poezie [ ]
(jocul cu moartea)
şi ce dacă la noapte
îmi înlocuiesc somnul
şi ies din realitate puţin
de fapt poate dau o fugă
până dincolo...
oricum nu mai am timp să
împart cu nimeni nimic
inima se încăpăţânează
să mai fie gestul
ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii
şi-n aceea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile
ştiu că e o simplă
întrerupere înăuntru...
dar unii cred c-am murit
o nu nu nu...
sunt doar câteva rupturi
între mine şi lucruri...
moment în care Dumnezeu
suflă-n lumânare
îmi înlocuiesc somnul
şi ies din realitate puţin
de fapt poate dau o fugă
până dincolo...
oricum nu mai am timp să
împart cu nimeni nimic
inima se încăpăţânează
să mai fie gestul
ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii
şi-n aceea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile
ştiu că e o simplă
întrerupere înăuntru...
dar unii cred c-am murit
o nu nu nu...
sunt doar câteva rupturi
între mine şi lucruri...
moment în care Dumnezeu
suflă-n lumânare
3 comentarii:
jocul cu moartea
Doru Dorian David
[25.Feb.09 13:52]
Un poem de milioane maestre, Dume! n-am ce spune; totul este limpede, simplu, curat, trait indelung! Un gand bun de pe insula
+ flashback forward...
Marius Surleac
[28.Feb.09 22:16]
Poemul acesta e mai diferit faţă de majoritatea textelor tale Teodor, ideea de acceptare a condiţiei mult mai realistă, oarecum agresivă. Conturarea stărilor este mult mai puternică, mai vie: "inima se încăpăţânează/ să mai fie gestul"; "îmi îndoi genunchii"; mai expresivă: "îmi desenez amintirile".
Cred totuşi că strofa "dar unii cred c-am murit/ o nu nu nu..." e mult prea explicativă şi scade din tăria întregului.
Ultimile două strofe sunt puternice: atât prin trăire poetică cât şi din punct de vedere imaginativ pentru cititor; susţinând şi închegând astfel poemul ca întreg.
Un poem dintre cele mai bune pe care le-am citit în pagina ta.
Cu stimă,
Marius
"sunt doar câteva rupturi"
Doru Emanuel Iconar
[02.Mar.09 23:19]
Teo, cred că noi toţi cei de aici ieşim puţin din realitate, dăm câte o fugă ici, colo în lumile pe care ni le construim sau care ne aţin calea. O astfel de lume ţi s-a arătat, fără de voie, trupul a trecut acel hotar fără de vamă. Ȋntr-adevăr, „o simplă întrerupere”, spiritul s-a reîntors, înodând cele „câteva rupturi”
O senzaţie de înstrăinare, un poem final cu un ochi întors spre acel tărâm şi dincolo de el.
O poezie care mizează pe imagini de o sobrietate care ţine de ascetism.
Nu ştiu dacă este cea mai bună poezie a ta, sigur este un moment trăit, o realitate care te-a zguduit.
Cu prietenie
doruleţ
Trimiteți un comentariu