BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

27/04/2015

Teodor DUME urează un călduros La mulţi ani, lui Gheorghe Grigurcu la împlinirea vârstei de 79 de ani


În aprilie 2013 spuneam;
"Aprilie 2013 este luna în care Gheorghe Grigurcu transformă anii în împlinire şi îşi notează, în cei 77 de ani împliniţi, elementele noi despre viaţă."
Mă bucur că în aprilie 2015, la împlinirea vârstei de 79 de ani, am prilejul de a-i ura un călduros La mulţi ani!
Viaţa domniei sale, aparent simplă, îşi asumă, într-un mod emblematic, trăirile de dinainte de 1989 şi ceva mai încolo când eu, Teodor DUME, eram un adolescent timid şi băteam cu sfială la porţile literaturii, fără să ştiu că prin Marele Grigurcu voi ajunge, din Făt Frumosul fără poveste (adică un Făt Frumos castrat) un prinţ iubitor de cuvinte şi împreună vom marşa pe structura unei existenţe ce ne caracterizează.
Această nouă identitate pe care Gheorghe Grigurcu mi-a făurit-o în urbea de pe Criş, cum îi place să spună, se încadrează în măsura unei poveşti în care personajul promite deşi complexele lui sunt mărturisite parţial. Acea parţialitate a existenţei devine o realitate dureroasă.
Surprinzător sau nu, Gheorghe Grigurcu, în această lume mereu în mişcare mi-a dăruit şansa de a produce stări şi ale exterioriza fără a indica, uneori, sursa interioară care-mi cicatriza suferinţa.
Bucuria mea de suflet s-a produs în 1977 când cu sfială i-am oferit primul meu autograf pe gheŢara Visurilor Noastre unde redactorul şef al revistei, prof. A. Ţârulescu, mi-a publicat un grupaj de versuri.
Iată-mă azi un personaj care străbate în interiorul cetăţii cuvintelor şi-i mulţumeşte lui Gheorghe Grigurcu, criticul numărul unu al poeziei din Romania, cum spune Alex. Ştefănescu.
Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai importanți critici literari români ai perioadei de tranziție între milenii și unul dintre cei mai importanți critici contemporani.
(...)
La împlinirea vârstei de 79 de ani, Gheorghe Grigurcu este Omul care dă sens şi trăire tuturor lucrurilor.
Gheorghe Grigurcu, regele onorific al cuvintelor,(cum l-am numit în urmă cu doi ani) imprevizibil evadează în timp şi nu-şi judecă trecutul care i-a fost vitregit de împrejurări, ci dimpotrivă îl adună la un loc cu prezentul şi viitorul în care îşi profilează destinul.
Punând la o parte iubirile ori durerile ascunse, sentimentele dar şi eşecurile din trecut mă văd obligat să mă confesez cuvântului urmând o cronologie strictă pentru care nu pot decât să-i mulţumesc mentorului meu, Gheorghe Grigurcu, care mi-a reactivat şi amplificat dorinţa de a fi ceea ce simt.
Poate am expus acum multe dintre elementele existenţei mele şi l-am neglijat pe sărbătorit, dar fără acest nume, Gheorghe Grigurcu, povestea mea ar fi rămas doar o carte prăfuită.
Îndrăznesc acum să traversez timpul în care Gheorghe Grigurcu s-a dăruit cuvântului şi lumii prin ceea ce a scris:
Scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărți de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. (nu și la proză) și le risipește în presa din toată țara. A publicat în „Familia”, „Viața românească”, în „Contemporanul”, la care a fost redactor de la distanță, de la Târgu Jiu, la „România literară”, în ieșenele „Convorbiri literare”.
Unul dintre cei mai importanți critici români postbelici, autorul este, tipologic, un călinescian. Scenariul articolelor sale se repetă invariabil: parcurse calm, cărțile recenzate sunt citate sistematic, analiza constituindu-se din enunțuri critice descriptive, urmate întotdeauna de citatele exemplificatoare. Tehnic vorbind, Gheorghe Grigurcu supune poezia sau critica unui decupaj expert și apoi compune un soi de colaje comentate. Inserțiile sale au adeseori și somptuozitatea, și aspectul paradoxal al modelului călinescian.
S-a afirmat și ca un polemist acerb, mai ales după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist.
În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice poezie: de factură modernistă, concentrată, metaforică și conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme.
POEZII:
Un trandafir învață matematica (1968)
Trei nori (1969)
Râul incinerat (1971)
Salută viața (1972)
Înflorirea lucrurilor (1973)
Apologii (1975)
Rigoarea văzduhului (1978)
Contemplații (1984)
Cotidiene (1986)
Oglinda și vidul (1993)
Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996)
Nimic n-ar trebui să cadă (1997)
Amarul Târg (1997)
Dealul purtat de scripeți (1999)
Spațiul dintre corole (2000)
Acul și steaua (2001)
De unde până unde (2002)
Natură moartă și vie (2003)
Un trandafir învață matematica, ediție definitivă a creației poetice de până în anul 2000 (Ed. Vinea, 2004)
Calendar (2004)
Fiindcă (2005)
Castele în Spania (2005)
Șterge soarele de praf ca pe-o mobilă (2006)
Muzeu (2008)
Cerc și punct (2010)
Nimic n-ar trebui să cadă (2011)
CRITICĂ, ISTORIE LITERARĂ, PUBLICISTICĂ:
Miron Pompiliu și Junimea (1969)
Teritoriu liric (1972)
Idei și forme critice (1973)
Bacovia - un antisentimental (1974)
Poeți români de azi (1979)
Critici români de azi (1981)
Printre critici (1983)
Existența poeziei (1986)
De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș (1989)
Peisaj critic, I, II, III (1993, 1997, 1999)
E. Lovinescu între continuatori și uzurpatori (1997)
Cum am devenit stalinist (1997)
A doua viață (1997)
Imposibila neutralitate (1997)
Dialoguri crude și insolite (1999)
Amurgul idolilor (1999)
Poezie română contemporană, I, II, (2000)
Amintiri din epoca de platină (2000)
În răspăr (2001)
Repere critice (2001)
În jurul libertății (2003)
În pădurea de metafore (2003)
Post-texte (2003)
Jocul literaturii și al sorții (2004)
Vorbind, în colaborare cu Laszlo Alexandru și Ovidiu Pecican (2004)
De la un critic la altul (2005)
La ce oră vine dentistul (2005)
Din Jurnalul lui Alceste (2005)
Fișele unui memorialist (2006)
Opinii în genere inconfortabile (2007)
Breviar Cioran (2007)
Întrebări, răspunsuri, întrebări, interviuri (2007)
O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel (2009)
Exerciții de adevăr (2011)
Ștefan Aug. Doinaș, Lampa lui Diogene, București, 1970, p. 144-145.
Ion Negoițescu, Lampa lui Aladin, București, 1971, p. 235-238.
Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, București, 1976, p. 154-163.
Dan Cristea, Faptul de a scrie, București, 1980, p. 338-343
Mircea Martin, Singura critică, București, 1986, p. 201-215;
Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, 2000, p. 326-333;
Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. III, Brașov, 2001, p. 266-278.
Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. II, București, 2001, p. 1117-1118.
PREMII ŞI DISTINCŢII:
Premiile Uniunii Scriitorilor din România, ale Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Asociației Scriitorilor din București, ale revistelor „Familia”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Euphorion”, „Mozaic”, „Cuget liber”, Premiul național „Tudor Arghezi” (Tg-Cărbunești), Premiul orașului Bistrița, premiul Serilor de la Brădiceni, premiul Festivalului internațional de poezie Emia (Deva), premiul Asociației Culturale „Duiliu Zamfirescu” (Focșani), premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, premiul orașului Beclean, premiul de poezie (Desești, Sighet), premiul „Virgil Mazilescu” (Corabia), premiul Consiliului Județean Gorj
Premiul Național Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, 2009[2]

Iată-mă, aşadar, deplasându-mă pe linia dintre adevăr şi existenţă, înaintea tuturor lucrurilor, urându-i viaţă lungă, sănătate, multe bucurii şi un călduros La mulţi ani!

Oradea, aprilie 2015

ps:
coincidenţă sau nu,
Teodor Dume, în aprilie 2015, a împlinit 59 de ani
Gheorghe Grigurcu, în aprilie 2015, a împlinit 79 de ani

23/04/2015

Teodor Dume; a apărut revista Algoritm literar, nr.1(11)/2015, director Ioan Barb


Algoritm Literar, numărul 1(11)/2015
presa [ ]


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de  [lucianpalia ]
2015-04-18  |     | 


A apărut numărul 1/2015 al revistei de literatură şi artă “Algoritm Literar”- publicaţie trimestrială care apare în judeţul Hunedoara.

Au colaborat la acest număr: Silviu GUGA, Cornel UNGUREANU, Rita CHIRIAN, Al. SĂNDULESCU, Radu CIOBANU, Leo BUTNARU, Liviu OFILEANU, Felix NICOLAU, Ioan EVU, Ioan BARB, Daniel LĂCĂTUŞ, Constantin STANCU, Armina Flavia ADAM, Mădălin ONIȘOARĂ, Emil ILIESCU, Raisa BOIANGIU, George PAȘA, Ladislau DARADICI, Teodor DUME, George VAIDEAN, Violeta DEMINESCU, Simion COZMESCU, Mihaela OANCEA, Daniel MARIȘ, Traian DORZ.

Algoritm Literar, numărul 1/2015


11159421_973930722651970_721273861_o

12/04/2015

Teodor Dume

Teodor Dume: A şti să deosebeşti lucrurile după întrebuinţarea şi însemnătatea lor nu este un atribut al inteligenţei ci o necesitate.

10/04/2015

Liviu-Ioan Mureşan, o nouă carte:În căutarea luminii

o nouă carte semnată de Liviu-Ioan Mureşan, este o însumare de gânduri, eseuri şi proză scurtă şi ne prilejuieşte bucurie, cu atât mai mult cu cât titlul ei  sugestiv "În căutarea luminii" vine în întâmpinarea sărbătorilor pascale.

Cartea a apărut la Editura Studis din Iaşi în 2015
Responsabil editorial: Bârsan Ovidiu
Director editorial: Morosanu Grigore Paul
ISBN 978-606-624-855-6

De acelaşi autor:
- Ghid de citire (versuri), editura Răsunetul, Bistriţa- 2013
- Nuanţe (volum colectiv, alături de Ionela Luca şi Maria Tudor), editura Karuna, Bistriţa- 2010
- Lira în patru puncte cardinale (antologie, 40 autori), editura Provimed- 2010
- Poeme de nişă, editura Studis, Iaşi- 2010
- Tratamente pentru inimă (volum colectiv: Teodor Dume, Ottilia Ardeleanu, Alexandru Gheţie, Vali Slavu şi Ioan Barb)
- Poeme din Subcetate, editura Studis, Iaşi- 2012
- Versete şi alte adevăruri, editura Studis, Iaşi- 2013
- În căutarea luminii (proză scurtă), editura Studis, iaşi-2015

"Nu mi-am făcut un plan. Am publicat "Ghid de citire" prin 2003 cu ambiţia de a publica. A fost de fapt singurul volum care mi-a creat acest sentiment de împlinire, de bucurie de a-l atinge.(...)
Apoi a fost o noapte; prin 2010 urma "Poeme de nişă". Un volum al ambiţiei personale . Mi-a făcut plăcere acea apariţie. (...)
"Poeme Subcetate" a fost un volum muncit.
"În căutarea luminii", volum care îşi propune să adune între coperţile sale texte scrise în ultimii 7 ani. (...) Nu se doreşte un volum coerent, singurul criteriu pe care l-am avut în vedere e scrierea în proză scurtă."
(Liviu-Ioan Mureşan, - posfaţă)


06/04/2015

05/04/2015

se dedică lui Teodor Dume, Scrisoare către un destinatar cunoscut (Maria Prochipiuc)


Scrisoare către un destinatar cunoscut
poezie [ ]
Pentru Teodor Dume 


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de  [Decembrie ]
2009-04-04  |     | 


Să nu credeţi că
sunt indiferent 
atunci când pieptul îmi este plin
de cântec

singura amprentă schimbătoare e timpul ce mă imită
în nopţile fără stele
plămădindu-mi o nouă închipuire
sub creştetul zilei

mă simt de fiecare dată
condamnat între două puncte
privesc 


uneori îmi spun că am să mor
singur în mijlocul versurilor mele
mi-am împărţit până şi respiraţia
ca un gest să mai pot trece
prin copilărie
doar o singură dată
să mă strig pe numele de botez


sunt clipe când tâmplele obosite
de trecerea vremii dincolo de orice obsesie
memorează ce a fost ieri
şi îmi şterg fruntea cu cămaşa
chinuită de sudoare 

scufundându-mă de prea multă singurătate în amintiri
doar atât cât să-mi sugerez
o imagine 


primăvara cu florile zdrenţuite de culoare
întorc capul şi se întreabă în şoaptă
al cui e chipul ce priveşte şi intră pe ascuns
în inimi

nu ştiu cât de mult
ar conta dacă
ţi-aş spune

……………
că înlăuntrul ai şi început
o rugă pentru
mâine
.  |mulţumesc maria pentru dedicaţie.
mi-a făcut mare plăcere, onoare şi bucurie
teodor dume,

04/04/2015

tristeţi târzii, autor Teodor Dume

iubesc femeile triste

iubesc-ul acesta are ceva comun cu
toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată
aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă
prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt 
uneori interminabil cu multe secrete şi arome de parfum

oricum nu mai contează

cândva respiram unul din celălalt şi visam
un şir lung de copii
dar poate că
lumea asta
n-a fost decât în
amintirea unui chip

respir acum din mine puţin câte puţin şi 
urmăresc urmele tale neatinse de umbră
şi din când în când mă uit 
la tot ce-a mai rămas -
un anotimp ploios cu mult frig

voi înnopta în el strigându-te

Tristeţi târzii de Teodor Dume

Tristeţi târzii de Teodor Dume: iubesc femeile triste/iubesc-ul acesta are ceva comun cu/toţi oamenii pe care i-am iubit o singură dată/aşa cum iubeşti prima ploaie prima zăpadă/prima dragoste făcută la capăt de linie un capăt /uneori interminabil cu multe secrete şi arome de pa...