am căutat să fug de lumină de răul
care i se târăşte prin sine de claritatea
din spatele ei
nu nu ţi-am spus ile
pentru că nu mai existau cuvinte
legăturile se topiseră punţile se prăbuşiseră
între noi mai exista doar vidul acela apăsător
aşteptarea dincolo de care nu doream să văd
ţărm şi mare cer şi pământ
privirea are limitele sale
uneori se loveşte de buza pleoapei
cade dincoace de beznă
nu ţi-am spus ile nu
vin doar să curăţ pământul arunc seminţe
margarete toporaşi violete le stropesc
nu spun nimic şterg poza cu degetul mare
tu îmi zâmbeşti taci nu regreţi nimic
lumina e din ce în ce mai puternică ile
nu ţi-am spus dar nu vreau să te mai văd
nu ile
niciodată aşa
clar
orbitor de departe
eu regret
ile
http://www.youtube.com/watch?v=M5gpBncR8zI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu