TEODOR DUME: Ea

POEZIE

aştepta ghemuită cu bărbia
rezemată de genunchi

razele furişate pe geam
decojeau privirea atârnată de colţuri

liniştea ca un vârtej sorbea
din aerul puţin

şi ea care nu s-a atins
niciodată de carne

desena cu degetul arătător un trup
în mijlocul cercului

(ca să nu uite locul din care a pornit)

ziua îşi tapeta interiorul cu aburi...