BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

29/11/2012

GEST UMANITAR ÎN SPRIJINUL COPIILOR UITAŢI DE DUMNEZEU


Prieteni dragi ! 

ROMICĂ s-a dus la cer.
Nu, nu apucase să se bucure de eventualul gest pe care unii dintre voi l-ar fi făcut (sau nu) chiar acum de sărbători. Prin mine, în urmă cu câteva săptămâni el vă cerea ajutorul printr-un gest simplu şi umanitar. El vă priveşte acum de sus şi aşteaptă ca atunci când vă gândiţi la copiii voştri să vă gândiţi şi la cei duşi la cer. Pentru ei să aprindeţi o 
lumânare atunci când în genunchi vă rugaţi pentru sănătatea copiilor, părinţilor şi apropiaţilor voştri.

Suntem în perioada în care Dumnezeu ne îndeamnă să fim mult mai buni şi iertători, să dăruim din puţinul nostru celor suferinzi. Din lacrima lui Dumnezeu coboară iubirea, fericirea, bunăstarea dar şi durerea.
Pentru a fi alături de cei suferinzi care luptă pentru viaţa copilului de azi şi adolescentului de mâine e nevoie de un gest, un gest pe care Dumnezeu îl va răsplăti, alături fiind de noi şi copiii noştri. De un astfel de gest are nevoie Delia , un copil de numai 4 ani, (şi mulţi alţii) care încearcă
să trăiască prin noi şi prin mila celui de sus. De gestul nostru a avut nevoie şi Romică dar , având în vedere criza din buzunarele fiecăruia, n-a apucat să se bucure de ajutorul nostru. (şi poate că nici alţii dacă nu consimţim să ne ajutăm aproapele). Delia are nevoie de o sumă considerabilă (40.000 euro)care nu poate fi strânsă decât cu ajutorul nostru. Anul nou va începe cu o speranţă în situaţia în care gestul nostru umanitar va ajunge la ea prin sumele, în lei, pe care le vom depune în contul RO12INGB0000999902648989, filiala Oradea, titular Dume Teodor.
Haideţi să ne amintim de cei în suferinţă măcar acum de Sfintele sărbători de iarnă când fiecare dintre noi caută să fie mai buni şi mai aproape de Dumnezeu prin ceea ce dăruim, iubim şi înţelegem a ne ajuta aproapele. Haideţi să ne amintim de copilăria noastră şi de zâmbetul copiilor noştri.
Dăruind din inimă, zâmbetul nostru şi al copiilor noştri va înmuguri pe feţele triste ale altor copii.
Eu fac primul pas, alăturaţi-vă mie şi împreună vom reda acestor copii speranţa, încrederea şi zâmbetul fără de care nu am putea fi oameni.


Romică vă priveşte din cer. Nu-l dezamăgiţi!
Delia, deşi tristă, vă face cu mâna

mulţumiri de suflet tuturor acelora care vor răspunde acestui gest umanitar


26/11/2012

teodor dume> a doua scrisoare cu destinatar necunoscut




undeva la ora asta se moare spune poetul
îndrăgostiţii împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naşte un copil
pe care Dumnezeu îl va legăna
pe o aşchie de lumină

toate lucrurile astea există
însă tristeţea pe care o împart la unul
sfredeleşte în mine
ca un vierme
cu rana sub piele
îmi strâng genunchii la piept
şi strig
ecoul se izbeşte de pereţi
aud un oftat
ridic ochii şi privesc atent
în cameră e cald
aerul se dizolvă
sub perdeaua
nemişcată de o vreme
se instalează frica
ştiu că sunt neputincios şi că tata
mi-ar fi întins o mână

mi-e dor de tata şi de oamenii care 
mă strigau pe numele mic
uneori îmi vine să le scriu o scrisoare
dar am impresia că tata s-a mutat 
aş scrie şi fratelui meu plecat
în ziua în care
cireşii plesneau de culoare dar
negrul de afară îmi juleşte privirea
şi nu-mi amintesc decât 
de mama care
strângea durerea între palme
ca pe o amintire

undeva la ora asta se moare
îndrăgostiţii împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naşte un copil

şi toate lucrurile astea există

deşi seamănă cu un cimitir fără cruci
în interiorul meu e cald
acolo îmi îngrop sentimentele
şi adulmec fiecare clipă
dar n-am să mai vorbesc despre mine
sunt prea bătrân şi mi-e teamă
nu mai am nimic
nu mai am nici prieteni ci doar
o secvenţă pe care o derulez
dimineaţa la amiază şi seara

ultimul gând se desprinde de mine
ca o coajă de nucă toamna
dezamăgit mă închid pe dinăuntru
şi aştept...

24/11/2012

teodor dume, vă recomand. amintiri din prezent (atila racz)


amintiri din prezent 


oceanul se leagănă amintind femeia întinsă pe plajă
pe ciorapi urma unui bărbat

îi piaptăn părul cu degetele în care mă simt

rochii exotice căzute pe malul domol
flori sălbatice
urmele paşilor
conturul de nisip argintiu
un laţ
în jurul gâtului de ondină

în zbaterea ochilor oceanul algele pietrificate

mă reîntorc
tot mai des să-mi caut prezenţa printre obiecte uitate

casa tatălui căzută pe umărul colinei
imaginea lui moartă înviind piatra

mă pasc amneziile acele amintiri prin care
n-am trecut decât uitându-mă

daaa

ocolim iubirea

păşim în uterul deşertului ca într-o mamă

22/11/2012

teodor dume, A MURIT ŞERBAN IONESCU

a murit marele actor Şerban IONESCU

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

Fotografie: Şerban Ionescu a fost un luptător. Nu s-a speriat, ci s-a împrietenit cu moartea. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

teodor dume, vă recomand: unul din altul (atila racz)


unul din altul


din nefericire încă mă zbat să-ți ating respirația
cum zborul unui erete în năvodul închis

aburul mohorât al zilelor te îmbrățișează
îmi este
ciudă
o ciudă amară cum nicotina

strigătul atinge dinții ecoul sfâșie cerul

din nefericire încă mă zbat

toamna te umple darnic
chipul tău îmblânzește chiar și
obiectele ostile

te privesc
în tinerețea ta se așează o femeie ofilindu-se
obișnuința devine ridul larg împrospătat
de ochiul în care norii se prăbușesc
nu-mi spune că plouă chiar dacă nu mai poți
chiar dacă tot trupul începe să-ți curgă

hai să nu mai știm nimic
din nefericire ieșim împreună

hei

nu mă uita spânzurat de gleznele tale
calcă în mine cu toată talpa
apasă-te
intră
lasă-ți pantofii ciorapii mănușile lângă prag
goi încăpem atât de neîndoielnic unul
în altul

teodor dume, vă recomand: Oradea de azi (articol de mirela macra)


ublicat de Mirela Macra in Joi , 22 Noiembrie 2012, 14:16

+-R

Primarul Ilie Bolojan a susținut azi o conferință de presă în teren, în care a prezentat modul în care a fost amenajată, extinsă și modernizată Grădina Zoologică din Oradea.
La conferință au mai participat viceprimarul Ovidiu Mureșan, directorul ADP - dl. Liviu Andrica, directorul Direcției de Proiecte din Primăria Oradea - dl. Marius Moș, prefectul Claudiu Pop, d-na Lucia Varga, dar și consilierii locali Ioan Cupșa și Pasztor Sandor.
"Acum avem și la Oradea o grădină zoologică cu care ne putem mândri. Mulțumesc pentru acest lucru d-nei Lucia Varga, care în calitate de fost secretar de stat la Ministerul Mediului ne-a susținut foarte mult, mulțumesc fostului ministru Borbely, mulțumesc domnului prefect Claudiu Pop pentru că ne-a sprijinit din partea Guvernului României, dar și membrilor Consiliului Local pentru că prin votul lor au făcut ca aceste proiecte să poată fi demarate. În total, pentru modernizarea, extinderea și amenajarea Grădinii Zoologice s-au investit 4,5 milioane euro (inclusiv TVA), sumă din care 75% a fost asigurată de Ministerul Mediului, iar 25% a fost suportată de Primăria Oradea", a spus primarul Ilie Bolojan.
Proiectul a fost finanțat de către Ministerul Mediului prin intermediul "Convenției privind finanțarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor".
 Dacă înainte de anul 2008, grădina zoologică era un spațiu impropriu de cca 3,5 ha, acum nu numai că spațiul a fost în întregime modernizat la standardele unei grădini zooloogice europene, dar a fost și dublat ca suprafață, ajungând la 7 ha.
Proiectul de amenajare și modernizare a Grădinii Zoologice Oradea a fost aprobat pentru finanțare în 2008, iar în 2010 au început efectiv lucrările.
În cadrul lucrărilor a avut loc modernizarea tuturor corpurilor de construcție (52 de clădiri), dar și amenajarea a 22.455 mp de suprafețe exterioare.
În perioada următoare, administraţia Grădinii Zoologice din Oradea va pregăti documentaţia necesară pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, iar ulterior va realiza toate demersurile necesare pentru a deveni membră a Asociaţiei Europene a Grădinilor Zoologice şi Acvariilor (EAZA). 
În atașament gasiți un material cu toate detaliile proiectului.

 


GALERIA FOTO - ORADEA ARE, DE AZI, O GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ MODERNĂ

teodor dume: vă recomand: decembrie (dana ştefan)


decembrie
decembrie

18/11/2012

teodor dume: ultima zi în care se mai moare


umblă printre ridurile mele
un Dumnezeu
fără să-i pese de anotimpuri
îmi numără duminicile din an
de parcă mâine
ar fi ultima zi în care
se mai moare

nu mai înţeleg nimic

îmi privesc copilul ca pe o
prelungire a nopţii
şi aştept...


între noi
trecutul o noapte şi Dumnezeu

16/11/2012

teodor dume, vă recomand: actorul (atila racz)


actorul

femeile pe care le-am iubit au trecut prin aceste camere
înecate de sânge

în odaia dinspre ocean amintirea Ameliei
fularu-i negru mănușile cu degetele tăiate
ciorapii deșirați în jurul coapselor haina urmărind șira spinării
aerul ei rozaliu prin ventricul

cu picioare lungi îm mijlocul camerei lungi scaunul
mirosul pielii de bizon cari și omizi cuierul arcuit ca un strigăt
iarna urcă pereții nordici croșetați din bumbac
usile veșnic deschise prin care Anastasia s-a petrecut
ori s-ar spune că a fost altcineva mult mai aproape ori doar închipuirea

odaia închisă în pumnul mamei aduce a copilarie
sânii-i mari amintind harbujii ieșiți din flori verzi
hainele-i întoarse de vânt uscate ca umbra de mirt

în sărăcia ei de rostogolire de ningere de pusiire
de cântec dojenit doinit de plâns și neplâns de frânt și în_frânt
mama lor de ploi de toamne-n ne-doi de
limbă de nor dar până când până când
mă izbesc cu fruntea de spaimele ascuțite-n genunchi

uneori își cobora ochii din cer uneori mă mă năștea să tot mor
uitat cum din trupu-i cobor în pământ

uneori Dunezeu deschide cărări în sufletul gol cel
din urmă va sta cu spatele înspre noi cel din spate cu spatele
înspre noi copiii cu spatele înspre noi

în odaia întunecată scribul cu o lumânare sub ochi
nu va mai scrie ne va uita în urma pruncilor care se joacă
pe o stradă fără privire cum se strâmtează spre umeri
spre gât prin gură
o gaură în cefă un pocnet

ca peștele ce înoată prin nisip cu solzi de nisip curge lumina
tăiată în fante de mâini pietrificate

după cortină actorul își întoarce ochii în sine
singur pe faleza decojită din valuri
păsări de ceară alunecă pe sub algele frânte

11/11/2012

teodor dume: între mine şi realitate






încerc acum să reconstitui
între mine şi realitate
fereastra prin care
o să privesc depărtarea, -
ea însăşi o fereastră
a sunetelor spre nesfârşit.

ştiu, 
poate că  e doar o iluzie ce se termină aici
ca respiraţia în camera cu multe oglinzi...

06/11/2012

teodor dume, vă recomand: captaţia (ioan barb)


captaţia

Colecţia: Poezii de dragoste

îmi amintesc
a fost o zi obişnuită
mă uitam cum îşi frunzărea umbra
privirile în urma ta
îmi revenea sentimentul acela din copilărie
întâia seară a vacanţei de iarnă
aşteptam cu nerăbdare prima zăpadă
adormeam cu această dorinţă
prin fereastră plutea iarna
ca o regină în alaiul de fulgi albi
se aşterneau peste tot
acopereau lumina firavă
a becului din colţul casei
ştiam că visez dar nu m-aş mai fi trezit niciodată

în ziua aceea
nu doream să mă îndepărtez de tine
îmi era teamă să nu îmi rănesc gândurile
rătăcite în întuneric
pierdute într-o altă iarnă
ar fi putut creşte între noi un copac
troienit cu cerul din ochii tăi
visam că te cuprind cu braţele răsărite
din oglinda aburită a sufletului meu mort

04/11/2012

teodor dume, vă recomand: oradea în imagini


(Foto: Raul George)

e locul copilăriei şi adolescenţei mele.(teodor dume)

teodor dume, vă recomand. timpul înălţării (atila racz)


timpul înălțării

nu mai am nevoie de ochi
cu respirația
mângâi drumuri pietruite timpul scurs
printre îngeri
printre aripi
printre umbre urmând înserarea

mă ridic din călcâie
din glezne din genunchi din trup vâlvătaie

dragilor
o să plec așa cum tânăra pe margini
de ape în muzica râului iute spălându-mi
fața

îmi amintesc cerul atârnat de
șoldul colinei
casele albe ieșite din trotuar ca niște umeri
diminețile reci pășind în zilele copilăriei

nu nu mai am nevoie de ochi
prin mine trec nopți lungi și
păsări singuratice zburându-se
sărăcia anilor sărăcia cuvintelor
sărăcia din care nu mai este
nevoie să ies

o să fug de uitare cum potârnichea
prin urechile lăstărișului
cum orizontul alunecă sub nisip
cum marea trecea prin algele zvelte
înghițindu-și valul încercănat

ți-am mai spus

între noi nici o clipă să așezi nu poți
între noi nici zbaterea unei colibrii
între noi doar
doar o inimă blândă să crești

tu și tu și tu
îți așezi ochii de ochii-mi
mâinile de mâinele-mi
trupul de trupu-mi
ca punerea în pământ a trecerii

dar acum
acum hai să plecăm
este timpul înălțării.

teodor dume, vă recomand: cuvintele pe care nu le-am scris (atila racz)


cuvintele pe care nu le-am scris

ascult cum se decojesc anii în capete 
(cum se subțiază în firul de paing viața) 
n-a trecut încă un colț al dimineții prin mine 
și vine un altul ascuțit fantasmatic

nici vorbă
să-mi sap mormânt între oase

mă privesc pe sub palma copilei dintr-o copilărie
prea scurtă

în insula asta verde Penelopa
încă își despletește părul devenit
drumul întoarcerilor din rătăcire

între așteptările ei plaja
vântul umed pietros mirosul de ape
răsturnările delicate între iubire si ură
aceste zbateri repetate de aripi ciuntite
mă zdruncină

trebuie să plec
simplu ca bună_ziua
de altfel toată viața-mi este o a_plecare

războinicul din mine își linge rănile
privind noaptea ieșind de după faleză
cu picioare lungi de negresă îmi trece
prin pântec mă respiră își lasă umărul
greu pe oceanul întins în mal ca o fecioară

cântecul tânguit al vapoarelor coboară-n
suspinul plecatului în uitare

îmi trec nisipul prin suflet ca printre degete
cuvintele pe care nu le-am scris vor umple
drumul săpat ca întoarcerea acasă unde-mi
voi pune inima sub nucul umbros sub
vița colorând pereții pe cuptorul în care
mi-a rămas sufletul un tăciune

mă auzi
mă auzi încă

număr anii îi înnod cu sârmă ghimpată
dulce cum otrava ziua plecării
printre spini tălpile carnea trupul
drumuri ce mă despică

03/11/2012

teodor dume: printre resturi. singurul loc de care moartea nu ştie




uneori sap în mine şi
rămân acolo până noaptea târziu

caut locul din care am venit

ştiu că există pericolul
să se surpe pereţii scrijeliţi de nesomn
şi nimeni n-ar cuteza
să mă dezgroape iar
căutările mele vor fi zădarnice


rănit printre resturi ignorat şi cu
tălpile arse de căutări
o să aştept în singurul loc
de care moartea nu ştie

ştiu totuşi
că în locul acela a locuit o femeie...