copilul din mine agită cerul şi plânge cu mâinile lui desenează pe cer un Dumnezeu tânăr există o relaţie între ei de parcă s-ar şti de undeva iată îi spune copilul ţi-am desenat un măr jumătatea cea mare ţi-o dau ţie cealaltă o păstrez pentru mama să-i spui lucrul ăsta şi să-i mai spui că tata s-a dus într-o dimineaţă devreme în pădure după vreascuri şi nu s-a mai întors hornul de la casă a căzut peste iedera urcată până la cer cireşii au privirile pline cu flori poarta se zgâlţâie în balamaua ruptă de anul trecut duminică bătrânele satului cu mâinile sorojite de vreme au îngenuncheat lângă altar clopotul a bătut în dungă
s-a dus şi mătuşa...
anul ăsta nu vom împodobi bradul să-i spui că răsăritul caută pământul şi-l ţin aproape de piept pentru ziua în care ne vom întâlni...
să-i spui şi asta înlăuntrul meu se face târziu contaminez spaţiul dintre mine şi cer nu mai pot rămâne aici nu mai pot privi îndărătul zilei ochii mei sunt plecaţi să caute înţelesuri cerul e cusut pe la margini cu lacrimi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu