BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

15/12/2012

teodor dume, anunţ apariţia unei antologii ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, sub îngrijirea CASA GÂNDULUI


Mioara Baluta a comentat despre fotografie sa.




  • Casa gândului - Cleopatra vă prezintă antologia de poezie ”Însemnele unei tăceri”





































    ”imaginează-ți
     că mergi printr-un un oraș
     un oraș în care acum
    nu se mai vinde și nu se mai cumpără nimic
    un oraș în care cerul se oglindeşte
    în chipuri și nopți de insomnii desfăcute fâșii.
    mergi încet
    nu te grăbi
    respiră adânc
    aici pentru nimeni nu e târziu
    aici toate cuvintele sunt vii
    sunt oameni
    iar oamenii aceştia ca niște melci
    își cară printre rânduri sufletul
    câteodată de câteva ori mai mic,
    câteodată de câteva ori mai mare...”

    mioara băluţă - 2012





    Un buchet de sensibilităţi
    (prefată - fragmente)

        
               Încă de la început am constatat că cei 23 de autori, care s-au angajat la acest proiect, formează un grup foarte eterogen, atât în ce priveşte vârsta, cât şi cu referire la experienţa cultural-poetică. Din datele pe care le am la îndemână am aflat că scala ofertelor urcă de la nivelul de „debutant” până la piedestalul unor „autori consacraţi” prin multe volume personale. Se subînţelege că şi stilurile, în măsura în care sunt deja conturate, sunt diferite. Această diversitate nu trebuie să descurajeze pe nimeni însă. Ea este firească şi chiar benefică pentru încărcătura estetică şi axiologică a volumului. {...} se poate înainta cu succes de la diversitate către unitate, întrucât domină stilul creaţiei poetice fără rimă. Iar muzicalitatea versurilor – atâta câtă este – este procurată prin plăcute potriviri de limbaj.
                Armonios şi bine strunit este şi ritmul versificaţiei. Cutez să cred chiar că cei mai mulţi dintre autorii volumului au conştiinţa responsabilităţii actului de creaţie. Iar unii au şi asumat, ori măcar au intuit, importanţa gândului formulat de Lucian Blaga privind actul de creaţie, ca salt metafizic al omului din natură în cultură. Un salt strict necesar pentru ca omul să-şi dobândească propria condiţie, situată pe „bulevardul” străjuit, pe o parte, de condiţia „fiarei” şi flancat, pe cealaltă parte, de condiţia „îngerului”. Pe acest „bulevard”, fiecare dintre cei 23 de cioplitori în „cariera” poeziei îşi urmează pista proprie, de cele mai multe ori gândindu-se cu sfiiciune la Nichita Stănescu, la Bacovia, la Blaga, ori chiar la Eminescu. Recunosc în proiectul lor multă decenţă şi sinceră modestie. Deloc întâmplător, aceşti oameni inimoşi şi-au intitulat volumul „Însemnele unei tăceri”.
                Aşadar, volumul „Însemnele unei tăceri” şi-a primit botezul, întrucât are deja un cititor satisfăcut. Atât de mulţumit încât cutează să îl asemuiască, fără reţineri, cu un „buchet de sensibilităţi”. Un „buchet” pe care îl recomandă, cu dragoste, viitorilor cititori de poezie şi tuturor iubitorilor de sensibilitate şi de frumuseţe."



