şi ce dacă la noapte
îmi înlocuiesc somnul
şi ies din realitate puţin
de fapt poate dau o fugă
până dincolo...
oricum nu mai am timp să
împart cu nimeni nimic
inima se încăpăţânează
să mai fie gestul
ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii
şi-n aceea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile
ştiu că e o simplă
întrerupere înăuntru...
dar unii cred c-am murit
o nu nu nu...
sunt doar câteva rupturi
între mine şi lucruri...
moment în care Dumnezeu
suflă-n lumânare
îmi înlocuiesc somnul
şi ies din realitate puţin
de fapt poate dau o fugă
până dincolo...
oricum nu mai am timp să
împart cu nimeni nimic
inima se încăpăţânează
să mai fie gestul
ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii
şi-n aceea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile
ştiu că e o simplă
întrerupere înăuntru...
dar unii cred c-am murit
o nu nu nu...
sunt doar câteva rupturi
între mine şi lucruri...
moment în care Dumnezeu
suflă-n lumânare
4 comentarii:
= jocul cu moartea
Doru Dorian David
[25.Feb.09 13:52]
Un poem de milioane maestre, Dume! n-am ce spune; totul este limpede, simplu, curat, trait indelung! Un gand bun de pe insula
+ flashback forward...
Marius Surleac
[28.Feb.09 22:16]
Poemul acesta e mai diferit faţă de majoritatea textelor tale Teodor, ideea de acceptare a condiţiei mult mai realistă, oarecum agresivă. Conturarea stărilor este mult mai puternică, mai vie: "inima se încăpăţânează/ să mai fie gestul"; "îmi îndoi genunchii"; mai expresivă: "îmi desenez amintirile".
Cred totuşi că strofa "dar unii cred c-am murit/ o nu nu nu..." e mult prea explicativă şi scade din tăria întregului.
Ultimile două strofe sunt puternice: atât prin trăire poetică cât şi din punct de vedere imaginativ pentru cititor; susţinând şi închegând astfel poemul ca întreg.
Un poem dintre cele mai bune pe care le-am citit în pagina ta.
Cu stimă,
Marius
= "sunt doar câteva rupturi"
Doru Emanuel Iconar
[02.Mar.09 23:19]
Teo, cred că noi toţi cei de aici ieşim puţin din realitate, dăm câte o fugă ici, colo în lumile pe care ni le construim sau care ne aţin calea. O astfel de lume ţi s-a arătat, fără de voie, trupul a trecut acel hotar fără de vamă. Ȋntr-adevăr, „o simplă întrerupere”, spiritul s-a reîntors, înodând cele „câteva rupturi”
O senzaţie de înstrăinare, un poem final cu un ochi întors spre acel tărâm şi dincolo de el.
O poezie care mizează pe imagini de o sobrietate care ţine de ascetism.
Nu ştiu dacă este cea mai bună poezie a ta, sigur este un moment trăit, o realitate care te-a zguduit.
Cu prietenie
Doruleţ
= ore de desen in inima
carmen nicoara
[26.Feb.09 13:31]
ruleta ruseasca din inimile cu amintiri?
amintirile aprind lumanari si trsiteti
care dintre ele ne va ucide speranta?
durerea din spatele inimii poate sa ucida sau dumnezeu poate sufla in lumanare
durerea poate sa inalte
iau acest fragment cu mine
"inima se încăpăţânează
să mai fie gestul
ce-mi aparţine
şi atunci
îmi îndoi genunchii
şi-n aceea porţiune de linişte
îmi desenez amintirile"
sa stiu cum sa-mi colorez amintirile
multumesc pentru lectia lirica Teodor
Trimiteți un comentariu