vine o vreme când nu mai accepţi nimic
vrei să te injectezi cu linişte
chiar şi religia ţi se pare
o căpuşă paralizată sub piele
şi vrei să o pui
de o parte
să închizi tot circuitul
sentimentelor care
te-au trădat
bei din tine ca să poţi
pretinde că trăieşti
un gând apăsător atârnă de cuvânt
ca un sunet de clopot
te subţiezi tot mai mult
şi nu-ţi place nici să respiri
înghiţi aerul din golul prin care
te pregăteşti să treci...
nu de tot
zidurile cresc încet şi-i târziu pe
locul unde cândva era un drum
o margine albă
şi nicio zvâcnire de om
de parcă n-ar mai fi nimic
dincolo
nici măcar o zi
în care să te ascunzi...
oricum astăzi nu se mai întâmplă nimic
***
mărturisesc că mi-am rânduit paşii
în sensul acelor de ceasornic
şi de-atunci rabd...
vrei să te injectezi cu linişte
chiar şi religia ţi se pare
o căpuşă paralizată sub piele
şi vrei să o pui
de o parte
să închizi tot circuitul
sentimentelor care
te-au trădat
bei din tine ca să poţi
pretinde că trăieşti
un gând apăsător atârnă de cuvânt
ca un sunet de clopot
te subţiezi tot mai mult
şi nu-ţi place nici să respiri
înghiţi aerul din golul prin care
te pregăteşti să treci...
nu de tot
zidurile cresc încet şi-i târziu pe
locul unde cândva era un drum
o margine albă
şi nicio zvâcnire de om
de parcă n-ar mai fi nimic
dincolo
nici măcar o zi
în care să te ascunzi...
oricum astăzi nu se mai întâmplă nimic
***
mărturisesc că mi-am rânduit paşii
în sensul acelor de ceasornic
şi de-atunci rabd...
2 comentarii:
= Teodor, n-am trecut cam de multişor pe la tine să las un com.
marius niţov
[28.May.09 18:31]
Teodor, n-am trecut cam de multişor pe la tine să las un com., găsesc aici exprimarea unei stări de închidere în sine, aproape o detenţie privind spre un exterior tot mai opac. Desigur, trăim asemenea sentimente, important e să "bei din tine ca să poţi
pretinde că trăieşti", sau să fii suculent, să-ţi cureţi izvorul din care chiar să treci cu rod peste zidurile din final " zidurile cresc încet şi târziu pe
locul unde cândva era un drum
o margine albă
şi nicio zvâcnire de om
de parcă n-ar mai fi nimic
dincolo
nici măcar o zi
în care să te ascunzi..."
= rabdarea cuvintelor si atingerea
Maria Del
[28.May.09 18:56]
Teodor, si eu te citesc intotdeauna cu interes. Poemele tale au intotdeauna transparenta, o "tragere" inspre esente. Poemul tau de acum m-a intristat putin...dar la sfarsit m-am inseninat si mi-am zis: De foarte multe ori noi investim in cuvinte cate ceva ce nu ne si nu le apartine, o "vanzare de sine", de aceea exista aparenta ca ele ne-ar trada, ca nu ar mai transmite nimic, desi de fapt noi le tradam pe ele. Dar cuvintele au o frumusete si o rabdare - si o iubire - dincolo de putinta noastra de a le manui si de a le iubi, pentru ca ele nu sunt simple sunete, ci sunt atingerea unei maini. Care nu vine cand te astepti, ci chiar atunci cand ti-ai pierdut orice obisnuita-nerabdatoare speranta.
= univers de ...vers
Plopeanu Petrache
[28.May.09 19:38]
Injectarea cu linişte - sau nevoia de linişte -, apariţia religiei, sunet de clopot, trecerea inexorabilă a timpului: iată universul de gânduri şi vers al lui Teodor expus într-o compoziţie specifică lui.
Prefer să scriu la persoana a III-a pentru că pot fi mai obiectiv!
Cu multă prietenie
PP
= re* marius niţov...
Teodor Dume
[28.May.09 20:01]
marius,
mulţumesc pentru semn şi modul tău de interpretare.
da, zidurile cresc încet şi-i târziu...
te mai altept
acelaşi,
teodor dume,
= "şi de atunci rabd..."
Maria-Gabriela Dobrescu
[28.May.09 20:30]
"bei din tine ca să poţi
pretinde că trăieşti
te subţiezi tot mai mult
şi nu-ţi place nici să respiri
înghiţi aerul din golul prin care
te pregăteşti să treci..."
şi toate astea pentru ce?
"oricum astăzi nu se mai întâmplă nimic"
Ca de obicei, aici, pe pagina ta, se scrie poezie.
Cu prietenie, Maria
= re*plopeanu petrache, maria del, maria-gabriela dobrescu...
Teodor Dume
[28.May.09 21:14]
domnule plopeanu,
ca de obicei, obiectiv
mulţumesc mult
maria del,
o trecere atentă, pe vârfuri. mulţumesc
maria-gabriela,
mulţumesc mult pentru trecere şi aprecieri. nu ştiu cât de mult am reuşit să conturez o poezie care să placă tuturor.
mulţumesc, prieteni
vă aştept cu acelaşi drag!
multă stimă,
teodor dume,
= Pojghita de gand apasator
razvan rachieriu
[29.May.09 14:02]
“Te injectezi cu linişte” când realitatea te acaparează cu ateismul trăirii şi când religia paralizează în biserici.
Înlăuntru se cască golul prin care cazi şi “te subţiezi tot mai mult” până devii o pojghiţă de gând apăsător lipită pe cuvânt.
= re* răzvan rachieriu...
Teodor Dume
[29.May.09 14:09]
domnule răzvan,
mult respect şi mulţumiri pentru constanta citirii
puneţi degetul tocmai acolo unde trebuie
mulţumesc mult
respect şi stimă
acelaşi,
teodor dume,
Şi vine o vreme când ţi se întâmplă o mulţime de lucruri, chiar fără să le fi cerut!:)
Trimiteți un comentariu