    6 decembrie 2012
     Ştefan MUNTEANU

    Profesor universitar doctor la Universitatea „George Bacovia”, Bacău;  
    Membru al Asociației Culturale ”Octavian Voicu”, Bacău



     



    autori 

    ~ adrian erbiceanu
    ana sofian 
    boris marian mehr
    cristina monica moldoveanu
    costel zăgan
    george ioniță
    gina zaharia
    ioan grigoraș
    ion vanghele
    irina lucia mihalca
    liviu ion dragoș
    marcel vișa
    marius lăzărescu
    mihaela meravei
    mioara băluță
    mirela toniță crăciun
    nuța istrate gangan
    ovidiu cristian dinică
    radu mușat
    romița mălina constantin
    ștefan ciobanu
    teodor dume
    viorica mocanu ~


    Un proiect realizat sub egida:
    ~ Casa gândului – Cleopatra ~


    Coordonatori și tehnoredactare:
    Mioara Băluță şi Andrada Matei

    Consultanți:
    Mirela Toniță Crăciun şi Liviu Ion Dragoș
    Coperta: Mioara Băluță

    ~ Mulțumiri
    celor care ne-au susținut
    dar și celor care s-au neliniștit
    apoi,
     zâmbind,
    ne-au rămas alături ~





    Îmi place ·  ·  · acum 19 ore · 

Teodor DUME, membru AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni- cu sediul în Montreal/CANADA .)

Teodor Dume, membru AJRP-Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni- cu sediul în Montreal/CANADA .)






mulţumiri din suflet domnule Octavian Păun
pentru invitaţie

teodor dume, vă propun: iarna de şipoş adrian (prof.dana ştefan)


winter - the map with drawings of my students - sipos adrian - 13 years
IARNA - SIPOS ADRIAN - 13 ani
din mapa cu desene ale elevilor mei - scoala cu clasele I-VIII Dacia - Oradea
winter - the map with drawings of my students - sipos adrian - 13 years
IARNA - SIPOS ADRIAN - 13 ani
din mapa cu desene ale elevilor mei - scoala cu clasele I-VIII Dacia - Oradea

12/12/2012

teodor dume: INVITAŢIE lui teodor dume de la Octavian Păun din seattle U.S.A

Subiect: Distinse coleg TEODOR.Salutari de la Octavian PAUN din Seattle,WA,U.S.A

------------
Distinse domnule TEODOR,
Azi 12.12.2012 am publicat in Ziarul/Radio online: www.radiometafora.ro(http://www.radiometafora.ro)
Va rog sa-l vedeti publicat si va invit sa fiti in AJRP-Asociatia Jurnalistilor Romani de Pretutindeni- cu sediul in Montreal/CANADA .
Astept raspuns pe unul din cele 2 mail-uri daca unul nu functioneaza:radiometafora@gmail.com
-radiometafora@yahoo.com
Cu deosebit respect
Octavian PAUN din Seattle,WA,U.S.A si Vicepresedinte al AJRP
------------

***


mulţumesc mult domnule OCTAVIAN PĂUN, pentru invitaţia de a dace parte din AJRP-Asociatia Jurnalistilor Romani de Pretutindeni- cu sediul in Montreal/CANADA .

cu multă stimă,
teodor dume, romania

06/12/2012

teodor dume, La mulţi ani, copiilor cu numele de Nicolae şi derivatele acestuia!


dedic aceste frumoase versuri (scrise de Gina Zaharia) tuturor copiilor din lume care încă mai cred în MOŞU




















Copil sărac, n-am un tezaur

Veni-va oare moșu’n vis,
La tine-n ghete cu ceva,
Sau, cel puţin, oare-a promis
Că va veni şi el cândva?

Ai fost cuminte, prea cuminte,
Adesea te-am văzut pe-o stradă,
Purtai un nume sfânt în minte
Și-n el un suflet de zăpadă.

Te-a mângâiat, în pas de noapte
O mână caldă pe la tâmple?
Copil sărman, oare se poate
Să nu îţi mai aduci aminte

Că ai văzut într-o vitrină
Ghetuţele ce nu le ai
Și că de-atunci porţi cu lumină
Nuiaua ta ruptă din rai?

Știu că se vinde inocenţa
În târg, pe lucruri de nimic,
Plata îşi pune indolenţa
Într-o scrisoare fără plic.

