Teodor Dume, dedicaţie din partea Violetei DEMINESCU

Legătură MULŢUMIRI, violeta pentru gest. cu sinceritate, teodor dume

Răspunsul lui Violeta Mirela Deminescu cu 7 ore în urmă

Ştergere

Deschizând acum pagina aceasta, am avut clipa de lacrimă a zilei...În urmă cu aproape trei ani, mi s-a oferit şansa de a mă aşeza, la îndemnul prietenului meu, poetul Ioan Barb, La Masa cu Poeţi, aşa cum scriam încă de atunci. Şi tot atunci am realizat ce şansă extraordinară am, de a vă cunoaşte, de a vă primi cuvintele generoase la încercările mele literare, apoi de a "lucra" împreună în administraţie. Se cuvine pentru această din urmă oportunitate să-i mulţumesc celui ce a avut încredere în mine, Relu Coţofană.
Vă felicit, d-le Dume, din tot sufletul meu cu adânca emoţie a momentului şi vă dedic în mod special aceste versuri:

pe masa cu poeţi împrejur
niciunde altundeva
o pâine şi ceai din iarba lunii
cafea cu surâs de îngeri
fiecare poet însemnat de aripile păsării cu gât lung
mai albă decât veşmântul unei taine
poezia se-nclina în faţa fiecăruia
şi mie
din palmă împărţea câte-o fărâmă
din pâinea visului
poeţii erau toţi bolnavi de ea
ca de-o iubire
căreia îi faci cadou o călătorie la praga

dimineaţa
ochii îmi sclipeau a olimpul vorbei şi-a febră albă
încă şedeam în cafenea
ca pe un pod cu minuni
îmi intrase foamea de cuvânt în oase
ca un leac ca o boală
ca o pâine de împărţit
cu zeii