BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME


(cel ce ocoleşte suferinţa moare încet

pentru că nimeni şi nimic nu poate

înlocui atingerea < teodor dume>)

duminică, 29 iunie 2014

singurătatea, autor Teodor Dume



mi-a numărat până şi bulele
din flaconul cu apă minerală şi cele
câteva înţepături de ţânţari de pe braţ
şi-n cele din urmă
a coborât 
în mine
ca o muşiţă
în paharul cu vodcă a unui beţiv

apoi am suferit împreună

din rana adâncită în mlaştina neagră
nu va răsări nimic 
nici măcar nimicul cicatrizat 
pe respiraţia dintre ceea
ce am fost şi sunt

(imaginea: jurnal-spiritual.blogspot)

Teodor Dume

Teodor Dume: Nepăsarea face parte din viaţa oamenilor incapabili de a se recunoaşte în ceea ce sunt.

sâmbătă, 28 iunie 2014

Teodor Dume

Teodor Dume: Dacă încerci să te vezi pe tine aşa cum eşti cu adevărat te vei debarasa de iluzia minciunii.

azi-noapte am vorbit cu Dumnezeu, un bătrân cu ochii sticlaţi şi barbă albă, autor Teodor Dume


Aţipisem ceva mai devreme ca-nalte dăţi. Noaptea era cu lună plină, dar luna stingheră şi leneşă îmi apăsa greu privirea rătăcită undeva pe turla din lemn a bisericii din sat.
     Mi-aduc bine aminte cum în adolescenţă luna îmi urmărea năzbâtiile erotice create sub acoperişul cerului. Motivaţia gestului meu de a mă confesa într-un spaţiu eliberat de complexe poate a incomodat sau iritat forţele nevăzute ale binelui. Ei, bine, între aceste extreme oscilează întâmplări şi fapte, uneori enigmatice, pe care decenţa mă opreşte să le relatez, în detaliu, aici şi acum.
      Nimic nu mă tulbură mai mult decât gândul c-am îmbătrânit, iar sub crengile copacului unde-mi etalam adolescenţa, părăsit şi el de păsările cerului, se odihneşte o singurătate. Nu ştiu dacă prin mine se mai plimbă adolescentul de atunci, dar ştiu că-n puţinul rămas locuieşte cineva a cărui dimensiune nu o cunosc. Dincolo de toate acestea şi cu gândul că-n mine se plimbă un Dumnezeu, sau chiar un intrus,  am adormit.
Se făcea că sub acel copac, o salcie răsărită din nicăieri, îşi ducea veacul un bătrân morocănos. Aveam sentimentul că acel bătrân locuieşte în mine iar eu, prin el, voi continua să exist. În oraşul din mine, cu un singur locuitor şi o singură biserică, clopotele nu se trag niciodată.
      Dimineaţa, la amiază şi seara bucăţi de suflet se desprind din mine ca nişte imagini de pe un perete scorojit. Nu sunt trist pentru că mi-am revăzut locul în care am fost cu adevărat fericit, iar Dumnezeul din mine, adică acel "cineva", îmi vorbeşte, îmi aminteşte de mine şi mă duce în lumea copilăriei mele pe care nu am trădat-o niciodată.
     - Ei, vezi? îmi zicea într-o dimineaţă. Tu eşti urma şi lumina a ceea ce ai fost cândva. Niciodată să nu-ţi fie frică de umbra copacului din tine dar nici de întunericul  de afară. Întunericul, asemeni oamenilor, ascunde o taină pe care nicio cheie a minţii nu o poate deschide.
      În momentul acela trăiam o senzaţie nedefinită. Parcă mă aflam într-o înfundătură, iar aerul îmi părea puţin.
Se trase mai aproape de mine apoi îşi aprinse o ţigară. Pufăi îndelung, apoi, ca şi cum privirile lui şi ale mele ar fi ajuns la un compromis, conştient de ceea ce va urma, îşi plimbă degetele prin barbă şi sub repezeala cuvintelor căută o scuză: orice lucru este îngăduit.
Mirosul îmi excită nările destul de sensibile la fiecare scăpărare de fum. Traumatizat de posibila întrebare pe care urma să i-o pun, mi-am ridicat privirea şi obligat de realitatea momentului l-am întrebat:
      - Dacă păcatul săvârşit nu este iertat de Dumnezeu şi Dumnezeu s-ar supăra pe mine pentru fiecare faptă rea săvârşită, aş merge în iad?
       Înfierbântat şi oarecum surprins de întrebarea mea, Dumnezeul din mine, cu degetele sale osoase dar calde, îmi acoperi ochii.
      -Vezi, acum priveşti printre degetele mele ca printre nişte gratii şi vezi doar o parte din ceea ce ai vrea să vezi. Nu Dumnezeu te opreşte să vezi ceea ce tu ai vrea să vezi. Între tine şi Dumnezeu nu există nicio diferenţă. Singura ar putea fi că tu nu vei putea fi niciodată egalul său. Diferenţa o fac oamenii. Dumnezeu nu face reguli.Dumnezeu nu impune. Dumnezeu nu judecă şi nici nu pedepseşte. Dumnezeu, prin bunătatea sa, apropie şi nu desparte. Dumnezeu crează doar posibilitatea ca tu să alegi între ceea ce vrei sau ceea ce nu vrei. Oamenii au creat legi şi pedepse. Oamenii au creat frica faţă de Dumnezeu dar şi faţă de semenii lor, îndepărtându-i...
