tot mai des stingem lumina din întuneric vedem zilele mai bine le mângâiem cu palmele le atingem cu degete aspre oprim strigătul ploilor cântecul vântului subțiat prin țevile ruginite ne închidem în carapace
încă este iarnă îmi spui încă nu s-au dezgheațat norii
ne întindem în același trup pentru o clipă căutăm cărțile nerostite biblia după Iov le ștergem de praf le clădim în amintire
ieșim dintre coperți încercând viața prin labirintul de oase
............................................................................ fiecărui rasărit îi așezăm pe călcâi câte o noapte fiecărei nașteri îi creștem în capete moartea fiecărei respirații o clipă de îndoială fiecărui pustiu o limbă de apă ochiul verde în oceanul de aur fiecărui zbor aripi tăiate fiecărei priviri uitarea înceată orbecăirea neliniștile nevederii fiecărei femei mușcătura de șarpe durerea nașterii și iubirea ............................................................................. culegem nisip îmi spui ne îngropăm urmele des tot mai des ne însingurăm printre oameni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu