poezie [ ]
nu-mi amintesc decât
o noapte tuciurie care
creştea mereu
oasele sclipeau între respiraţii
spaţiul îngust oprea timpul
şi orice amintire sfârşea într-o clipă
greu de descifrat
doar cerul ca o spirală
se rotea în jurul unui punct...
o noapte tuciurie care
creştea mereu
oasele sclipeau între respiraţii
spaţiul îngust oprea timpul
şi orice amintire sfârşea într-o clipă
greu de descifrat
doar cerul ca o spirală
se rotea în jurul unui punct...
2 comentarii:
= parere
Ionut Caragea
[07.Jul.09 06:08]
ai dat o dimensiune a la copernic acestui poem, a ajuns universul sa se roteasca in jurul unui punct...
cred ca mic ar fi mai bine ingust, ca sa sugereze trecerea timpului, asa sugerezi si efectul clepsidrei din interior...
o alta sugestie ar fi asa
si orice amintire sfarsea
intr-o numaratoare inversa
P.S.
pun pariu ca ti-am lasat poemul fara haine, dar ti le dau pe ale mele, cu doua numere mai mari....
De excepţie Bot Eugen
05 iulie 2009, 00:05
ultimele 4 versuri.
Forţă, concizie, claritate.
Felicitări, domnule Teodor, pentru un poem reuşit.
Las şi eu 4p.
Cu aceeşi stimă şi prietenie,
Bot Eugen
re* maria cecilia nicu... Teodor Dume
04 iulie 2009, 19:03
mulţumesc pentru gând. semnul tău îmi face bine. te mai aşteept
cu sinceritate,
teodor dume,
mulţumiri, atila racz... Teodor Dume
04 iulie 2009, 18:52
sunt bucuros să te ştiu prin preajmă ca un oaspete drag.
mulţumesc pentru jumătatea de stea şi iar un mulţumesc pentru cea întreagă de suflet care contează cel mai mult.
să ne citim sănătoşi!
cu prietenie,
teodor dume,
si orice amintire Maria Cecilia Nicu
04 iulie 2009, 17:41
sfarsea intr-o clipa
greu de descifrat....
desi nu cred ca-i posibil sa "stergem cu buretele"...
aprecieri,
mara ( si cele4p.)
amnezie Atila Racz
04 iulie 2009, 17:11
batrane Dume... eu pot da o jumatate de stea... dar in sufletul meu este intreaga si vie...
raman in versurile:
"nu-mi amintesc decât
o noapte tuciurie care
creştea mereu"
da, acea noapte de taciune,tuciurie, un fel o dubla intunecare, ne copleseste... apoi caderea intr-un abis rotitor, spirala care
se stramteaza pana in acel punct in care amnezia devine totala!
"şi orice amintire sfârşea într-o clipă
greu de descifrat
doar cerul ca o spirală
se rotea în jurul unui punct..."
Un gand bun prietene!
re*liviu ioan mureşan... Teodor Dume
04 iulie 2009, 14:03
LIM,
bine venită trecerea ta. mulţumesc mult pentru semn şi puncte. te mai aştept
cu prietenie,
teodor dume,
Amnezie Liviu-ioan Muresan
04 iulie 2009, 12:31
de care te ataşezi. Frumoasă metafora aici. Text pe care steluţa merită să-l lumineze. Eu las doar 4 punte. Atîta pot.
LIM.
mulţumiri, gina goia... Teodor Dume
04 iulie 2009, 12:01
gina,
mi-ai făcut o mare surpriză. mulţumesc pentru înţelegere şi interpretare, precum şi pentru încrederea acordată. sper să nu dezamăgesc
cu sinceritate,
teodor dume,
blackout Gina Goia
04 iulie 2009, 00:37
existenta se pliaza moral trairii/bunului simt/ zilei urmate de noapte/ mic dejun inspre amiaza si-nspre cina/amen.
mi-a placut forma asta de clipa inchipuita/netraita. ori traita dar abiaamintita/ cu forma de indoiala/ de suspans in care timpul egoist s-a derulat in forma lui matura/virila.
dau o stea fiindka astfel de trairi se pliaza de multe ori letalului.
take care, teodor-d
regards,
goia
Trimiteți un comentariu