Ia mâna mea, copil de aur,
Ia-o cu tine pe-nserat,
Știu că mă crezi, n-am un tezaur,
Dar tot ce am e-adevărat!

teodor dume, vă recomand: iarna (atila racz)


iarna

( cineva nu de mult mi-a spus că
îmi aude inima care a început să se scrie )
și iată că îl ascult

smulg cuvinte din mine
nu mai scriu prea des prea fierbinte

zilele cum cintezoii se înalță printre arțari

nu

nu pot să-ți scriu
dar
pe o pânză de cavana pictez o femeie
ieșind din zăpadă cum naivitatea unui copil

e iarnă și inima moare
copacii cuprind tot cerul
o vreme singuratică ciugulește din mine nostalgia

dumnezeu mișcă strigătul din gura ciocârliei
în sufletul ei

și nimeni dar nimeni nu învie

nu mint

pe străzile tot mai înguste tot mai ninse
dinspre casa părinților și curtea
unde ne jucam țiglu ori de-a oarba
prin șura de bârne în care ți-am atins
împătimit torsul
ne cuibărim

iată că sunt un copil și cu ochi de copil
caut lumea

mă ascund după ferestre rușinat
privindu-te
îngrijind timpul
odaia în care îți crești linistea gândurilor

eu eu te privesc încercând neputincios
să scriu printre obloanele vechi
cu pleoapele
un vers în iubire

pășesc în mine pe același drum
cât palma iubitei

05/12/2012

teodor dume: Omule


într-o bună zi vei coborî
de pe linia orizontului
şi vei trece malul
toate întâmplările vor fi 
numai ale tale 
tu ştii asta
bătăile de clopt 
vor deschide poarta
drumul va fi lung dar 
nu atât de lung încât
să nu poţi evada din tine
din când în când
vor creşte linişti

în rest totul e nisip...

02/12/2012

teodor dume: esenţe de suflet

fără începuturi rostul cuvântului
se pierde la marginea lumii
unde infinitul
e o rază
sub care se ascunde Dumnezeu
(teodor dume, esenţe de suflet)

01/12/2012

teodor dume: LA MULŢI ANI, ROMANIA!


 fotografia Neamul Romanesc.
Ieri
"Dac' aveţi în vine sânge, dacă aveţi în voi simţire,
Pentru biata României, pentru scumpu-i viitor,
Cu toţi mâna daţi odată şi' nchinaţi pentru Unire
Fiţi uniţi, v-o zice asta, un biet bătrân cerşetor."

catren de Eugeniu Carada din Pandurul cerşetor (1857)

29/11/2012

GEST UMANITAR ÎN SPRIJINUL COPIILOR UITAŢI DE DUMNEZEU


Prieteni dragi ! 

ROMICĂ s-a dus la cer.
Nu, nu apucase să se bucure de eventualul gest pe care unii dintre voi l-ar fi făcut (sau nu) chiar acum de sărbători. Prin mine, în urmă cu câteva săptămâni el vă cerea ajutorul printr-un gest simplu şi umanitar. El vă priveşte acum de sus şi aşteaptă ca atunci când vă gândiţi la copiii voştri să vă gândiţi şi la cei duşi la cer. Pentru ei să aprindeţi o 
lumânare atunci când în genunchi vă rugaţi pentru sănătatea copiilor, părinţilor şi apropiaţilor voştri.

Suntem în perioada în care Dumnezeu ne îndeamnă să fim mult mai buni şi iertători, să dăruim din puţinul nostru celor suferinzi. Din lacrima lui Dumnezeu coboară iubirea, fericirea, bunăstarea dar şi durerea.
Pentru a fi alături de cei suferinzi care luptă pentru viaţa copilului de azi şi adolescentului de mâine e nevoie de un gest, un gest pe care Dumnezeu îl va răsplăti, alături fiind de noi şi copiii noştri. De un astfel de gest are nevoie Delia , un copil de numai 4 ani, (şi mulţi alţii) care încearcă
să trăiască prin noi şi prin mila celui de sus. De gestul nostru a avut nevoie şi Romică dar , având în vedere criza din buzunarele fiecăruia, n-a apucat să se bucure de ajutorul nostru. (şi poate că nici alţii dacă nu consimţim să ne ajutăm aproapele). Delia are nevoie de o sumă considerabilă (40.000 euro)care nu poate fi strânsă decât cu ajutorul nostru. Anul nou va începe cu o speranţă în situaţia în care gestul nostru umanitar va ajunge la ea prin sumele, în lei, pe care le vom depune în contul RO12INGB0000999902648989, filiala Oradea, titular Dume Teodor.
Haideţi să ne amintim de cei în suferinţă măcar acum de Sfintele sărbători de iarnă când fiecare dintre noi caută să fie mai buni şi mai aproape de Dumnezeu prin ceea ce dăruim, iubim şi înţelegem a ne ajuta aproapele. Haideţi să ne amintim de copilăria noastră şi de zâmbetul copiilor noştri.
Dăruind din inimă, zâmbetul nostru şi al copiilor noştri va înmuguri pe feţele triste ale altor copii.
Eu fac primul pas, alăturaţi-vă mie şi împreună vom reda acestor copii speranţa, încrederea şi zâmbetul fără de care nu am putea fi oameni.


Romică vă priveşte din cer. Nu-l dezamăgiţi!
Delia, deşi tristă, vă face cu mâna

mulţumiri de suflet tuturor acelora care vor răspunde acestui gest umanitar


26/11/2012

teodor dume> a doua scrisoare cu destinatar necunoscut




undeva la ora asta se moare spune poetul
îndrăgostiţii împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naşte un copil
pe care Dumnezeu îl va legăna
pe o aşchie de lumină

toate lucrurile astea există
însă tristeţea pe care o împart la unul
sfredeleşte în mine
ca un vierme
cu rana sub piele
îmi strâng genunchii la piept
şi strig
ecoul se izbeşte de pereţi
aud un oftat
ridic ochii şi privesc atent
în cameră e cald
aerul se dizolvă
sub perdeaua
nemişcată de o vreme
se instalează frica
ştiu că sunt neputincios şi că tata
mi-ar fi întins o mână

mi-e dor de tata şi de oamenii care 
mă strigau pe numele mic
uneori îmi vine să le scriu o scrisoare
dar am impresia că tata s-a mutat 
aş scrie şi fratelui meu plecat
în ziua în care
cireşii plesneau de culoare dar
negrul de afară îmi juleşte privirea
şi nu-mi amintesc decât 
de mama care
strângea durerea între palme
ca pe o amintire

undeva la ora asta se moare
îndrăgostiţii împart sentimentul în doi
undeva la ora asta se naşte un copil

şi toate lucrurile astea există

deşi seamănă cu un cimitir fără cruci
în interiorul meu e cald
acolo îmi îngrop sentimentele
şi adulmec fiecare clipă
dar n-am să mai vorbesc despre mine
sunt prea bătrân şi mi-e teamă
nu mai am nimic
nu mai am nici prieteni ci doar
o secvenţă pe care o derulez
dimineaţa la amiază şi seara

ultimul gând se desprinde de mine
ca o coajă de nucă toamna
dezamăgit mă închid pe dinăuntru
şi aştept...

24/11/2012

teodor dume, vă recomand. amintiri din prezent (atila racz)


amintiri din prezent 


oceanul se leagănă amintind femeia întinsă pe plajă
pe ciorapi urma unui bărbat

îi piaptăn părul cu degetele în care mă simt

rochii exotice căzute pe malul domol
flori sălbatice
urmele paşilor
conturul de nisip argintiu
un laţ
în jurul gâtului de ondină

în zbaterea ochilor oceanul algele pietrificate

mă reîntorc
tot mai des să-mi caut prezenţa printre obiecte uitate

casa tatălui căzută pe umărul colinei
imaginea lui moartă înviind piatra

mă pasc amneziile acele amintiri prin care
n-am trecut decât uitându-mă

daaa

ocolim iubirea

păşim în uterul deşertului ca într-o mamă

22/11/2012

teodor dume, A MURIT ŞERBAN IONESCU

a murit marele actor Şerban IONESCU

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

Fotografie: Şerban Ionescu a fost un luptător. Nu s-a speriat, ci s-a împrietenit cu moartea. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

teodor dume, vă recomand: unul din altul (atila racz)


unul din altul


din nefericire încă mă zbat să-ți ating respirația
cum zborul unui erete în năvodul închis

aburul mohorât al zilelor te îmbrățișează
îmi este
ciudă
o ciudă amară cum nicotina

strigătul atinge dinții ecoul sfâșie cerul

din nefericire încă mă zbat

toamna te umple darnic
chipul tău îmblânzește chiar și
obiectele ostile

te privesc
în tinerețea ta se așează o femeie ofilindu-se
obișnuința devine ridul larg împrospătat
de ochiul în care norii se prăbușesc
nu-mi spune că plouă chiar dacă nu mai poți
chiar dacă tot trupul începe să-ți curgă

hai să nu mai știm nimic
din nefericire ieșim împreună

hei

nu mă uita spânzurat de gleznele tale
calcă în mine cu toată talpa
apasă-te
intră
lasă-ți pantofii ciorapii mănușile lângă prag
goi încăpem atât de neîndoielnic unul
în altul

teodor dume, vă recomand: Oradea de azi (articol de mirela macra)


ublicat de Mirela Macra in Joi , 22 Noiembrie 2012, 14:16

+-R

Primarul Ilie Bolojan a susținut azi o conferință de presă în teren, în care a prezentat modul în care a fost amenajată, extinsă și modernizată Grădina Zoologică din Oradea.
La conferință au mai participat viceprimarul Ovidiu Mureșan, directorul ADP - dl. Liviu Andrica, directorul Direcției de Proiecte din Primăria Oradea - dl. Marius Moș, prefectul Claudiu Pop, d-na Lucia Varga, dar și consilierii locali Ioan Cupșa și Pasztor Sandor.
"Acum avem și la Oradea o grădină zoologică cu care ne putem mândri. Mulțumesc pentru acest lucru d-nei Lucia Varga, care în calitate de fost secretar de stat la Ministerul Mediului ne-a susținut foarte mult, mulțumesc fostului ministru Borbely, mulțumesc domnului prefect Claudiu Pop pentru că ne-a sprijinit din partea Guvernului României, dar și membrilor Consiliului Local pentru că prin votul lor au făcut ca aceste proiecte să poată fi demarate. În total, pentru modernizarea, extinderea și amenajarea Grădinii Zoologice s-au investit 4,5 milioane euro (inclusiv TVA), sumă din care 75% a fost asigurată de Ministerul Mediului, iar 25% a fost suportată de Primăria Oradea", a spus primarul Ilie Bolojan.
Proiectul a fost finanțat de către Ministerul Mediului prin intermediul "Convenției privind finanțarea programelor multianuale prioritare de mediu și gospodărire a apelor".
 Dacă înainte de anul 2008, grădina zoologică era un spațiu impropriu de cca 3,5 ha, acum nu numai că spațiul a fost în întregime modernizat la standardele unei grădini zooloogice europene, dar a fost și dublat ca suprafață, ajungând la 7 ha.
Proiectul de amenajare și modernizare a Grădinii Zoologice Oradea a fost aprobat pentru finanțare în 2008, iar în 2010 au început efectiv lucrările.
În cadrul lucrărilor a avut loc modernizarea tuturor corpurilor de construcție (52 de clădiri), dar și amenajarea a 22.455 mp de suprafețe exterioare.
În perioada următoare, administraţia Grădinii Zoologice din Oradea va pregăti documentaţia necesară pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, iar ulterior va realiza toate demersurile necesare pentru a deveni membră a Asociaţiei Europene a Grădinilor Zoologice şi Acvariilor (EAZA). 
În atașament gasiți un material cu toate detaliile proiectului.

 


GALERIA FOTO - ORADEA ARE, DE AZI, O GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ MODERNĂ

teodor dume: vă recomand: decembrie (dana ştefan)


decembrie
decembrie

18/11/2012

teodor dume: ultima zi în care se mai moare


umblă printre ridurile mele
un Dumnezeu
fără să-i pese de anotimpuri
îmi numără duminicile din an
de parcă mâine
ar fi ultima zi în care
se mai moare

nu mai înţeleg nimic

îmi privesc copilul ca pe o
prelungire a nopţii
şi aştept...


între noi
trecutul o noapte şi Dumnezeu

16/11/2012

teodor dume, vă recomand: actorul (atila racz)


actorul

femeile pe care le-am iubit au trecut prin aceste camere
înecate de sânge

în odaia dinspre ocean amintirea Ameliei
fularu-i negru mănușile cu degetele tăiate
ciorapii deșirați în jurul coapselor haina urmărind șira spinării
aerul ei rozaliu prin ventricul

cu picioare lungi îm mijlocul camerei lungi scaunul
mirosul pielii de bizon cari și omizi cuierul arcuit ca un strigăt
iarna urcă pereții nordici croșetați din bumbac
usile veșnic deschise prin care Anastasia s-a petrecut
ori s-ar spune că a fost altcineva mult mai aproape ori doar închipuirea

odaia închisă în pumnul mamei aduce a copilarie
sânii-i mari amintind harbujii ieșiți din flori verzi
hainele-i întoarse de vânt uscate ca umbra de mirt

în sărăcia ei de rostogolire de ningere de pusiire
de cântec dojenit doinit de plâns și neplâns de frânt și în_frânt
mama lor de ploi de toamne-n ne-doi de
limbă de nor dar până când până când
mă izbesc cu fruntea de spaimele ascuțite-n genunchi

uneori își cobora ochii din cer uneori mă mă năștea să tot mor
uitat cum din trupu-i cobor în pământ

uneori Dunezeu deschide cărări în sufletul gol cel
din urmă va sta cu spatele înspre noi cel din spate cu spatele
înspre noi copiii cu spatele înspre noi

în odaia întunecată scribul cu o lumânare sub ochi
nu va mai scrie ne va uita în urma pruncilor care se joacă
pe o stradă fără privire cum se strâmtează spre umeri
spre gât prin gură
o gaură în cefă un pocnet

ca peștele ce înoată prin nisip cu solzi de nisip curge lumina
tăiată în fante de mâini pietrificate

după cortină actorul își întoarce ochii în sine
singur pe faleza decojită din valuri
păsări de ceară alunecă pe sub algele frânte

11/11/2012

teodor dume: între mine şi realitate






încerc acum să reconstitui
între mine şi realitate
fereastra prin care
o să privesc depărtarea, -
ea însăşi o fereastră
a sunetelor spre nesfârşit.

ştiu, 
poate că  e doar o iluzie ce se termină aici
ca respiraţia în camera cu multe oglinzi...

06/11/2012

teodor dume, vă recomand: captaţia (ioan barb)


captaţia

Colecţia: Poezii de dragoste

îmi amintesc
a fost o zi obişnuită
mă uitam cum îşi frunzărea umbra
privirile în urma ta
îmi revenea sentimentul acela din copilărie
întâia seară a vacanţei de iarnă
aşteptam cu nerăbdare prima zăpadă
adormeam cu această dorinţă
prin fereastră plutea iarna
ca o regină în alaiul de fulgi albi
se aşterneau peste tot
acopereau lumina firavă
a becului din colţul casei
ştiam că visez dar nu m-aş mai fi trezit niciodată

în ziua aceea
nu doream să mă îndepărtez de tine
îmi era teamă să nu îmi rănesc gândurile
rătăcite în întuneric
pierdute într-o altă iarnă
ar fi putut creşte între noi un copac
troienit cu cerul din ochii tăi
visam că te cuprind cu braţele răsărite
din oglinda aburită a sufletului meu mort

04/11/2012

teodor dume, vă recomand: oradea în imagini


(Foto: Raul George)

e locul copilăriei şi adolescenţei mele.(teodor dume)

teodor dume, vă recomand. timpul înălţării (atila racz)


timpul înălțării

nu mai am nevoie de ochi
cu respirația
mângâi drumuri pietruite timpul scurs
printre îngeri
printre aripi
printre umbre urmând înserarea

mă ridic din călcâie
din glezne din genunchi din trup vâlvătaie

dragilor
o să plec așa cum tânăra pe margini
de ape în muzica râului iute spălându-mi
fața

îmi amintesc cerul atârnat de
șoldul colinei
casele albe ieșite din trotuar ca niște umeri
diminețile reci pășind în zilele copilăriei

nu nu mai am nevoie de ochi
prin mine trec nopți lungi și
păsări singuratice zburându-se
sărăcia anilor sărăcia cuvintelor
sărăcia din care nu mai este
nevoie să ies

o să fug de uitare cum potârnichea
prin urechile lăstărișului
cum orizontul alunecă sub nisip
cum marea trecea prin algele zvelte
înghițindu-și valul încercănat

ți-am mai spus

între noi nici o clipă să așezi nu poți
între noi nici zbaterea unei colibrii
între noi doar
doar o inimă blândă să crești

tu și tu și tu
îți așezi ochii de ochii-mi
mâinile de mâinele-mi
trupul de trupu-mi
ca punerea în pământ a trecerii

dar acum
acum hai să plecăm
este timpul înălțării.

teodor dume, vă recomand: cuvintele pe care nu le-am scris (atila racz)


cuvintele pe care nu le-am scris

ascult cum se decojesc anii în capete 
(cum se subțiază în firul de paing viața) 
n-a trecut încă un colț al dimineții prin mine 
și vine un altul ascuțit fantasmatic

nici vorbă
să-mi sap mormânt între oase

mă privesc pe sub palma copilei dintr-o copilărie
prea scurtă

în insula asta verde Penelopa
încă își despletește părul devenit
drumul întoarcerilor din rătăcire

între așteptările ei plaja
vântul umed pietros mirosul de ape
răsturnările delicate între iubire si ură
aceste zbateri repetate de aripi ciuntite
mă zdruncină

trebuie să plec
simplu ca bună_ziua
de altfel toată viața-mi este o a_plecare

războinicul din mine își linge rănile
privind noaptea ieșind de după faleză
cu picioare lungi de negresă îmi trece
prin pântec mă respiră își lasă umărul
greu pe oceanul întins în mal ca o fecioară

cântecul tânguit al vapoarelor coboară-n
suspinul plecatului în uitare

îmi trec nisipul prin suflet ca printre degete
cuvintele pe care nu le-am scris vor umple
drumul săpat ca întoarcerea acasă unde-mi
voi pune inima sub nucul umbros sub
vița colorând pereții pe cuptorul în care
mi-a rămas sufletul un tăciune

mă auzi
mă auzi încă

număr anii îi înnod cu sârmă ghimpată
dulce cum otrava ziua plecării
printre spini tălpile carnea trupul
drumuri ce mă despică

03/11/2012

teodor dume: printre resturi. singurul loc de care moartea nu ştie




uneori sap în mine şi
rămân acolo până noaptea târziu

caut locul din care am venit

ştiu că există pericolul
să se surpe pereţii scrijeliţi de nesomn
şi nimeni n-ar cuteza
să mă dezgroape iar
căutările mele vor fi zădarnice


rănit printre resturi ignorat şi cu
tălpile arse de căutări
o să aştept în singurul loc
de care moartea nu ştie

ştiu totuşi
că în locul acela a locuit o femeie...