poezie
gestul de a mă spăla pe mâini mă irită
spăl străzi întunecate cu tălpi umezite
spăl dimineața înghesuită printre țiglele îmbrățișate
îmi spăl ochii înecați în orbite
it's alright with me/ all it's alright / cum m-aș spăla
de mine
să mă simt într-o zi curat ca începutul
adun lucruri ciudate în suflet/ câteodată/
cuie apoi cuilelor scânduri costumul perfect
în care trupul se simte frumos ca învierea
uneori pruncul
din care cresc lasă oceanul să mă inunde
noaptea/ o cutie cu opaițe aprinse în margini
sub poale de îngeri
ia ce vrei din mine/ cuvintele nu au mormânt
oratorul poartă veșmintele altora mereu ale altora
în fiecare clipă pregătind plecarea de taină
des-țelenirea
nu-mi spune că mint
foarte des oamenii din jur se miră cât de
adânc visăm cât de mult semănăm cu pămnâtul
cât de durut ne cernem prin el rostirea
simplitatea pare atât de perfectă încât seamănă
cu genunchii tăi cu ochii tăi cu nuntirea
cum ultima clipă în care ne-ar alege iubirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu