din spatele ferestrelor 2
ea se întinde în mine îi simt neliniștea
îndoielnică această zi în care realitatea dispare
noaptea încearcă să-și lase trupul pe dig cu demnitate
lumina strivită sub talpa melcilor
lasă o urmă argintie pe grinzi
privești asfințitul prin mine
gândurile furnici mărunte chinuind lutul uscat
neputința de a-mi prefigura următorul pas
dezechilibrul
mă dezbrac imitând șarpele de casă
târându-se prin sufletul zidurilor
prin pereții umbroși
mâhnit deschid ușa bătrânei camere
unde mi-am pustiit copilăria
mi-e frică să trec pragul dincolo oamenii
se deșartă unul din altul își împrumută chipul
se zidesc se mușcă se macină
unii își sapă groapa în gura altora
omida de pe zidul oblic intră în fluturele ațipit
dimineața ca pielița ochiului străpunsă de larve
sonore
mă închid în inimă
îndoielnică această zi lipită pe ferestrele
închipuite.
lumina strivită sub talpa melcilor
lasă o urmă argintie pe grinzi
privești asfințitul prin mine
gândurile furnici mărunte chinuind lutul uscat
neputința de a-mi prefigura următorul pas
dezechilibrul
mă dezbrac imitând șarpele de casă
târându-se prin sufletul zidurilor
prin pereții umbroși
mâhnit deschid ușa bătrânei camere
unde mi-am pustiit copilăria
mi-e frică să trec pragul dincolo oamenii
se deșartă unul din altul își împrumută chipul
se zidesc se mușcă se macină
unii își sapă groapa în gura altora
omida de pe zidul oblic intră în fluturele ațipit
dimineața ca pielița ochiului străpunsă de larve
sonore
mă închid în inimă
îndoielnică această zi lipită pe ferestrele
închipuite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu