BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

24/04/2014

sub teiul unui anonim, de Teodor Dume,


sunt un anonim uitat pe o bancă de lemn
sub teiul de la marginea drumului
îmi număr clipele
nimănui nu-i pasă

teiul a înflorit de 56 de ori
în liniştea lui se ascunde o zbatere
una singură dintr-un anotimp în care
mama îmi citea din Tatăl nostru iar
Dumnezeu se juca mereu cu mine


nu mai ştiu unde e mama
a plecat într-o dimineaţă de primăvară
şi nu s-a mai întors
poate a rătăcit drumul sau poate
nu ştie că un băieţel o mai aşteaptă
în locul în care
timpul topise mirosul de tei
ca pe o lumânare...

liniştea începe să urce pe mine ca iedera şi
creşte şi creşte răsucită înspre apus
îmi adâncesc faţa între palme
şi aştept...

poate la celălalt capăt al lumii e primăvară

21/04/2014

Teodor Dume şi Oradea, oraşul adolescenţei şi tinereţii sale

Oradea, oraşul adolescenţei şi tinereţii lui Teodor Dume,


Mai multe fotografii cu simbolul orasului gasiti pe site: oradeainimagini
fotograf: Dan Dragoş


Oradea, locul şi partea de suflet prin care-mi etalam adolescenţa .
Imaginea aceasta e mărturia vie, dar tăcută, care îmi aduce aminte de ieşirile în după amiezile toride şi de scăldatul în Criş la marginea acestei ape unde înotam preacaut pentru că nu eram un înotător prea iscusit şi dotat.
eram doar un băiat timid de liceu care admira frumuseţea de suflet a unui oraş care urma să mă adopte.

- locul acesta, partea dreaptă a Crişului repede din Oradea, îmi aduce aminte şi de prima întâlnire pe care am avut-o (în pragul dintre adolescenţă şi tinereţe) cu marele critic dr. Gheorghe GRIGURCU. Un OM de o aleasă omenie şi un bun prieten. Prin plecarea domniei sale din Oradea la Tg. Jiu, oraşul a pierdut o firimitură dintr-un întreg.

mulţumesc fotografului Dan Dragoş

Cu sinceritate,
teodor dume,


17/04/2014

Teodor Dume, de dincolo de morminte


iedera creşte din trupul tatălui meu
plecat în ziua care mama
mi-a aşezat capul în poală
şi mi-a zis;
eşti bărbat, fiule!

poate ar fi trebuit să o ascult şi
să-mi iau rolul în serios
să ascult respiraţia pământului
şi liniştea pietrelor
timid
să-mi conturez viaţa
ghemuită sub aşteptări
din când în când
să evadez
printre anotimpuri să
adun vreascuri pentru focul
din cuptorul bunicii
însă am învăţat că fiecare suflet
are o sărbătoare şi
la intersecţia acesteia
sunt doar eu şi atât
dincolo e Dumnezeu şi privirile lui tata
din care anihilez clipă de clipă câte o zi

16/04/2014

teodor dume: ce ţi-ai dori să-ţi aducă iepuraşul de paşte?


CE ŢI-AI DORI SĂ-ŢI ADUCĂ IEPURAŞUL DE PAŞTE:
- SĂNĂTATE, IUBIRE SAU BANI?

Teodor Dume, vă recomand: cuvintele nu ne ajută, de Atila Racz


cuvintele nu ne ajută


în sala goală a rămas poetul
cu o pasăre colibri în gură
cuvintele nu ajută
iarna trece prin vitrină cu o rochie albă
(sub ea numai tristețea
orbul ce-și schimbă mâinile-n ochi
și-ți vede culoarea
fii blândă
trec dincolo de pereți despicat)
privește trecerea
mortea înaripată
cântecul pios al înserarii
pune-mi pe masă
scorușele vinul vechi și inima
așează-mă lângă tine
să creștem împreună
învierea

12/04/2014

teodor dume, vă recomand o poezie de ioan barb


cînd eram orb ai lăsat în mine o fereastră deschisă
bâjbâiam în noapte ca omida în ierburi
înspăimântată de pasărea ce căuta s-o înghită
mă atrăgeai înspre tine aşa cum absoarbe o inimă tânără
sângele în care strălucesc peştii vieţii
priveau în locul meu degetele mâinilor nu vedeam
dar voi aveaţi în mine un chip pe care nu-l veţi cunoaşte
mă simţeam ca pruncul aşteptând cu ochii închişi
în pântecul mamei o adoră dar nu a văzut-o încă
în mintea lui nu cunoaşte vederea prin ochi
când eram orb auzeam nisipul sub firul de iarbă
cum umezea cu lacrimi rădăcinile în întuneric
îmi arăta că nu poate umbla nu poate vorbi auzi
nu poate face căuş aerului cu palmele sale ca mine
îmi şoptea că trebuie să fiu fericit să am răbdare
până când vei colora şi în ochii mei toate lucrurile
până atunci privesc în mine şi îngerii
prin fereastra deschisă


un fel de arendă, autor Teodor Dume,


nu ştiu dacă am vrut să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu s-a grăbit să-mi dea
o umbră şi un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere

ştiu că sunt un duplicat al morţii altuia
şi mă delimitez între ceea ce a fost
şi o identitate dată
în arendă

nu-i nimic

într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
şi-l voi întreba despre toate astea

10/04/2014

Durerea atingerii de Teodor Dume

Durerea atingerii de Teodor Dume: sunt nopţi în care îl ignori pe Dumnezeu/frigul îţi taie răsuflarea/pari o statuie care imită o rugă/fără să ştii/rupi din cuvinte/ca dintr-o /halcă de carne crudă/nu te interesează nimic/în patul tău cineva/a făcut dragoste/îţi tremură mâinile/da...

