19/10/2012
18/10/2012
teodor dume: Oradea în imagini (foto, Raul Petru)
Piata Magnoliei 1986
Poza primita de la Cristian Tfo
Poza primita de la Cristian Tfo
(ÎN LOCUL ACESTA MI-AM PETRECUT ADOLESCENŢA. LA 16 ANI ERA LOCUL MEU PREFERAT PENTRU O BAIE ÎN DUPA AMIEZILOR TORIDE DE VARĂ. AMINTIREA MI/A RĂMAS VIE ŞI UNEORI DOARE DUREROS DE DULCE, CUM SPUNE POETUL <TEODOR DUME>
14/10/2012
teodor dume, lansare de carte: ostatec în cer, de Ioan Barb
La Salonul editurilor hunedorene /Deva, 2012 A AVUT LOC LANSAREA VOLUMULUI "Ostatec în cer", Ed. Tipo-Moldova - Iaşi, 2012, autor IOAN BARB
teodor dume, vă recomand: poezii, de Gheorghe Grigurcu
Pe fereastră privind, (Gheorghe GRIGURCU)
Pe fereastră privind calm ochii mari ai crivăţului
bătrîna slujnică maghiară a plecat
fără să-nchidă ziua cum o uşă
(a rămas o supărătoare interstiţie între miercuri şi joi)
singurătatea e stînjenită cum o mobilă veche
de propriul său luciu împrospătat.
O puşcă (Gheorghe Grigurcu)
Îngropată la temelia casei o puşcă
aidoma unui mort protector
ţeava ei de os omenesc
limba ei roşie de foc omenesc
aidoma unei inimi
glontele-i mort.
Peştii cîntă
Peştii cîntă
peştii peste care trece
arcuşul rîului
peştii cîntă
peştii a căror
proverbială tăcere
se satură de sine.
Semn de carte (Gheorghe Grigurcu)
Nu au centru nici ploaia nici vântul nici cerul
nu au margini nici ploaia nici vântul nici cerul
amestecându-le cu tandreţe aşa cum face Domnul
cu toate cele ce fiinţează
cu tandreţea crudă-a înţelepciunii.
Viitorul (Gheorghe Grigurcu)
Precum un obiect
viitorul
aspru la pipăit
ori numai
privindu-te încruntat
în timp ce lumina
explodează-n jurul nostru
lumina asta îndatoritoare
care ne-ajută să-l uităm.
teodor dume, vă recomand: teii de pe strada mea, (Veronica Pavel Lerner)
Câţi dintre cei născuţi în România nu au avut, cel puţin o dată pe an, nostalgia mirosului de tei din locul nostru natal? Miros inegalabil, pătruns în cele mai intime colţuri ale sufletului. M-am îndrăgostit de mirosul teilor de pe strada mea din Bucureşti, care în luna mai deveneau explozie de măreţie şi parfum. Cei născuţi la Iaşi pretind că tei ca în Moldova nu sunt nicăieri pe lume. Poate. Eu însă am crescut cu teii de pe strada mea şi în fiecare an mi se face dor de ei.
Gândindu-mă la mirosul teilor mei, mi-am zis aşa: arta acţionează asupra emoţiilor noastre prin senzaţiile pe care le provoacă, deci intră în corpul omenesc prin simţuri. Muzica, de pildă, activează auzul, pictura şi arhitectura activează vizualul. Există şi arte care combină văzul şi auzul, cum sunt teatrul, baletul sau opera. Mai există însă şi alte două simţuri, care produc tot atât de multe emoţii, nostalgii, ba chiar furtuni sufleteşti şi acestea sunt mirosul şi tuşeul. N-am văzut multe arte care să se adreseze acestor două simţuri. Poate tocmai pentru că ne sunt solicitate de natura însăşi, ele nu şi-au mai găsit loc în artă.
Tuşeul, pe care sculptorul îl are în sânge şi prin care îşi începe de fapt căutările, e folosit la creaţia artistică, dar nu şi la recepţionarea ei, din simplul motiv că atingerea exponatelor la galeriile de artă este interzisă. Îndrăznesc să cred că tuşeul este şi un “auxiliar” al iubitorilor de cărţi (reale, nu virtuale).
Dar mirosul? Apare el în vreo artă? Chiar în cadrul celor mai sofisticate şi specializate expoziţii de aranjamente florale, mirosul nu intră în joc. Se caută combinaţiile de forme şi culori, dar nu-l găsim în artă. Şi totuşi, mirosul participă activ la viaţa emoţională a fiecăruia şi este păstrat adânc în memoria noastră. Iar noi, cei plecaţi din locul natal, tânjim după fiecare frântură de miros care ne-a acompaniat viaţa anterioară.
Canada are mirosuri diferite de cele din România. Acolo, în ţara mea de departe, ele erau în general bine definite şi inconfundabile, ca de exemplu cel al Crăciunului, un amestec de brad, răşină şi lumânărele arse. Aici, în ţara cu întinderi infinite, mirosurile sunt palide, nepătrunzătoare, confundabile. Nu o dată i-am auzit pe prietenii mei spunând: “trebuie să avem de Crăciun brad natural şi să facem sarmale în foi de varză ca să miroasă a Crăciunul nostru de acasă.” Iar recent, un coleg de origine grecească mi-a spus: “nevasta mea face acasă cozonacii de Paşti, chit că-i multă muncă, dar aroma pe care o răspândesc cozonacii proaspăt copţi e pentru noi mai importantă chiar decât cozonacii în sine.
De câte ori nu ne-am trezit fie într-un ascensor, fie într-un tren sau autobuz şi nu ne-a trecut pe la nas o boare, un miros nedefinit care ne-a aruncat deodată cu mulţi ani în urmă! Sunt o mulţime de mirosuri cărora, deşi nu le dăm atenţie, intră pe nesimţite în viaţa noastră, iar când nu le avem, ni se face dor de ele. Mi-a atras atenţia remarca unui respectat personaj al comunităţii româneşti din Toronto, pe care l-am auzit într-o seară spunându-le celor din jur: “Ştiţi ce am găsit? Un loc cu un autentic miros de cofetărie”. Mi-am întrerupt brusc conversaţia pe care o aveam cu alţi invitaţi la acea serată şi m-am grăbit să aflu amănunte despre acel loc.
Să fim oare cu toţii nişte Nastratini Hogea? Nu cred. Sunt convinsă că şi Canadienii sunt legaţi de mirosuri, ca orice om. Altfel nu mi-aş explica bucuria lor nemăsurată şi excitaţia lor exagerată la ideea de a face un barbecue. Ar fi de mirare ca gustul hamburgerilor să fie unicul deliciu care-i bucură, cred că mirosul este în fapt elementul esenţial care le produce frenezia.
Nici florile n-au în Canada mirosul celor ştiute din România. Freziile, trandafirii, liliacul, zambilele şi crinii au mirosul cunoscut, dar mult mai timid şi neconvingător.
Revenind însă la teii mei, am umblat prin lume ca să-i caut, dar nu i-am găsit niciunde. La Paris, în grădina palatului Regal sunt nişte tei mirositori şi frumoşi, dar nu ca cei de unde m-am născut. La Montreal nu erau aproape de loc, iar aici, la Toronto, am găsit câţiva pomi de tei, dar florile lor sunt micuţe şi slab mirositoare. De aceea, rătăcesc printre imaginile copilariei mele, ating în gând trunchiurile scorţoase ale teilor de pe strada mea şi mă-mbăt cu mirosul lor, căci nimic, nicăieri, nu e ca acolo, departe şi de mult, unde, în luna iunie, un cer galben de flori de tei se desfăşura de-asupra capetelor noastre, dând soarelui o strălucire aparte şi strecurând în inimi generozitate şi iubire.
teodor dume: vă recomand un scriitor: VERONICA PAVEL LERNER
Cine sunt eu?
Chimist, nominat in 2007 ca expert in instrumentatie de analiza chimica a gazelor pe toata Canada.
Hobby: literatura si muzica
Carti in lb Romana:
1. Miniaturi de dincolo de Ocean (proza scurta), Arhaeus, Bucuresti 1999
2. Ganduri printre randuri (proza scurta), Arhaeus, Bucuresti 2000
3. Binecuvantatul prezent (poezie si poeme in proza), Pallas Ataena, Focsani 2006
Carti in lb engleza:
1. Talking the world over (short stories), Cranberry Tree Press, Windsor, On, Canada, 2001.
2. Smiles in the mirror (short stories and poems), Cranberry Tree Press, Windsor, On, Canada, 2002
Colaborari in romana, engleza, franceza la publicatii si la radio in Canada.
Activitati pe site-uri literare romanesti.
Hobby: literatura si muzica
Carti in lb Romana:
1. Miniaturi de dincolo de Ocean (proza scurta), Arhaeus, Bucuresti 1999
2. Ganduri printre randuri (proza scurta), Arhaeus, Bucuresti 2000
3. Binecuvantatul prezent (poezie si poeme in proza), Pallas Ataena, Focsani 2006
Carti in lb engleza:
1. Talking the world over (short stories), Cranberry Tree Press, Windsor, On, Canada, 2001.
2. Smiles in the mirror (short stories and poems), Cranberry Tree Press, Windsor, On, Canada, 2002
Colaborari in romana, engleza, franceza la publicatii si la radio in Canada.
Activitati pe site-uri literare romanesti.
****
"SOARBE DIN CUVINTE CA DINTR-O RUGĂ" (se dedică poetului teodor dume)
Motto:
« teo trage cearşaful vrând
să rămână în noapte
cu gândurile muiate în linişti
soarbe din cuvinte
ca dintr-o rugă »
(Teodor Dume)
« teo trage cearşaful vrând
să rămână în noapte
cu gândurile muiate în linişti
soarbe din cuvinte
ca dintr-o rugă »
(Teodor Dume)
deschide ochii: ţi-am adus un cearşaf
alb de prospeţimea gândului
cuvinte snop de lumină
le aşez pe noptiera cu amintiri
nu te îngrijora
pentru borcanul cu flori uscate
al bunicii
uite o bucăţică de pâine caldă
am copt-o pentru tine
din felii de soare-n spice
ploaia s-a liniştit
cămaşa albă a tatălui s-a uscat
m-a rugat s-o calc
şi să-ţi spun să nu te grăbeşti
să-l ţii de mână
ţi-am adus ceva pentru sertarul
din suflet unde să aduni
amintiri viitoare
ţi-am reparat veioza
dar acuma nu te obosi
priveşte lumina de dincolo de geam
pe alei magnoliile te aşteaptă
ascultă-mă şi
« soarbe din cuvinte ca dintr-o rugă »
alb de prospeţimea gândului
cuvinte snop de lumină
le aşez pe noptiera cu amintiri
nu te îngrijora
pentru borcanul cu flori uscate
al bunicii
uite o bucăţică de pâine caldă
am copt-o pentru tine
din felii de soare-n spice
ploaia s-a liniştit
cămaşa albă a tatălui s-a uscat
m-a rugat s-o calc
şi să-ţi spun să nu te grăbeşti
să-l ţii de mână
ţi-am adus ceva pentru sertarul
din suflet unde să aduni
amintiri viitoare
ţi-am reparat veioza
dar acuma nu te obosi
priveşte lumina de dincolo de geam
pe alei magnoliile te aşteaptă
ascultă-mă şi
« soarbe din cuvinte ca dintr-o rugă »
Traducerea unui poem de Nadia Pădure
12/10/2012
teodor dume: meridiane lirice, antologia universală a poeziei româneşti contemporane, 2012
MERIDIANE LIRICE
ANTOLOGIA UNIVERSALÃ
A POEZIEI ROMÂNEªTI CONTEMPORANE
- 124 Poeþi contemporani -
ANTOLOGIA UNIVERSALÃ
A POEZIEI ROMÂNEªTI CONTEMPORANE
- 124 Poeþi contemp
07/10/2012
teodor dume, vă recomand: 8 ipostaze ale cerului (Gheorghe Grigurcu)
I
Ah dureros cel mai dureros
cer printre frunze
răsărind spre-ale corupe.
II
De-a pururi se ţese
crisalida cerului
virginala indiferenţă.
III
Ochi estropiat
văzîndu-se doar
pe sine.
IV
Lichid vîndut acestor ape
neîncoronate
(Tiara se află alături).
V
Pe cer se plimbă o furnică.
VI
Cuib obscur
al omului dispreţuind ciocîrlia
fiincă-o poate iubi.
VII
Iese un astru din altul.
VIII
Un fluture mort
de-o mie de ori mai de seamă
dar nimeni nu ştie nimeni
cum l-am putea regăsi.
Ah dureros cel mai dureros
cer printre frunze
răsărind spre-ale corupe.
II
De-a pururi se ţese
crisalida cerului
virginala indiferenţă.
III
Ochi estropiat
văzîndu-se doar
pe sine.
IV
Lichid vîndut acestor ape
neîncoronate
(Tiara se află alături).
V
Pe cer se plimbă o furnică.
VI
Cuib obscur
al omului dispreţuind ciocîrlia
fiincă-o poate iubi.
VII
Iese un astru din altul.
VIII
Un fluture mort
de-o mie de ori mai de seamă
dar nimeni nu ştie nimeni
cum l-am putea regăsi.
teodor dume, vă recomand: Program (Gheorghe Grigurcu)
Să-nchizi o claritate sub gratiile vociisă-ndepărtezi de pe buzele aspre
molozul dimineţii
s-atragi tufişurile într-o unică despicătură de gînd
s-acorzi culoarea zidului cu cea a vîntului
să cînţi tu însuţi precum ceaţa.
teodor dume: semnele luminii
stau între VIAŢĂ şi MOARTE
şi nu sunt hotărât
pe cine să aleg
afară plouă mărunt
pământul înghite fiecare strop
cuibărindu-mă între gânduri aidoma
pruncului între braţele mamei
aştept imaginaţia să-mi dea forma
prin care să ies ca o prezenţă
înainte de toate vreau să fiu
sămânţa ce-mi poartă zvâcnirea
în propriul pământ
când eşti sămânţă
te descompui în primăvară şi
devii spaţiu
dăruind tuturor semnele luminii
şi nu sunt hotărât
pe cine să aleg
afară plouă mărunt
pământul înghite fiecare strop
cuibărindu-mă între gânduri aidoma
pruncului între braţele mamei
aştept imaginaţia să-mi dea forma
prin care să ies ca o prezenţă
înainte de toate vreau să fiu
sămânţa ce-mi poartă zvâcnirea
în propriul pământ
când eşti sămânţă
te descompui în primăvară şi
devii spaţiu
dăruind tuturor semnele luminii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)