BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME


(cel ce ocoleşte suferinţa moare încet

pentru că nimeni şi nimic nu poate

înlocui atingerea < teodor dume>)

joi, 11 decembrie 2014

Teodor Dume, revista de cultură 13 PLUS (pagina 32)

http://www.scribd.com/doc/249779667/13-PLUS



32
gest pentru atunci...
mi
-
e dor de o toamnă lungă
în care voi intra ca lumina
 peste întuneric şi
când va fi să plec
cu o foame de apă
mi
-
aş dezosa durerea
 pe o stâncă umedă
şi
-
n inima ei
aş scrijeli
ultimul bilet
să nu
-
l citeşti
gestul tău ar putea fi ultima victimă
numele morţii, ana
nici nu ştiu dacă m
-
a iubit
mi
-
a spus doar că nimic
nu mai contează şi că singurătatea
o scrijeleşte pe suflet
apoi a plecat…
mi
-
aş fi dorit
înainte să
-
i strig numele
să vorbesc cu Dumnezeu şi poate
împreună să împletim lumina
în şuviţe subţiri
să pot intra în întuneric
ca într 
-
un templu
apoi
să revin pe laviţa de lângă poartă să
vorbim despre dimineţi nesfârşite
şi despre lucrurile rămase neterminate
dar Dumnezeu a aţipit
mi
-
am dat seama că rugăciunea
ajută doar atunci când
te reîntorci în tine
şi suferi
ştiu că nu mai am timp să
îmblânzesc moartea pitită sub scări
însă ştiu că
-
n fiecare zi
din durerea mea se va naşte o altă viaţă
pe aici n
-
a mai trecut nimeni
sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătăţile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristeţe
curge înspăimântător 
ca o clepsidră
cu vieţi
 picură ultimul fir 
timpul exersează
 prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
 printre coastele strivite
de singurătate
 picură liniştea
nu mai e nimeni
mă agăţ de culoarea cerului
aerul s
-
a rarefiat
timpul sinucigaş de cuvinte
îneacă umbrele
din trupul dezbrăcat
 porneşte un nou început
urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere
tălpile miros a iarbă
între cele două respiraţii
se joacă un copil
Teodor DUME

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu