BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME


(cel ce ocoleşte suferinţa moare încet

pentru că nimeni şi nimic nu poate

înlocui atingerea < teodor dume>)

sâmbătă, 7 iunie 2014

ION, inscripţia de pe mormântul tatălui meu, autor Teodor Dume,




în dimineaţa aceea când ceaţa împânzise
bătăile clopotului uitat netras 
de multă vreme
şi-a legat 
sufletul cu nojiţe apoi
s-a dus în lumea în care 
tăcerea înnobilează sămânţa

urma numelui său dăltuit pe flacăra
lumânării încă nestinsă
îmi apropie privirea
orbecăi prin hăţişuri şi lacrimi
paşii nu mă duc niciunde
respir greu din ce în ce mai greu
la capăt de lumânare doar o linişte
s-a mutat într-o durere şi
croşetează cu fir de păianjen
îmi trag sufletul şi-mi promit
că o să mă-ntâlnesc cu moartea
care i-a furat viaţa 
în anotimpul de deasupra luminii

dar dacă moartea 
nu are aceeaşi grupă de sânge cu mine
o să trăiesc cu iluzia unei posibile întâlniri
şi-n fiecare duminică o să descifrez 
urmele celui care a fost...

de fapt e cea mai veche amintire pe care
o mai am de la tata

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu