BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

03/06/2010

mahmoud djamal: delir

golirea e un ritual pe care îl practic în fiecare zi după clătirea ochilor
acesta e singurul loc unde îmi pot revedea animalul în linişte
să-i împărtăşesc tot ce-mi trece prin minte
ea era hotărâtă să plece la Moscova voia să fie trezită din somn de plânsul copilului său
eu fiind suprarealist deşi nu auzisem de Breton nici de Naum zis şi Gellu cum spune Tzone zis şi Nicolae
am preferat să merg la secţia de radiologie testul e bun puteţi să mergeţi la cursuri liniştiţi
ni s-a spus doar să nu mâncaţi vreun produs sovietic nici să nu atingeţi
vreo femeie rusă în următorii cincizeci de ani
în sala de laborator cobaii aveau reflexele destul de bune răspundeau imediat la orice stimul electric sau de altă natură
în dormitoare paharele erau aşezate pline pe noptiere
pentru umezirea gurilor uscate de atâtea gemete
iar în cărţile de religie zăceau aceleaşi porunci printre coperte când Angela se minuna de culoarea mea
şi îmi făcea podul să trec prin ea către malul celălalt
nu ştiam nimic pe atunci de paradisul fiscal
doar admiram blocurile ce se ridicau zilnic
c-o viteză umitoare spre cer
păsările aveau nevoie de streşini rufele umede de sârme pe care să atârne
echinoxiştii încercau din răsputeri să resuscite poezia apelând la respiraţia gură la gură
fiecare după volumul de oxigen din plămânii săi
Angela îşi punea un tampon între picioare făcând semnul crucii la aflarea veştii despre Cernobâl
în timp ce umpleam paharul abia golit de apă
acum copilul meu învaţă o lecţie de istorie
iar eu de două decenii aproape n-am nicio ştire despre ea
pe un post tv se anunţă că un nebun aleargă cu poezia de mână
printre maşini şi tramvaie râzând neinteresat
de sunetele claxoanelor nici de fluieratul poliţiştilor de circulaţie... Distribuie pe facebook

Niciun comentariu: