ÎNTRE RUGĂ ŞI ASFINŢIT
nu mai am timp să privesc în mine
nici spre cartierele de taină ale trecutului
stau între rugă şi asfinţit
câtă umilinţă în respiraţia clipei
îngenunchez pe linia de jos a orizontului
şi aştept până când cineva
îmi va şopti
noa hai...
aşa începe orice aşteptare
în haine noi
barbierit
repetând aceeaşi rugăciune
doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu