BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

27/02/2015

Teodor Dume la Radiometafora (U.S.A)




singurătatea travestită în iubire****-autor

 

teodor dume în Revista Confluente Lirice –


fondator Relu COTOFANA

POSTED BY  
/  / LEAVE A COMMENT

se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunţ la tot şi-mi fac socotelile
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu datorez o întrebare
şi atât
de aia nu sunt trist deşi
mi-aş fi dorit să ştiu
cât de mult am fost iubit
am renunţat să mai ştiu de mine
de fapt nici nu ştiu cât mai sunt de uman
am corpul fleşcăit de întrebări
şi nu contest nimic
e şase dimineaţa şi restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bileţel şi
o întrebare
nimic mai mult
distanţă de-o lacrimă sunt doar eu şi Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu ştiu dacă m-ar ajuta la ceva
ştiu însă că la marginea timpului meu sunt doi gemeni





Leave a comment

You must be logged in to post a comment.

21/02/2015

Teodor Dume: singurătatea travestită în iubire


SINGURĂTATEA TRAVESTITĂ ÎN IUBIRE

se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunţ la tot şi-mi fac socotelile
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
şi atât
de aia nu sunt trist deşi
mi-aş fi dorit să ştiu
cât de mult am fost iubit
am renunţat să mai ştiu de mine
de fapt nici nu ştiu cât mai sunt de uman
am corpul fleşcăit de întrebări
şi nu contest nimic

e şase dimieaţa şi restul din mine
încearcă un zâmbet

poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost

pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bileţel şi
o întrebare

nimic mai mult

distanţă de-o lacrimă sunt doar eu şi Ea

uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu ştiu dacă m-ar ajuta la ceva
ştiu însă că la marginea timpului meu sunt doi gemeni


03/02/2015

teodor dume: singurătatea, ca o molie


durerea este singura parte a vieţii
care te învaţă cum
să-ţi învingi moartea

şi dacă există cineva care
să-ţi acopere umbra
e doar
singurătatea căruia îi place
să roadă din tine

ca o molie

29/01/2015

Teodor Dume

Teodor Dume: Nu îţi hrăni sufletul cu ură pentru că viaţa e o comunitate şi fiecare trăieşte prin celălalt.

26/01/2015

Teodor Dume, premiul l. la concursul ARS POETICA 2014



Rezultatele concursului "Premiile Ars poetica 2014"

image


POEZIE

Au participat 54 de autori, câştigătorii fiind, după cum urmează:

Premiul I:
Diana Beldeanu şi Teodor Dume

Premiul II:
Dragos Niculescu

Premiul III:
Gruia Ioan Emanuel

Menţiuni:
Briciu Melania, Claudia Munteanu şi Carla Francesca Schoppel


PROZĂ SCURTĂ

Au participat 22 de autori, cătigători fiind, după cum urmează:

Premiul I:
Dorina Stoica - Haina roşie de catifea
Dan Chiriac - Defec pecabil!

Premiul II:
Angela Dina - Îngrijitoarea

Premiul III:
Dragos Niculescu - Tabloul

Menţiuni:
Briciu Melania - Pretium doloris
Chişu Cristian Liviu - Ab initio
Madeleiene Davidsohn - Reizel


CARTE 2014

Au participat 5 autori, câştigătorii fiind, după cum urmează:

Premiul I:
Apatean Catalin - Moarte în exces
Bedrule Valerian - Cu fluturi în călcăie
Vasile Pintilie - Ultima generaţie de sălcii

Premiul II:
Marilena Rodica Chireţu - Povestea fulgilor de nea

Premiul III:
Mirela Ciolacu - Din ieslea sufletului


CARTE DEBUT 2014
Au participat 7 autori, cătigători fiind, după cum urmează:

Premiul I:
Popescu Carmen Georgeta - Viaţa ca un joc

Premiul II:
Catalin Stelian Andrei - Catastrofe

Premiul III:
Oana Mihaela - Destin de pluş

Menţiuni:
Daniela Mlădinoiu - Iarna amintirilor
Milena Munteanu - Departe de ţara cu dor
Geletu Luminita - Anotimpul iubirii




25/01/2015

puţinul din mine o felie de timp rânced, autor Teodor Dume


am vrut să mă acopăr cu linişte dar
nu i-am găsit colţurile
şi atunci am hotărât
să cobor în mine cât mai adânc
aici nu am găsit pe nimeni
oamenii dispăruseră odată cu
lucrurile lor
o umbră
îmi astupa gaura prin care am intrat

şi fiindcă era destul de întuneric
m-am gândit că ar fi bine
să aprind o lumânare

în tot acest interval
lucrurile mele dispăruseră
iar eu duhneam a timp rânced

21/12/2014

18/12/2014

Teodor Dume: răscruce. între singurătate şi ultima haltă


îmi pun capul pe palme şi aştept
ca şi cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme

din când în când deschid ochii şi-mi
rostogolesc privirea de la un colţ la altul
e mult întuneric şi nicio speranţă
de care
să-mi atârn ultima clipă

nici nu ştiu dască e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
şi muşcă necondiţionat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidenţă sau nu
între cele două spaţii
văd un alb nesfârşit
nu sunt disperat ci doar
am o senzaţie ciudată

ştiu că mi-am depăşit maturitatea şi că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de muşeţel
însă ştiu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă şi
ceaţa care va tăia respiraţia numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine

11/12/2014

Teodor Dume

Teodor Dume: Rugăciunea a fost şi este o durere îndreptată înspre Dumnezeu.

Teodor Dume

Teodor Dume: Rugăciunea a fost şi este o durere îndreptată înspre Dumnezeu.

Teodor Dume, revista de cultură 13 PLUS (pagina 32)

http://www.scribd.com/doc/249779667/13-PLUS



32
gest pentru atunci...
mi
-
e dor de o toamnă lungă
în care voi intra ca lumina
 peste întuneric şi
când va fi să plec
cu o foame de apă
mi
-
aş dezosa durerea
 pe o stâncă umedă
şi
-
n inima ei
aş scrijeli
ultimul bilet
să nu
-
l citeşti
gestul tău ar putea fi ultima victimă
numele morţii, ana
nici nu ştiu dacă m
-
a iubit
mi
-
a spus doar că nimic
nu mai contează şi că singurătatea
o scrijeleşte pe suflet
apoi a plecat…
mi
-
aş fi dorit
înainte să
-
i strig numele
să vorbesc cu Dumnezeu şi poate
împreună să împletim lumina
în şuviţe subţiri
să pot intra în întuneric
ca într 
-
un templu
apoi
să revin pe laviţa de lângă poartă să
vorbim despre dimineţi nesfârşite
şi despre lucrurile rămase neterminate
dar Dumnezeu a aţipit
mi
-
am dat seama că rugăciunea
ajută doar atunci când
te reîntorci în tine
şi suferi
ştiu că nu mai am timp să
îmblânzesc moartea pitită sub scări
însă ştiu că
-
n fiecare zi
din durerea mea se va naşte o altă viaţă
pe aici n
-
a mai trecut nimeni
sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătăţile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristeţe
curge înspăimântător 
ca o clepsidră
cu vieţi
 picură ultimul fir 
timpul exersează
 prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
 printre coastele strivite
de singurătate
 picură liniştea
nu mai e nimeni
mă agăţ de culoarea cerului
aerul s
-
a rarefiat
timpul sinucigaş de cuvinte
îneacă umbrele
din trupul dezbrăcat
 porneşte un nou început
urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere
tălpile miros a iarbă
între cele două respiraţii
se joacă un copil
Teodor DUME

05/11/2014

Teodor Dume

Teodor Dume: Prizonier în propria-mi dragoste mi-am minţit sufletul şi încet cu încetul dragostea m-a ambandonat datorită a două atitudini: comunicarea şi teama de mine.

Teodor Dume

Teodor Dume: Prizonier în propria-mi dragoste mi-am minţit sufletul şi încet cu încetul dragostea m-a ambandonat datorită a două atitudini: comunicarea şi teama de mine.

Teodor Dume

Teodor Dume: Fericirea cumpărată de bani e ca un vis, te eliberează de ceea ce nu poţi să fii.

