TEODOR DUME: Singurătatea are ochi de caracatiţă

POEZIE

sfredeleşte lacom se aşază confortabil
apoi eliberează aerul rânced...

de aceea câteodată mi-e frig şi sunt trist
şi atât de singur încât mă aud
când îl strig pe Dumnezeu
întind mâna să nu cad în gol
şi atunci mă simt important

în sufletul meu

despletită singurătatea
are ochi de caracatiţă
mă priveşte de sus
ca pe un rest...

şi poate are dreptate

anii mei s-au sufocat
în pântecele gol
defapt au mai rămas câteva gesturi
care reconstituie umbra
coborâtă dimineaţa
lângă trup

ca o diferenţă de timp între
mine şi celelalte lucruri...