30/04/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Prin cuvânt, rostuirea frumosului, oamenii se apropie unul de celălalt căutându-şi dimensiunea sufletului. Acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară şi în realitatea de dincolo, dacă ea există.
21/04/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Nu trebuie să te înrolezi într-un partid perntru a putea sprijini o cauză dreaptă.
15/04/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Fapta bună pe care o faci cuiva nu trebuie să fie un pretext pentru a te putea căţăra pe umerii lui.
Teodor Dume
Teodor Dume: Zâmbetul nu trebuie să fie un pretext pentru a te căţăra pe umerii celuilalt.
14/04/2018
Teodor Dume despre Gheorghe Grigurcu,la împlinirea a 82 de ani
16 aprilie, pentru unii, e doar o zi obişnuită, dar pentru Gheorghe Grigurcu este ziua în care a împlinit 82 de ani. În fiecare an, în această zi de 16 cobor în mine pentru a-i mulţumi. Deseori îmi spun că tăcerea e un privilegiu de a-i asculta pe alţii. Pentru mine această tăcere a rodit în împinirea a ceea ce sunt astăzi. Gheorghe Grigurcu a devenit un mijloc de comunicare şi de ascultare între oameni, poezie şi tot ceea ce e frumos. Iată deci că nimic din ceea ce este uman nu-i este străin Marelui Gheorghe Grigurcu (“Homo sum, humani nihil a me alienum puto”).
Da, ziua în care ne naştem e cu totul altfel. Şi asta pentru că locuim, pentru o vreme, într-o viaţă în care nu ne aparţine. Paradoxal sau nu, suntem experimente vii pe care se încearcă definirea timpului.
Gheorghe Grigurcu a venit printre lucruri în primăvara anului 1936, aprilie, 16. Coincidenţă sau nu, primăvara aceasta m-a adus şi pe mine (Teodor Dume) tot într-o zi de aprilie 4. Poate că tocmai durerea din frumuseţea acestui anotimp a creat poteca pe care urma să păşim înspre o lume care nu ne aparţine. Chiriaşi în propria viaţă oscilăm într-o zbatere surdă dorind să persistăm ca oameni, dar în lupta cu insignifiantele detalii, uneori, uităm de noi. Nu ştiu, poate că toate aceste elemente sunt semne de recunoaştere a fiinţei.
Aflându-mă printre cei mulţi care nu ştiu prea bine limbajul cuvântului, în acest context, voi încerca să definesc, printr-o simplă punctare, o părticică din Omul Gheorghe Grigurcu, care în această primăvară, da, a împlinit 82 de ani. Acest Om şi mare critic (numărul unu al poeziei din România), care a creat, prin scriitura domniei sale, lumi paralele într-un Univers arhid dar şi punţi de legătură între cuvânt şi cei care ştiu să-l folosească, trăieşte echilibrat într-o lume în care noi cei mulţi încercăm să o descoperim. Comportându-ne ca atare noi cei care încercăm să ajungem, sau am ajuns deja, la poarta cuvântului, îl putem privi, la ceas aniversar, ca pe un uşier care ne validează (sau nu) trecerea prin lumea cuvintelor.
Nevoia de a ne apropia de Dumnezeu, dar şi de noi înşine, ne face să ne privim, din când în când, şi în anumite momente, ca pe nişte frumuseţi prin complexitatea cărora navigăm. Nutresc speranţa că cei mai mulţi dintre noi ne hrănim prin şi cu frumuseţea cuvântului, chiar dacă realitatea ne împinge uneori înspre latura subiectivă cerându-ne sacrificii dar şi respect.
Azi, poate doar azi, nu putem fi subiectivi pentru că exprimarea vârstei, prin ceea ce facem, îmbină respectul cu munca şi cu celelalte elemente definitorii ale vieţii.