26/10/2014

din umbrele unui alt anotimp: autor Teodor Dume


curăţ pământul de frunze
îl pipăi ca pe o rană apoi
măsor distanţa dintre mine şi umbră
şi-ncet cobor înlăuntru
în jur nimeni
parcă
a dispărut şi orizontul
cu fiecare zi
mă afund tot mai mult
îmi iau şi singurătatea cu mine
pentru atunci când lacrima
îmi va sculpta în piatră
liniştea
dintre ceea ce am fost şi sunt

un alt anotimp

17/10/2014

ultima pagină, nescrisă: autor Teodor Dume


mi-e dor de mirosul busuiocului prins
în grinda din casa bunicii
şi de ploaia care vindeca dealurile triste
sub care tata
îşi etala sudoarea

mi-e dor de oameni şi de mine
de copilul care impresiona alergând
desculţ
după fluturi

ştiu c-am plecat din mine
în clipa în care
miriştea înjenunchea
în faţa dimineţii
ca o tăcere

mi-e dor şi de tine, doamne!
ca de-o respiraţie
în faţa morţii

05/10/2014

nu toţi oamenii locuiesc în Dumnezeu, autor Teodor Dume,




Doamne!

toate degetele lumii arată înspre tine
de parcă ai fi singurul vinovat
pentru neputinţa noastră şi 
a lucrurilor din jur
până şi povestea cu "a fost o dată"
îmbracă minciuna
adevărul e camuflat în cuvânt

însă nimeni nu ştie
cum arată lumina fără tine

16/09/2014

11/09/2014

E târziu şi e toamnă, ana de Teodor Dume

E târziu şi e toamnă, ana de Teodor Dume: în serile când toţi Dumnezeii/merg la culcare mi-aş dori/să rămân în mine/într-o lume numai a mea/să devin Dumnezeul tuturor iubirilor să/fac schimb de iluzii/şi-n cele din urmă să te cuceresc/ca pe o corabie în derivă/şi totuşi.../a plouat destul...

22/08/2014

Teodor Dume, umor şi divergenţe...politice



Presaliberă.net a distribuit un link.
2 ore · 
Fragmente din jurnalul lui Ahmet al Abdullah al Sallam(nicio legatura de rudenie...
PRESALIBERA.NET

Teodor Dume, Antologia PARADIGME VIRTUALE, ed.Pim-Iaşi, 2014

o bucurie de suflet apariţia antologiei PARADIGME VIRTUALE, coordonată de domnul Relu Coţofana, creatorul site-ului Confluenţe lirice.
Prefaţa; Ottilia Ardeleanu. Editura PIM, (Iaşi), 2014

Teodor Dume, pagina 123
Veronica Pavel Lerner, pagina 193, în interiorul cărora sunt publicate şi traduse în franceză câteva texte de Teodor Dume

21/08/2014

Ottilia Ardeleanu, referinţe la textele lui Teodor Dume din Antologia Paradigme virtuale, (P. 11 - 13) ED.PIM, 2014

Pe Teodor Dume îl caracterizează poezia unei nemărginite suferinţe. Stilul confesiv, petrecerea timpului în singurătate alături de cuvânt - prietenul său de-o viaţă-,accentuarea stărilor de abordare într-o existenţă aflată permenent pe finiş, împletirea elementelor care marchează începutul şi sfârşitul, iată ce-l fac pe Teodor Dume să fie un altfel de poet. Tema specifică demersului său literar  este cea a vieţii şi a morţii, nedespărţite, şi unite prin cuvântul acestuia. Este poetul pentru care iubita şi părinţii vor fi imortalizaţi în cuvânt. Acest cuvânt  al însigurării. Îl iubeşte pe Dumnezeu, Cel pe care îl ignoră uneori, după cum lasă de înţeles într-una dintre poeziile sale. Iubeşte oamenii şi mărturiseşte că "într-o zi cineva o să umple golul acesta şi o să mă bucur pentru că oamenii intră în amintirea celuilalt lăsând o poveste..."

20/08/2014

Teodor Dume

Teodor Dume: Când dai de la tine, cu suflet, nu faci o afacere cu nimeni şi nici cu Dumnezeu, ci doar o investiţie morală.

15/08/2014

în clipa dintre mine şi Dumnezeu, autor: Teodor Dume

poate mai am nevoie de puţin crez
aşa cum pasărea de înalt
să-mi trec numele
dintr-un cuvânt
într-altul şi
din când în când să
las semne pentru atunci când
fiul meu 
îşi va aduce aminte de mine

şi-n cele din urmă
mai am nevoie de o ultimă rugă
sub care să mă retrag
ca o inimă bolnavă

10/08/2014

Viaţa dă înapoi câteceva, autor Teodor Dume




între mine şi Ea un punct
o linie continuă şi iarăşi un punct
de pe marginea liniilor infinite
doar o privire şi un semn de rămas bun

nevoia de dragoste pătrunde prin
fereastra deschisă a cerului
pare un fleac
un genunchi aşezat pe
muchia uscată a lutului
cere îndurare

liniştea străpunge aşteptarea
iar eu
mă pierd mă pierd mă pierd...

Teodor Dume

Teodor Dume: Într-o relaţie neînţeleasă chiar dacă intenţiile sunt bune, efectele pot fi dezastruoase.

07/08/2014

Teodor Dume, vă recomand:MIOARA BĂLUŢĂ: În cădere voi râde (apariţie carte)


- Aici am oprit timpul -
în vârful unui munte de apă -
în cădere voi râde ~

Băluţă, Mioara
În cădere voi râde / Mioara Băluţă. - Timişoara :
Eurostampa, 2014
ISBN 978-606-569-797-3
821.135.1-1

Apariţia unei noi cărţi înseamnă un izvor tămăduitor pentru minte, inimă şi suflet.
Iată că Mioara Băluţă a avut curajul de a se alătura celor care iubesc şi ştiu să iubească Frumuseţea Cuvântului.
Mioara Băluţă, prin notiţele de suflet, pătrunde în oaza de linişte a cuvântului înnobilând şi reciclând fiecare stare şi secvenţă a momentului. Autoarea deschide o poartă spre realitatea interioară a lucrurilor evocând o lume în care durerea se pliază pe dragoste, dorinţă şi împinire. Dar eliberarea de suferinţă vine prin poezie, prin expresia inconfundabilă a sufletului.
Aşadar, poezia pentru Mioara Băluţă este mult mai mult decât o notiţă transpusă într-o formă literară, ea este o împlinire şi o dorinţă.


"Poemele mele vorbesc despre viaţă si tot ceea ce ţine de ea. Un critic mi-a spus că scriu prea patetic, un altul că poemele sunt prea triste, însă încrederea în mine mi-au dat-o cititorii, chiar dacă astăzi versurile cu rimă te poziţionează ca fiind demodat.
Am apreciat întotdeauna cuvântul frumos, cuvântul care îmbogăţeşte şi luminează, care vibrează în suflet ca un diapazon, după ce ai terminat de citit un text.
(...)
Poezia este modul meu de relaxare, sau cum îmi place mie să spun, modul prin care îmi eliberez lupii din cuşcă… Am convingerea că pot transmite prin vers o stare cu totul specială, fără să agresez sau să lezez gândirea celui care citeşte." (Mioara Băluţă)


“orcine oricând…"

oare ce au vrut să spună cuvintele acestea

cu botul cald și inima la vedere

seamănă cu mine urcă
se rotesc devin arbori
de ce mă privesc

în corpul acesta
nu mai locuiește nimeni
iarba a crescut
orice pasăre poate veni
oricând să-și lase puful puii

viața își ține icoana iubirii
pe piept
moartea și-a mai rupt o unghie…” (Mioara Băluţă)

cu bucurie felicit autoarea şi-i doresc mult succes!

02/08/2014

Chipuri, lui teodor dume , autor djamal mahmoud (pag.98,din volumul Pe muchiile cerului, ed. Brumar - Timişoara, 2010)


Chipuri
lui teodor dume


se aşază oglinda în faţa mea 
un mormânt în care 
mi se suprapun chipurile ostenite
înfrigurat 
cobor din trupul alb şi rece
îmi iau o haină groasă 
ţesută de bunica din partea mamei
i ind egipteancă se pricepea la făcut 
veşminte calde
înnod şireturile şi urc treptele 
una câte una 
mă aşez la o masă rotundă 
unde se juca lumea de plictiseală 
bila rostogolindu-se 
se opreşte la numărul ales la întâmplare 
cad mort de bucurie 
sună ceasul
mă ridic şi mă privesc
cu ochii abia deschişi  în oglindă...