07/04/2014

INSCRIPŢIA DE PE NUME, autor Teodor Dume


INSCRIPŢIA DE PE NUME

când m-am uitat în oglindă
l-am văzut pe Dumnezeu plângând
împrejur nimeni
nici chiar eu
cel care mă priveam
în partea cealaltă timpul
croşeta şosete pentru un drum lung
unde visele îşi au timpul lor

poate nu o să mă înţelegeţi
dar în fiecare bătaie de inimă
există un timp şi o durere
fără de care
nu ai fi existat
nici tu nici eu şi nici chiar
Dumnezeul tuturor lucrurilor

în rest aceeaşi imagine plictisită
o cruce de lemn o lumânare stinsă
şi o urmă de lacrimă...

05/04/2014

La urma urmei orice suferinta e o clipa dintr un - citate Iertare - www.citate.net

Nimic nu poate fi perfect intr o lume mereu in - citate Lege - www.citate.net

Saracia si lipsa de bani sunt doua lucruri distincte - citate Viata - www.citate.net

Fiecare vede in celalalt ceea ce nu poate fi - citate Viata - www.citate.net

gest pentru atunci, de Teodor DUME,

mi-e dor de o toamnă lungă
în care voi intra ca lumina
peste întuneric şi
când va fi să plec
cu o foame de apă
mi-aş dezosa durerea
pe o stâncă umedă
şi-n inima ei
aş scrijeli
ultimul bilet

să nu-l citeşti
gestul tău ar putea fi ultima victimă

aluviuni pe suflet , de Teodor Dume,


am amintirile înghesuite-n imagini

cu fiecare atingere
te văd în format A4 şi
refuz să cred că trăirile
de peste noapte îmi
acoperă rana
ştiu doar că între tine şi Dumnezeu
există o complicitate care încearcă
să-mi transmită un mesaj
dincolo de toate acestea o
minciună decupată dintr-o umbră
îndărătnic
încearcă o altă rostire

nu implor şi nici nu sunt vinovat
singura nedumerire pe care o am
este gândul reîncărnat
într-o iubire eşuată
de fapt toate lucrurile
care mă impresionau cândva
au devenit iluzii şi
trebuie să mă recunosc
în momentul acela de noapte în care
m-am abandonat pentru cineva
care a căborât în mine

sufăr

aerul s-a rarefiat iar liniştea
din jur duhneşte a stârv uitat în soare

şi atât...

Teodor Dume, rugă fără adresă


îngenunchez sub icoana răstignită
pe albul scorojit de vreme
cu teama zilei de mâine
mă întreb ce va fi
în anotimpul în care
sunt prizonier în
propriile mele gânduri

nu mai am nimic de făcut
îmi rod neputinţele din
urma genunchilor
şi aştept

nu sunt pregătit pentru asta

cobor în mine ca într-un oraş
pregătit de război cu
vitrinele agresate
de păianjeni
pendulez între două linişti
şi respir

din trupul meu se hrăneşte o durere
ştiu asta
însă
am senzaţia că-n prea târziul din mine
se derulează o altă poveste
îmi lipesc obrajii de palme
şi-mi imaginez o haltă în care
niciun tren n-a oprit niciodată

zădarnic mă uit înspre cer
ruga mea e fără adresă

04/04/2014

la mulţi ani, domnule Teodor Dume, din partea aurei luchian

la mulţi ani, domnule Teodor Dume!


                   La multi ani, domnule Dume!


http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/la-multi-ani-domnule-dume
4 aprilie 2014. Zi aniversară pe site-ul Confluențe lirice. Domnul Dume împlineste o frumoasă vârstă. Vă urăm, domnule Dume, multă sănătate, fericire, noroc și fie ca muzele să fie mereu alături de dumneavoastră!
La multi ani!

Teodor DUME, e ziua mea. vă invit dragi prieteni de pretutindeni să ciocnim un pahar cu şampanie


de ziua lui Teodor Dume


Scrisoare către un destinatar cunoscut
poezie [ ]
Pentru Teodor Dume 


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
de  [Decembrie ]
2009-04-04  |     | 


Să nu credeţi că
sunt indiferent 
atunci când pieptul îmi este plin
de cântec

singura amprentă schimbătoare e timpul ce mă imită
în nopţile fără stele
plămădindu-mi o nouă închipuire
sub creştetul zilei

mă simt de fiecare dată
condamnat între două puncte
privesc 


uneori îmi spun că am să mor
singur în mijlocul versurilor mele
mi-am împărţit până şi respiraţia
ca un gest să mai pot trece
prin copilărie
doar o singură dată
să mă strig pe numele de botez


sunt clipe când tâmplele obosite
de trecerea vremii dincolo de orice obsesie
memorează ce a fost ieri
şi îmi şterg fruntea cu cămaşa
chinuită de sudoare 

scufundându-mă de prea multă singurătate în amintiri
doar atât cât să-mi sugerez
o imagine 


primăvara cu florile zdrenţuite de culoare
întorc capul şi se întreabă în şoaptă
al cui e chipul ce priveşte şi intră pe ascuns
în inimi

nu ştiu cât de mult
ar conta dacă
ţi-aş spune

……………
că înlăuntrul ai şi început
o rugă pentru
mâine
.  |