     - Bine, bine, zic, motivat de nesiguranţă şi de neînţelegerea celor auzite, dar dacă Dumnezeu nu pedepseşte, atunci cum pătinţii noştri şi biserica definesc frica şi păcatul?
      - Frica de Dumnezeu înseamnă îndepărtarea de Dumnezeu.Deci, nu există frică.  Frica trebuie să o defineşti ca pe o stare care apropie, adică să-ţi fie frică să nu pierzi o iubire, să nu pierzi ceva drag şi nicidecum să o consideri ca urmare a unei pedepse, pentru că nu poţi spune: "mi-e frică de Dumnezeu, mi-e frică  de tata ca de un câine rău". Unii spun că "mi-e frică să păcătuiesc pentru că merg în iad". Uite, crezi ori ba, nu există iad. Îţi spuneam că există doar posibilitatea ca tu să-ţi alegi calea. Există posibilitatea , fără frica de ceva, ca tu singur să alegi ceea ce vrei să faci.
     - Şi totuşi cum rămâne cu "Frica de Dumnezeu" pe care ne-o invocă biserica?
     - Aha, biserca. Biserica este casa lui Dumnezeu, deşi el este pretutindeni. Dumnezeu locuieşte în fiecare din noi. Biserică nu înseamnă doar o clădire ca orişicare. Biserica este o locaţie din fiecare fiinţă sau lucru. Biserica, mai pe scurt, este parte din oameni, iar religia este o invenţie a oamenilor răzvrătiţi care sunt incompatibili cu dorinţa de a se recunoaşte ceea ce sunt şi incapabili de a-şi alege calea. Religia desparte oameni, incriminează dorinţi, căsătorii, pune stavilă hrănirii trupului invocând păcatul.
     - Adică, cum? 
     -Uite, spuneam că religia desparte oamenii, incriminează dorinţi. În unele comunităţi, din anumite state ale lumii,  este interzis (de către oameni, în numele lui Dumnezeu) căsătorii între două persoane de acelaşi sex sau de etnii şi credinţe diferite, iar în altele totul este permis. Deci, reţine! Dumnezeu crează posibilităţi ca aceştia să aleagă. Nicio religie nu poate impune calea înspre Dumnezeu. Alegerea aparţine fiecăruia. Dumnezeu nu emite pretenţii. Dumnezeu nu emite legi. Dumnezeu este mediatorul a ceea ce numim Univers, un echilibru între a fi sau a nu fi.
     - Şi atunci de ce biserica, oricare dintre religii, părinţi, vorbesc despre păcat şi despre pedeapsa lui Dumnezeu?
     - Dumnezeu nu pedepseşte. Pedepsele le-au inventat religiile şi oamenii. Uneori pentru a opri o violenţă, o faptă considerată urâtă, oamenii folosesc violenţa. 
     - Deci, Dumnezeu nu judecă şi nici nu pedepseşte?
     - Aşa este. Creştinii sunt cei care s-au "botezat in moartea lui Hristos", Cel care a murit pentru şi in locul nostru, Dumnezeu este consecvent cu Sine şi nu-i mai pedepseşte. Dat fiind că nu-i judecă, nu are nici cum să-i pedepsească. Şi nu-i judecă, dat fiind că "Tatal nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului" (Ioan 5, 22). 
     - Dar Fiul judecă lumea in viaţa pâmân­teasca?                
     - Nicidecum. "Căci nu a trimis Dumnezeu pe Fiul Lui în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să se măntuiască prin El" (Ioan 3, 17). 
     - Bine, bine. Refuz să cred că tu eşti Dumnezeul cel adevărat, unic şi autoputernic. Încercările repetatede amă distrage de la credinţa şi dragostea faţă de Dumnezeu îmi confirmă că tu eşti un impostor creat pentru a intra în sufletul meu.
     - Fiule, cred că eşti inconştient de greutatea şi gravitatea vorbelor tale care vin din necunoaşterea a ceea ce este omul. Omul este creaţia lui Dumnezeu. Omul este măsura tuturor. "Omul  este fiinţa cea mai tainică şi mai nepătrunsă din toate lumile cunoscute găndirii omeneşti."
Omul este minte, trup şi suflet. Observ că tu eşti o victimă neputincioasă care nu poate decât să accepte ceea ce i se spune. Tu nu alegi să fii ceea ce eşti sau ceea ce crezi că poţi să fii. 
      -Să înţeleg că istoria existenţei lui Dumnezeu prin care judeca şi pedepsea, chiar până la a patra generaţie,  este o falsă teorie inventată de religii?. Să înţeleg că istoria este momentul realităţii de atunci şi nu se pliază pe viaţa şi trăirile noastre prezente?
    - Da, necunoaşterea înseamnă regres. Misiunea lui Dumnezeu este aceea de a călători prin oameni, aşa cum o face acum prin tine, să declanşeze dragostea şi iubirea care  apropie şi uneşte.
Şi încă ceva; "Păcatul" săvârşit de tine nu există.

      Aerul era rece dar prietenos şi iertător. Simţeam primele frisoane ale fricii şi nedumeririi. Deşi Dumnezeul meu îmi spuse că "frica îndepărtează şi nu apropie" m-am simţit stingher în propriul meu trup.
Brusc mi-am adus aminte de mine. Împăcat cu sufletul că nu am păcătuit, mi-am aprins o ţigară.

     Sub răchita adolescenţei mele agoniza o taină


(va urma)

joi, 26 iunie 2014

Teodor Dume

Teodor Dume: Vorbeşte blând cu dragoste şi respect astfel încât fiecare vorbă să fie o alinare iar dragostea să fie darul cu care intri în viaţa altuia.

marți, 24 iunie 2014

sâmbătă, 21 iunie 2014

femeia - cod, autor Teodor Dume


nu-mi pasă
chiar nu-mi pasă cât durează o amintire
nu-mi pasă nici cât durează o rază
lumina ei se descompune în urmele de
deasupra lutului dar asta
e o altă poveste
în care alerg spre nicăieri
mă opresc doar atât cât
să-l rog pe Dumnezeu
să-mi asculte inima
în urmă rămâi doar tu femeia - cod
colţul tău e un univers parţial întunecat
iar lumea o arteră pe care se circulă în paralel
ca într-un oraş aglomerat...

nu mi-am dorit niciodată atâtea lucruri
într-un singur loc în care
nu ne-am fi putut îmbrăţişa
ca doi oameni

chiar dacă aş fi murit de două ori aş fi ales
calea înspre tine deşi nici nu ştiu
cât contează o moarte
sau poate
aş fi fost mai frumos şi mai bogat
cu un Dumnezeu dar la ce bun dacă
Dumnezeu m-ar fi creat
din moartea altuia

ştiu că nu mai sunt cel ce am fost
sunt doar o metaforă care îmbracă o stare
iar identitatea mea e un drum imaginar
semnalizat intermitent

oricum nu mai contează...

tu eşti femeia - cod
deşi dormi cu fiecare în pat
nu ţipi nu urăşti şi nici nu iubeşti
ci doar mergi pe o linie continuă

Teodor Dume

Teodor Dume: Înainte să fii fericit trebuie să suferi şi numai atunci îţi vei înţelege semenii.

marți, 17 iunie 2014

Ca o linişte de Teodor Dume

Ca o linişte de Teodor Dume: o viaţă pleacă alta vine însă/puţini sunt cei care ştiu /că între cele două respiraţii/sunt două lumi şi/un singur loc din care /se pleacă/ca o linişte/chiar şi Dumnezeu se află în derută

sâmbătă, 14 iunie 2014

un zero absolut sau cât mai aproape de faţa cerului, autor Teodor Dume

mă aflu la intersecţia acelor de ceasornic
în mine a mai rămas puţină lumină
doar atât cât să scriu
ultimul bilet
absent pentru o clipă
respir haotic
nu mă mai recunosc şi nici nu-mi pasă
strig la cineva pe care nu l-am întâlnit niciodată

nu mai am timp să aştept
mă delimitez de ceea ce am fost şi
o identitate din care o să ies...

dar ce mai contează!

nimeni nu pleacă definitiv din acelaşi loc
e dor un ritual care-i ţine pe oameni
mai aproape de Dumnezeu

luni, 9 iunie 2014

Teodor Dume, membru fondator WARM - Asociaţia Mass - media Românilor în lume, (sediul în Londra/UK)

Teodor Dume,
membru fondator al WARM - Asociaţia Mass - media Românilor în lume, cu sediul în Londra/UK




Paun Octavian ţi-a trimis un mesaj în Confluențe lirice

Subiect: Distinse domnule coleg Teo

------------
Distinse domnule coleg,prieten TEO,(Teodor Dume)


*  30 ianuarie 2014, la Londra avut loc consfătuirea directorilor de televiziuni, radiouri și presă scrisă și online ale românilor din diaspora. Cu această ocazie, s-a hotărât înfiintarea Asociației Mass-media a Românilor din Lume, WARM, cu sediul la Londra. Președinte al Asociației a fost ales dl. Octavian Păun, director al Radio Metafora (Seatle, SUA).

distinse coleg, prieten teo (Teodor Dume),
 aşa cum te-am anunţat incepând din 30.01.2014 te rog sa te consideri membru fondator al WARM -Asociaţia Mass-media a Romanilor in Lume cu sediul in Londra/UK.
Iţi trimit şi sigla WARM pe care poţi să o postezi in Blog-ul tau.

Cu respect






sâmbătă, 7 iunie 2014

ION, inscripţia de pe mormântul tatălui meu, autor Teodor Dume,




în dimineaţa aceea când ceaţa împânzise
bătăile clopotului uitat netras 
de multă vreme
şi-a legat 
sufletul cu nojiţe apoi
s-a dus în lumea în care 
tăcerea înnobilează sămânţa

urma numelui său dăltuit pe flacăra
lumânării încă nestinsă
îmi apropie privirea
orbecăi prin hăţişuri şi lacrimi
paşii nu mă duc niciunde
respir greu din ce în ce mai greu
la capăt de lumânare doar o linişte
s-a mutat într-o durere şi
croşetează cu fir de păianjen
îmi trag sufletul şi-mi promit
că o să mă-ntâlnesc cu moartea
care i-a furat viaţa 
în anotimpul de deasupra luminii

dar dacă moartea 
nu are aceeaşi grupă de sânge cu mine
o să trăiesc cu iluzia unei posibile întâlniri
şi-n fiecare duminică o să descifrez 
urmele celui care a fost...

de fapt e cea mai veche amintire pe care
o mai am de la tata

duminică, 1 iunie 2014

Teodor Dume, vă recomand: Veronica Pavel Lerner (Toronto-Canada),- autor de onoare al site-ului Confluenţe Lirice


Veronica Pavel Lerner


Stimați colegi, în acest weekend avem plăcerea de a acorda titlul de autor de onoare scriitoarei, poetei și omului de știință, Veronica Pavel Lerner.
Veronica, colegii din administrația site-ului îți mulțumesc pentru efortul pe care l-ai depus pe acest site, pentru corectitudinea și competența cu care ai tratat fiecare text postat pe Confluențe lirice. Îți dorim multă sănătate, împliniri și bucurii alături de cei dragi! Felicitări!

„Cei care-mi citesc poezia spun că sunt poetă, cei care-mi citesc proza spun şi ei că aş fi poetă. Poezia mă chinuie până iese la lumină, ea mă scrie, eu sunt simplul şi umilul ei sclav.
Oamenii au nevoie de mărturisiri care, în reţelele de socializare, îşi găsesc audienţă. Nu tot ce se scrie e literatură, dar aceste reţele dau posibilitatea naşterii şi promovării talentelor literare. Literatura "online" se va amplifica, reţelele de socializare sunt numai un început, din ele se vor naşte reţele literare, eventual   validate de un organism literar recunoscut.  
Nu sunt niciodată mulţumită de ceea ce scriu, mă hotărăsc greu să "ies în public" cu ceva. Nu scriu "pentru cineva", ci o fac dintr-o chemare interioară, dar ce bucurie când am cititori!”         


Fiică a criticului de artă Amelia Pavel (1915-2003) – personalitate cunoscută în România. 

Studii

Universitatea  Bucureşti, Facultatea de Chimie. Limbă Engleză la Univ. McGill (Montreal).  
Activităţi ştiintifice
România (1967-1981)

-cercetător la Institutul de Petrol si Gaze, redactor la revista "Fulmen” a IPG, Bucureşti
-profesoară de chime, gradul I, articole în revistele Ministerului Invaţământului referitoare la modernizarea metodelor pedagogice în predarea chimiei.

Canada (1982-2013)

- chimistă, apoi directorul laboratorului central la filiala canadiană a companiei multinaţionale franceze “Air Liquide”.
- 2007, nominalizată “Canadian Expert” în specialitatea "Analytical instrumentation in Gas Chromatography".
- lucrări de specialitate, comunicări ştiinţifice în Canada, SUA, Franta.
-“Chair person” în comisiile guvernamentale canadiene ca expert în “Gas Chromatography” 


Activitate publicistică, editorială şi artistică în România şi Canada:

- 2005-2014: în colectivul de redacţie al publicaţiei "Observatorul" din Toronto, premiată de Guvernul Canadei în 2008 pentru promovarea culturii Româneşti în Canada; membră a cenaclului de pe lângă această publicaţie.
- colaboratoare la ziare şi reviste –tipărite sau online- din Canada, SUA şi România: “Observatorul”, “Agenda Canadiană”, “Noi Românii”, “Semnalul” (Canada),"Target 01", "Melos" (revista Uniunii Compozitorilor din România), “Vatra Veche”, “Signet”, “Singur” (România), “Radio Metafora” (SUA), "laPunkt" ş.a. 
- editor şi / sau administrator pe site-uri literare în limba română.
- ca administrator pe Confluenţe lirice şi-a adus contribuţia la îmbunătăţirea calităţii site-ului, angrenând în activitatea de echipă talente şi tineri scriitori. 
- cronici teatrale, muzicale şi de artă pe site-uri şi în publicaţii din România şi Canada
- membră în juriul publicului  la CIMM 2010 (Concours Intenational de Musique de Montréal), secţia vioară.
-2011-2014: administrator pe reţeaua "Confluenţe Lirice"
-2013- 2014- prezent: membră a MWG (Mississauga  Writers Group), Canada. 

Activităţi literare 

Cărţi în România:

1.     "Miniaturi de dincolo de Ocean", Ed. Arhaeus, Buc. 2000 (proza scurta)
2.     “Gânduri printre rânduri", Ed. Arhaeus, Buc, 2001 (Proza scurta, poezii)
3.     "Binecuvântatul prezent", Ed. Pallas Athena, Focsani, 2006 (poezii)

Cărţi în Canada:

  1. “Talking the world over”, Cranberry Tree Press, Canada, 2001 (short stories)
  2.  “Smiles in the Mirror”, Cranberry Tree Press, Canada, 2002 (short stories, poems) 

Antologii şi Enciclopedii:

1.     Autor de sonete în “Antologia Sonetului Românesc” de Radu Cârneci, editura Muzeul Literaturii Române 2008
2.     Autor de poezii în Antologia cenaclului Lirei 21 “A treia Carte”, Editura Art Book, 2012
3.     Autor de poezii în “Antologia Confluenţe Lirice”, Editura PIM 2012
4.     Autor de proză în volumul “N. Steinhardt-cu timp şi fără timp”, ediţie îngrijită de N. Băciuţ, Editura Nico 2012
5.     Autor de proză în “La confluenţă de gânduri- Antologie de proză”, Editura PIM 2013
6.     Fişă personală în “Enciclpedia personalităţilor Feminine din România” de George-Marcu şi Rodica Ilinca, Editura Meronia 2012.
7.     Autor de poezie şi proză în volumul în pregătire "Word Fest", Canada 2014



Ştergere
veronica,
mă bucur că am prilejul să te felicit şi să-ţi mulţumesc pentru ceea ce ai făcut aici pe acest site, şi nu numai, încercând să apropii frumuseţea din oameni de sufletul acestora.
consider că atenţia pe care ţi-a acordat-o acest titlu este un merit câştigat prin muncă, încredere şi seriozitate.
îţi doresc pe mai departe, sănătate, fericire şi mult noroc.
şi nu uita că toate acestea depind doar de noi oamenii
cu sinceritate,
Teodor Dume,
Stau muta in fata ecranului si nu-mi vin cuvintele ca sa exprim tot ce as vrea. Am fost alaturi de tine din ziua in care mi-ai solicitat prezenta pe acest site si am muncit impreuna ca sa construim o retzea de calitate. Stii ce eforturi am facut, mai stii si suferintzele prin care am trecut cand nu reuseam sa facem ce doream, la inceput eram numai Relu cu noi, apoi ni s-au alaturat si altii.
Iti multumesc pentru frumoasele tale cuvinte, pentru continua ta sustinere si pentru acest emotionant moment de "recunostere" lansat de Relu si la care te-ai alaturat cu atata eleganta.
Si eu iti doresc sanatate, satisfactii si cat mai multe momente de bucurie cum e asta al meu, acuma.


*********