Privindu-l pe Gheorghe Grigurcu observ un erou supravieţuitor care s-a debarasat de frică şi neputinţă (deşi elementele acestea nu l-au caracterizat niciodată) într-un sistem social trecut neadecvat firii domniei sale. Identitatea acestui mare Om nu trebuie confirmată şi nici argumentată pentru că drept mărturie stau nenumăratele sale titluri de cărţi şi cronicile pe care le-a semnat indicând cu profesionalism nivelul la care a ajuns omul prin creaţia sa. Nu voi face o enumerare a titlurilor de carte şi nici a numelor acelora care au scris, pentru că ziua de 16 aprilie e un moment unic din viaţa aceluia pe care l-am stimat şi-l stimez şi care mi-a deschis larg ochii înspre cunoaşterea cuvântului. Şi cu această ocazie îi mulţumesc pentru episoadele trăite şi petrecute împreună în "urbea" de pe Criş. Toate acestea au avut un impact pozitiv asupra a tot ceea ce a urmat să fac. Posibil ca aceste amănunte să nu intereseze, dar orice lucru care mi se întâmplă are valoarea şi timpul său. Majoritatea dintre noi suntem lacomi. Vrem mult şi dăruim puţin.(...) Darul meu de suflet pentru marele Om Gheorghe Grigurcu la împlinirea celor 82 de ani este respectul pentru mâna pe care mi-a întins-o şi m-a condus pe drumul poeziei şi literaturii. Trebuie să recunosc, şi-i mulţumesc pentru asta, că Teodor Dume, poate, nu ar fi existat în această lume a creaţiei de frumos.
Dialogul cu creaţia, cu frumosul şi cu el însuşi a fost şi este ţinut într-un metalimbaj al operelor şi împlinirilor dominei sale care au lăsat o amprentă pe timp.
"Gheorghe Grigurcu domină de ani de zile viaţa literară fără să se amestece în ea. Nu cred că a existat în ultimii 15 ani un autor mai serios şi, în acelaşi timp mai productiv, indiferent dacă îşi exersa condeiul neobişnuit în comentariul politic, în poezie, în eseu, în polemică, în critică sau istorie literară. (…) El nu este un critic literar care scrie şi versuri şi nici un poet care scrie şi critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime şi unul dintre cei mai importanţi critici literari ai acestei perioade de tranziţie între milenii” ( Ana Blandiana ).”
„„Pentru cine e dispus s-o facă, devine evident că Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi”. „Cînd am scris (…) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeţi afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziţia poemului. (…)Aceste şocuri imagistice în lanţ, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci şi frumoase ca nişte perle date la iveală dintr-o scoică” (Nicolae Manolescu).”
„„Un simbol al intransigenţei devine Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent aflat de mulţi ani într-un exil neoficial, la Târgu-Jiu. (…)Cel care are dreptate în absolut este, bineînţeles, Gheorghe Grigurcu” (Alex Ştefănescu).”
Iată o cifră; 82.
La ceas aniversar, datorită contrastului dintre doi scriitori, îmi sunt încorsetate cuvintele de emoţie. Şi asta pentru că pe Gheorghe Grigurcu l-am cunoscut în împrejurări favorabile mie şi "defavorabile" domniei sale. Spun "defavorabile" domniei sale având în vedere regimul de atunci şi traiectoria pe care o avea de urmat. Acest moment de criză a identităţii a fost punctat de către Gheorghe Grigurcu în prefaţa cărţii mele "Strigăt din copilărie" . Şi iarăşi îi mulţumesc !
Sunt lucruri care se întâmplă uneori în tăcere şi pe care le tatuezi pe suflet. Spuneam la începutul acestor însemnări că tăcerea e un privilegiu de a-i asculta pe alţii şi mai ştiu că împlineşte. Indiferent de pretext, viaţa este un experiment, un refugiu şi rareori un crez.
Spuneam cândva că cel care suferă se contopeşte cu fiinţa şi devine unul şi acelaşi. Acea contopire compensează suferinţa celuilalt.
Din « Urbea » de pe Criş, la împlinirea celor 82 de ani
acelaşi Teodor Dume, vă spune:
La mulţi ani, maestre Gheorghe Grigurcu!
12/04/2018
esenţe
când te retragi în singurătate
Dumnezeu râmâne mai sărac
cu un suflet
*
fericit eşti atunci când
ajungi la capătul zilei şi-l chemi
pe Dumnezeu la cină
09/04/2018
Teodor Dume
Teodor Dume: Cel care prin credinţa sa subjugă sentimentul credinţei celuilalt nu face altceva decât să se oprească din drumul său către Dumnezeu.
Teodor Dume
Teodor Dume: Întrebarea pe care mi-o pun în fiecare dimineaţă e dacă mai sunt Om, şi dacă în jurul meu mai sunt şi alţii.
03/04/2018
Tată, e 4 aprilie de Teodor Dume
Tată, e 4 aprilie de Teodor Dume: azi îţi vorbesc despre/o zi de primăvară/când/toţi oamenii se împlinesc/ghioceii sunt mult mai ieftini/decât în anul în care ai plecat/mama şi-a înghiţit ultima lacrimă/spunând că/te-a visat în livada cu pruni/din spatele casei/dormeai sub prunul/...
01/04/2018
Abonați-vă la:
Postări (Atom)