tu ești parașuta care se deschide cînd mă arunc în gol. tu ești parașuta care nu mă mai lasă să ajung pe pămînt. cînd sunt cu tine minutul are o singură secundă; celelalte 59 de secunde nu sunt altceva decît dragostea mea.
și totuși cîte minute de o secundă voi mai avea de trăit pînă la moarte să știi că moartea nu durează mai mult de o secundă.
restul e doar o formă prin care să-ți spun cît de mult îmi lipsești.
dar îmi lipsești? nu eu n-am fost abuzat cînd eram mic, n-am fost maltratat. oo, și mie îmi plăcea abuzul, am fost întotdeauna încîntat de exces, de exces, de exces.
vă mirați cumva de întorsătura pe care-a luat-o poezia mea? dada, știu că da, e a mea și fac ce vreau cu ea.
da, pot sări cu parașuta în poezia mea și tot aerul din lume, tot cerul, toate cerurile de pretutindeni se adună sub parașuta mea și dragostea ta, și dragostea ta abuzată de dragostea mea e tot sub parașuta mea și eu nu voi mai atinge pe nimeni niciodată nu voi mai atinge nimic voi fi un pește fără curve fără ape fără maluri și uscat un pește care va înota în lichidul negru și amniotic al cosmosului înainte de nașterea oricărei stele eu voi fi atunci cînd secunda avea doar a miliarda parte dintr-o secundă restul îl foloseam să abuzez de dragostea ta și de poezia mea și în poezia mea se poate întîmpla orice dezastru
fie el natural sau doar un atentat un extraordinar atentat la bunul simț la pudoare și știu că s-a mai spus dar inima dragostea ciocolata și toate visele astea duc la ejaculare precoce
v-ați întrebat vreodată cît poate un om să trăiască într-o poezie? cît poate să simtă, să trăiască și cît de mult oo, cît de mult și de nesfîrșit poate să moară?
poeții mor odată cu poezia, dragostea, viața chiar și moartea toate își găsesc sfîrșitul în poezie. dar cînd, cînd cît de departe e sfîrșitul acesta cît de lung poate să fie acest apus în care soarele nu apune de fapt niciodată? pentru că tu, iubita mea ești parașuta care nu mă va lăsa niciodată la pămînt.
și acum un mic poem pentru ținut minte și recitat cu diferite ocazii prietenilor sau iubitelor sau iubiților sau mamelor sau bunicilor sau celor care vă înving în luptă dreaptă sau vă înfig cuțitul în spate.
a fost odată o poveste frumoasă în care povestitorul a murit chiar la început. restul poveștii nu s-a întîmplat niciodată, fiindcă nu-i așa lucrurile frumoase sunt doar în capul nostru femeile frumoase, clipele, muzica, tablourile, arta.
știți, tot ce se întîmplă în capul vostru e poezie și e suficient cineva care să știe să asculte ca să-și dea seama de asta.
numai acela care iubește va ști măsura fericirii. va ști că un minut de dragoste durează o secundă de fericire și 59 de durere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu