| |
aşa e viaţa te sufocă
doar eu am rămas acelaşi
în dimineaţa asta rămân acasă
o să-mi beau cafeaua fără zahăr
şi nu voi deschide televizorul
nu o să las nici timpul să
intre printre lucruri
în dimineaţa asta
aştept oaspeţi o mamă
care şi-a îngropat un fiu
aş vrea uneori să uit şi să
decupez din mine părticica aceea
care nu m-a făcut niciodată fericit
să rămână doar liniştea
dar nu mai e nimic...
insist să mă uit pe fereastră
de undeva apare o umbră
aduce cu ea
ceea ce sunt
după ani
soarele loveşte în pervaz
mă îndeamnă să deschid uşa
ca şi cum
nimic nu s-ar fi întâmplat
prind lumina între degete
pândesc ora şi aştept
parcă aud paşi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu