Ionuţ Caragea, ascultându-şi gândul şi împlinindu-şi
visele
Un
scriitor de nivel absolut, bine plasat pe orbita literaturii române, este Ionuţ
Caragea. Deşi tânăr, scriitura domniei sale concurează, atât sub raport
cantitativ, cât şi calitativ, cu cea cantonată în prima linie a valorilor
confirmate. Imaginarul scriitoricesc al lui Ionuţ Caragea este dominat de idee,
dar şi de efect. Indiferent dacă vorbim despre proza, poezia sau aforismele
sale, se constată o afectivitate tămăduitoare cu coordonate care duc înspre
locuri, fapte, oameni şi Dumnezeu. Important este faptul că toate acestea
converg, chiar dacă actul creativ nu a fost deloc uşor, autorul parcurgând un drum accidentat, după cum menţionează şi criticul Al.
Cistelecan în prefaţa romanului "Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi
visele!"; un roman cu salturi în poezie care a fost publicat în 2016 la editura eLiteratura din Bucureşti. Autorul ne mărturiseşte în acest sens că "trag cu dinţii de-o coajă uscată de pâine /
şi mă gândesc la ţăranul ce-şi ia coasa / şi taie capetele plecate / ale
spicelor de grâu / fără să-i pese că şi oamenii / au capetele plecate în faţa
morţii", dar şi că "Dumnezeu
tace şi-şi freacă palmele de bucurie / că încă-l iubesc, din când în când îmi
face / un semn discret cu coada ochiului /", simţind totodată că este "incompatibil cu lumea" şi
gândindu-se deseori "la cei ce s-au
dus / înainte de vreme / la cei ce s-au răzbunat pentru harul / cu care au fost
înzestraţi / la cei care-au ajuns în azil".
Efectele se reconstruiesc în detaliu
după un desfăşurător impus de memoria autorului, ceea ce ne duce înspre o
confesiune bine argumentată. Ionuţ Caragea este un martor al existenţei, un
martor prezent cu promptitudine în locuri mai puţin explorate. Toate acestea
pentru a reconstitui durerea, iubirea şi trecutul. De fapt inspiraţia
scriiturii sale vine tocmai din aceste elemente caracteristice umanităţii. În
detaliu vorbind, din suferinţă se naşte bucuria. Iată de ce Ionuţ Caragea şi-a
împlinit crezul evaluându-şi "încăpăţânarea" (benefică în acest
context), dar şi conceptul despre existenţă. Între Dumnezeu şi el a existat (şi
există) doar un singur univers (părinţii, fraţii, soţia şi fetiţa).
Înţelegând în profunzime sensul
existenţei sale, îşi subliniază convingător trăirile: "În intimitate cu Dumnezeu şi
tot ce înseamnă Dumnezeu, nu am fost niciodată singur". Şi, tot el, se
întreabă: "dar cu iubirea ce facem /
cu această nevoie de a ne dărui / până la ultimul strop de plăcere / până la
ultima firimitură de carne (...) ce
facem cu această iubire / cui să o dăruim când nimeni / nu se mai hrăneşte cu
resturi".
Privind înspre cealaltă latură (tot
afectivă), sportul, poezia şi prietenii de acasă sau din exilul creator sunt
pentru Ionuţ Caragea tot sensuri care îi transpun fiinţa pe aceleaşi coordonate
ale sincerităţii şi încrederii. Deşi un berbec "încăpăţânat", Ionuţ
Caragea pledează, în mod conştient, pentru evidenţierea, cu orice preţ, a
detaliilor care dau sens existenţei. Viaţa sa, nuanţată într-un mod
imprevizibil, este un motiv de inspiraţie care poziţionează cititorul, dar şi
îl angajează, într-o manieră proprie, la identificare şi mai apoi la trăire.
"Ascultă-ţi gândul şi
împlineşte-ţi visele!" ne propune, în mod direct, un scenariu real al
suferinţei, dragostei şi bucuriei umane, elemente care m-au determinat să
schiţez un îndemn de suflet către fiinţa din mine care încă mai oscilează între
sensurile descrise de Ionuţ Caragea. Pe de-o parte, autorul vine în poeziile
din volum cu câteva consideraţii socio-umane:
"chiar şi peste o sută de ani / oamenii tot
îşi vor pierde vremea cu nimicurile lor (...) ajung să cred că viaţa mea nici nu contează (...) nimeni nu va şti din ce apă îşi potoleşte
setea (...) nici moartea nu mai
impune respect / a devenit o simplă
măturătoare / care ascunde oasele sub
preşul celui fără câine la uşă / prea
scump serviciul de salubrizare al acestei lumi / datoare sie înseşi / dar şi
acestea sunt tot nişte nimicuri...". Pe de altă parte, el ne dezvăluie
în fragmentul de pe copertă şi motivaţiile sale:
"Rolul cel mai important în această carte îl deţine „Gândul meu”, o
entitate care mi-a oferit indicii preţioase, călăuzindu-mă în momentele de
rătăcire şi salvându-mă de nenumărate ori în confruntarea cu bolile,
singurătatea şi moartea. Consider că cititorii pot trage învăţăminte
folositoare de pe urma experienţelor mele şi se pot identifica uşor cu
personajele principale, fiind vorba, la urma urmelor, de sentimente autentice
şi gânduri pe care le poate avea orişicine. Cred că pentru noi toţi se poate
întâmpla un miracol atunci când suntem atenţi şi receptivi la ceea ce ni se
comunică la nivel subtil, atât din exterior, cât şi din interior. Nu trebuie
decât să ne punem mereu întrebări, să căutăm soluţii înspre binele nostru şi al
celorlalţi, iar răspunsurile nu vor întârzia să apară."
Iar criticul Al. Cistelecan, atât în
prefaţă, cât şi pe copertă, descrie cartea ca fiind "o
reconstrucţie biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de
verva detaliilor şi a preciziei, şi proiectată în convenţia unui dialog
introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al
poetului cu propria conştiinţă". Criticul mai consideră că această
carte reprezintă "o confesiune de
sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acurateţea concretă a peripeţiilor
şi pe interpretarea lor în orizontul unui destin", fiind scrisă de un
autor care "merge pe drumul
pozitiv şi exemplar al poeziei", şi anume "de la suferinţă la extaz, de la angoasă la iluminare şi de la elegie la
imn".
*Revenind la bucuria pe care fiecare dintre noi o putem avea în anumite
momente, mă pot felicita pentru trăirile avute la întâlnirea cu "Poetul
născut pe Google". Era o zi frumoasă de februarie 2016. În locaţia de pe
malul stâng al Crişului Repede din Oradea, pe care o administram, îşi făcu
apariţia, într-o eleganţă sportivă, un domn. Cu tact şi curiozitate m-a
întrebat: domnul Teodor? Caragea sunt. Ionuţ
Caragea! Zâmbea fermecător. Ştiam că este din zodia berbecului, la fel ca şi
subsemnatul. La prima vedere am şi uitat de mine! În urma dialogului special de
câteva minute, ne-am definit momentul ca fiind unic. I-am dăruit, apoi, cele
două cărţi ale mele: „moartea, un fluture
alb” şi „azil într-o cicatrice”, apărute în 2015 la editura Pim din Iaşi.
A doua zi, cu bucuria reîntâlnirii,
am primit ultima sa carte: "Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!",
iar după ce am lecturat-o mi s-a întipărit în minte un îndemn pe care fiecare
dintre noi ar trebui să-l asculte şi să-l aplice în viaţa de zi cu zi: "azi nu voi da cu
piciorul fericirii / nici mâine, nici poimâine / nicicând".
Teodor Dume
Oradea, 13 februarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu