dacă aş fi ştiut că
toate zilele sunt la fel
m-aş fi înghesuit în mine
şi poate mai spre seară
mi-aş fi aşezat gândurile
rând pentru un mâine
plin cu oameni
fără nicio îndoială
aş împături gândul
şi m-aş întoarce în
târziul din mine
să mă văd
în urma tatălui meu
alergând după cosaşi
dar ştiu
aici totul se termină
între mine şi durere
e doar o felie de aer
nu mai e loc
trupul mi se scurge
în palma lui Dumnezeu
ca o rugă
***
Doamne
cu voia ta o să plec
ştiu că aşa trebuie
las ziua să adoarmă
în mine
dincolo de lumânare
bântuie frigul
noaptea
miroase a lemn putrezit...
dar pleoapele tale
acoperă totul
toate zilele sunt la fel
m-aş fi înghesuit în mine
şi poate mai spre seară
mi-aş fi aşezat gândurile
rând pentru un mâine
plin cu oameni
fără nicio îndoială
aş împături gândul
şi m-aş întoarce în
târziul din mine
să mă văd
în urma tatălui meu
alergând după cosaşi
dar ştiu
aici totul se termină
între mine şi durere
e doar o felie de aer
nu mai e loc
trupul mi se scurge
în palma lui Dumnezeu
ca o rugă
***
Doamne
cu voia ta o să plec
ştiu că aşa trebuie
las ziua să adoarmă
în mine
dincolo de lumânare
bântuie frigul
noaptea
miroase a lemn putrezit...
dar pleoapele tale
acoperă totul
Un comentariu:
Bună Ziua! (seara!)
"Dacă aş fi ştiut"
Nu aş mai fi rătăcit
doar în mine,
Aş fi alergat
cuprins de zări străine.
Aş fi dăruit
altora, ceea ce mi-au dat,
cu răbdare şi tact didactic,
"profii" cei buni.
Neostoit m-aş fi destrămat
înţelesurilor noi,
pentru că noi ...
pentru aceea ne-am adunat!
~
Cornelius, :)
Trimiteți un comentariu