Profetul popular
La bodega Maestrul poziţiilor de rugăciune,
într-o seară cînd era seară de rugăciune
cu rugăciune în grup, s-a ridicat de la masă Profetul popular.
El îşi purta pretutindenea mormîntul, ca pe o piele
încinsă peste cealaltă piele şi îl spoia în alb de sărbători.
A spus cum îl cheamă, ceva cu litera G, dar nu a ţinut
nimeni minte. „Fiecare om are o vacă!
De-aceea zic: să scrie fiecare pe pielea vacii lui!”, a tunat
şi două morminte s-au izbit cap în cap şi vodca unui comesean
cu faţă de stea de mare s-a tulburat.
„Cei slabi şi neîncheiaţi apucă pe calea erudiţiei”, a mai spus
Profetul popular şi s-a notat şi asta pe nota de plată.
Lumea şi-l mai aminteşte cum predica adevărul
unei doamne înlăcrimate căreia i se furase portofelul.
„La vremea ei, va muri şi ideea nemuririi, i-a spus. Şi nu
va fi nimeni acolo să-i pese, stimată doamnă!”
La urmă de tot, asta fiind acum,
din Profetul popular n-a mai rămas decît
o scoarţă stacojie pe care o ţin cucoanele la mare preţ,
pentru că o pisează şi-o presară pe bătături şi e bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu