"Sorin Cerin, căutător al "ordinii desăvârşite"
"Poezia este lacrima sufletului rostuită prin cuvânt"(teodor dume)
Mi-am permis să mă citez pentru a putea defini "intrarea" în poezia lui Sorin Cerin cât şi elementele care converg înspre poezia domniei sale, elemente care amplifică emoţia receptării prin diversificarea trăirilor şi deschiderea de noi sensuri pe care, noi cititorii, trebuie să le descoperim.
Autorul cărţii de faţă defineşte universul lăuntric, dar cu precădere pe mentorul acestuia, astfel: "A fi poet, înseamnă a te droga mai mult cu Existenţa"(...),A fi poet înseamnă înainte de toate, a fi Fiinţa, Adevărul şi Fericirea".
Gesturile legate de legimitatea poeziilor lui Sorin Cerin nu sunt doar adevăruri ale poetului, ci şi o modalitate de a prezenta problemele existenţei vieţii şi lumii. A lectura, apoi a vorbi despre poezia de meditaţie lui Sorin Cerin e o ambiţie şi numai prin acest element se poate ajunge la prestigiul cultural şi la calitatea proprie a conştiinţei artistice a poetului.
Iată de ce poezia lui Sorin Cerin are un cod propriu de cunoaştere al sinelui. Acel cod particularizează, iar atitudinea poetului este de fapt o meditaţie exprimată galant prin imagini şi relaţia dintre gândirea filozofică şi cea poetică.
Sorin Cerin proiectează misterele lumii în cuvânt şi cunoaştere exprimându-şi crezul, uneori metafizic, alteori conceptual. Timpul şi atingerea Universului sunt forme acesibile cunoaşterii de către om dar asta nu înseamnă să nu facem o paralelă între iluzie şi adevăr. Constat că , în mai toate scrierile lui Sorin Cerin, există acel ceva care adânceşte adâncul din cuvânt şi dezvoltă puterea cunoaşterii şi înţelegerii fenomenului, a identităţii metafizice a lucrurilor. Procesul de motivare a limbajului poetic folosit depăşeşte faza de recuperare a genului prin întărirea sensurilor şi jalonarea elementelor de recunoaştere a reflecţiei filozofice dar şi de explicare metafizică a lumii.
Poezia lui Sorin Cerin se defineşte prin acurateţea profunzimii filozofice a sentimentelor. Toate elementele sunt în deplină armonie cu stările lăuntrice şi cu puterea de aspiraţie. Funcţia referenţială şi comunicativă ia forma de identificare a sensurilor şi atunci definirea poeziei, ca scop în sine, înlesneşte efectul asupra cititorului. Glisarea înspre asociaţiile de idei ale autorului şi opţiunile conjucturale duc spre un context în care reluarea şi interpretarea evenimentelor potenţializează caracterul acestora.
În concluzie, discursul poetic al lui Sorin Cerin nu numai că permite şi determină sensuri, ci şi explorează noi posibilităţi prin care să identifice şi să radiografieze stări, fenomene şi sentimente care să localizeze, apoi să menţină, relaţia autor - cititor.