jocul cu moartea |
şi ce dacă la noapte
îmi înlocuiesc somnul
şi ies din realitate puţin
de fapt poate dau o fugă
până dincolo...
oricum nu mai am timp să
împart cu nimeni nimic
inima se încăpăţânează
să mai fie gestul
ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii
şi-n aceea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile
ştiu că e o simplă
întrerupere înăuntru...
sunt doar câteva rupturi
între mine şi lucruri...
moment în care Dumnezeu
suflă-n lumânare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu