BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME


(cel ce ocoleşte suferinţa moare încet

pentru că nimeni şi nimic nu poate

înlocui atingerea < teodor dume>)

miercuri, 18 ianuarie 2017

Maria-Ana Tupan,(în rev.Contemporanul) despre maximele lui teodor dume

MARIA Ana TUPAN,
Contemporanul nr.1(778) 2017-01-17 despre aforismele lui teodor dume


Maximele lui Teodor Dume trezesc uneori ecouri familiare, cum ar fi sfatul lui Kant de a elimina din constiinta lucrurile în privinta carora nu putem face nimic (renunta la ceea ce nu poti obtine/ pentru ca/ senzatia esecului este ravasitoare), sau al lui Kierkegaard, de a trai autentic „(nu- ti transforma viata în corvoada ci/ învata sa fii tu însuti)”, de misoginismul lui Schopenhauer (între femei si arta nu e nicio deosebire), de psihologismul lui Wilhelm Wundt („omul traieste într- o lume paralela/ datorita propriilor senzatii)”, sau de moralistul elisabethan Bacon (invidia este produsul succesului celorlalti si starea neputintei tale). în privinta politicienilor, poetul se multumeste sa citeze întelepciunea antica (când te cobori la nivelul politicienilor, începi sa nu te mai recunosti ca om), în schimb filosofia pragmatista a eului care nu are alta identitate decât aceea conferita de proiectele în care se obiectiveaza (doar cel care nu se recunoaste pe sine nu- si vede chipul în fapte) sau de ratificarea pe care o primeste de la semeni (înauntrul meu e strâmt, nimeni nu intra,/  nimeni nu iese/ e o lume numai a mea cu reguli stricte/ numai ca nu- mi dau seama cine/ a trecut ultima oara prin mine) ne readuce într- un context discursiv caracteristic prezentului. Departe de „smartphones”, am regasit „smart humans”, frumusetea inteligentei omenesti, care nu e poate nicaieri mai convingatoare decât în literatura speculativa si sapien-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu