SINGURĂTATEA TRAVESTITĂ ÎN IUBIRE
se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunţ la tot şi-mi fac socotelile
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
şi atât
de aia nu sunt trist deşi
mi-aş fi dorit să ştiu
cât de mult am fost iubit
am renunţat să mai ştiu de mine
de fapt nici nu ştiu cât mai sunt de uman
am corpul fleşcăit de întrebări
şi nu contest nimic
e şase dimieaţa şi restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bileţel şi
o întrebare
nimic mai mult
distanţă de-o lacrimă sunt doar eu şi Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu ştiu dacă m-ar ajuta la ceva
ştiu însă că la marginea timpului meu sunt doi gemeni
2 comentarii:
Felicitari pentru versuri si pentru curajul de a le impartasi cu toata lumea! Continua sa faci ceea ce te pasioneaza!
mulţumesc pentru trecere, comentariu, apreciere şi pentru încurajare
stimă,
t. dume
Trimiteți un comentariu