BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)
Se afișează postările cu eticheta Nichita Stănescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nichita Stănescu. Afișați toate postările

25/01/2010

Nichita Stănescu: A cumpăra un câine


poezie [ ]

A venit îngerul şi mi-a spus:
- Nu vrei să cumperi un câine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe
inima mea
lătrătoare,
dând din stânga ca dintr-o coadă.
- Nu vrei să cumperi un câine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sânge ca dintr-o coadă.

Nichita Stănescu: Cântec


poezie [ ]
(manuscris
ul original se găseşte la teodor dume,
primit cu ocazia zilei de naştere)

Sunt urma
trecerii tatălui meu, pe pământ,
semnul pe care l-a lăsat
lumina pe întuneric,
starea de a fi fost, a secundei,
după ce a sângerat
timpul, trecând

Eu sunt grija naşterii
de a o avea om,
unul niciunului
dinafara lăuntrului
rostirea cuvântului...

23/01/2010

Nichita Stănescu: Steaua


poezie [ ]
(textul în manuscrisul original
se găseşte la teodor dume
primit cu ocazia zilei de naştere)

Am invitat steaua
să lumineze,
să fie.

Am iubit-o
pentru că e fixă
şi nu se clatină
ca mine.

Da.
Adică nu.
Am iubit-o
fără pricină
de fapt...