mi-e dor de mirosul busuiocului prins
în grinda din casa bunicii
şi de ploaia care vindeca dealurile triste
sub care tata
îşi etala sudoarea
mi-e dor de oameni şi de mine
de copilul care impresiona alergând
desculţ
după fluturi
ştiu c-am plecat din mine
în clipa în care
miriştea înjenunchea
în faţa dimineţii
ca o tăcere
mi-e dor şi de tine, doamne!
ca de-o respiraţie
în faţa morţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu