BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

26/02/2014

Câteodată şi Dumnezeu rămâne singur de Teodor Dume

Câteodată şi Dumnezeu rămâne singur de Teodor Dume: stau în mijlocul unei lumânări aprinse/şi tremur/în tot acest timp întunericul/iese din mine ca dintr-un chip/fără umbră/simt greutatea cerului cum/se prelinge în oameni/liniştea scrijeleşte adânc/s-ar putea spune că cineva a trecut pe aici/şi înt...

24/02/2014

Teodor Dume; dincolo de sfârşitul adâncului, autor Teodor Dume


e noapte între ani
un păianjen se caţără
pe întunericul din mine
strâng între palme lacrimi
şi ultimul sărut
apoi
îl strig pe Dumnezeu

dincolo şi dincoace de mine
respiră o altă lume

teodor dume, vă recomand: ţigara, autor leonard ancuţa


țigara

dacă ar trebui să omori un om ca să te salvezi pe tine, ce ai face?
dacă ar trebui să omori un om ca să salvezi restul, ce ai face?

mă trezesc dimineața cu gîndul că astăzi ar trebui să mă salvez
de la o viață de rahat și cel mai bun antidot pentru asta
e o beție nesfîrșită. îmi pun hainele pe mine și în stația de tramvai
e un cîine caramel pe care-l mîngîi pe cap, tîmpitul vrea să fugă
chiar cînd vine tramvaiul, eu ce să fac, aș putea să-l salvez
cu riscul de a mă răni sau mai rău, sau să-l las să moară?
care să fie salvarea, un cîine caramel sau o beție infinită?

dacă ar trebui să omori un cîine ca să salvezi un om ce ai face?
dacă ai avea de ales între a salva un cîine sau un condamnat la moarte
ce ai salva?

toți suntem condamnați la moarte, dar spre deosebire de criminali
noi nu știm cînd, de aceea nu știm care-s lucrurile importante
ce trebuie făcut mai întîi.
poate nu-i nimic atît de important care să conteze, care să te salveze
cu adevărat. ce e oare conștiința, ce importanță are că ai făcut o faptă bună,
cînd ai lăsat atîtea altele nefăcute?
alege între a salva un om sau o sută de oameni.
ai putea ucide un om în vîrstă
ca să salvezi un copil?
ce îți spune conștiința?

ce e fericirea? să știi că sunt oameni care mor de foame sau boli
sau să nu știi?
toți suntem condamnați la moarte, cum e mai bine, să știi sau nu?

dacă băutura e un buncăr care te protejează de cataclism
pe cine ai lua cu tine cînd soarele va cădea în bucăți cît capul de bizon
pe pămînt, pe cine ai salva cînd în urma voastră nu va mai rămîne
decît un leș umflat și copt de cal?

aici, între lacrimi și alcool
între a te salva pe tine sau a salva lumea
îți aprinzi o țigară ca un bolnav de cancer la plămîni.

23/02/2014

Teodor Dume, iată cine sunt, unde mă duc şi de ce iubesc...


"Durerea devine vitală. Nu ştiu a mai fi citit un poet atât de dedicat suferinţei să o aducă la rang de Dumnezeu.
Eşti unic, Teodor DUME! (...) Dacă totuşi te-aş numi "poetul singurătăţii", te-ar leza?...pentru că este formidabil cum găseşti toate cotloanele şi toate perfidiile ei şi în acelaşi timp ţi-e atât de intimă, ca o iubită", spunea Cristina Ştefan într-un comentariu pe Lira21.

Iată prilejul de a-i răspunde şi a-mi răspunde:
Da, orice suferinţă are frumuseţea ei. Eu mă hrănesc din frumuseţea cuvântului încă de la vârsta de 18 ani când vlăstarul din mine (vlăstarul frumosului), mima doar atingerea şi sub oblăduirea marelui critic şi om de litere dr. Gheorghe Grigurcu, am ajuns la vârsta încrederii. Încrederea m-a propulsat alături de colegii de pe site-urile literare, şi mă bucur pentru ceea ce fac întru dăruirea a tot ce scriu acelora care trăiesc (în suferinţa poetului) şi se hrănesc  din frumuseţea cuvintelor.
Desigur că multe dintre realizările mele nu puteau fi împlinite fără sprijinul şi căldura sufletească a revistei Confluenţe lirice, care ,sub patronatul domnului Relu Coţofana şi a echipei administrative, mi-au găsit locul în rândul acelora care ştiu să preţuiască tezaurul din lăuntrul cuvântului şi sufletului.
Revista Confluenţe lirice şi antologiile de poezie şi proză scurtă apărute de-a lungul anilor determină, înainte de toate, autenticitatea şi valoarea cuvântului rostit sau scris, care de fapt sunt exponate emblematice ale stărilor unui personaj. Cuvintele evadează în timp amestecându-se imprevizibil  sau punctând pe o linie confesivă până la profilarea mesajului ca o mărturisire într-o credinţă.
Da, site-urile literare, precum Confluenţe lirice sau antologiile, au capacitatea de a umple golul unor rostiri, scrise până nu de mult pe suporturi de hârtie, şi totodată capacitează dorinţa de afirmare a tinerelor talente, şi nu numai.
iată cine sunt, unde mă duc şi de ce iubesc...
(teodor dume)

14/02/2014

Teodor Dume, numele morţii, ana


NUMELE MORŢII, ANA

nici nu ştiu dacă m-a iubit
mi-a spus doar că nimic 
nu mai contează şi că singurătatea 
o scrijeleşte pe suflet

apoi a plecat...

mi-aş fi dorit
înainte să-i strig numele
să vorbesc cu Dumnezeu şi poate 
împreună să împletim lumina
în şuviţe subţiri 
să pot intra în întuneric
ca într-un templu
apoi
să revin pe laviţa de lângă poartă să
vorbim despre dimineţi nesfârşite
şi despre lucrurile rămase neterminate
dar Dumnezeu a aţipit

mi-am dat seama că rugăciunea
ajută doar atunci când
te reîntorci în tine
şi suferi

ştiu că numai am timp să
îmblânzesc moartea pitită sub scări
însă ştiu că-n fiecare zi
din durerea mea se va naşte o altă viaţă

07/02/2014

Teodor Dume, esenţe de suflet> aforisme, citate, gânduri




teodor dume


VITRALII
PE UN INTERIOR SCOROJIT
(aforisme, citate, gânduri-sentimente)










 

Coperta şi tehnoredactare: Mioara Băluţă
Prefaţă : Ionuţ Caragea


























 













teodor dume

VITRALII
PE UN INTERIOR SCOROJIT
(aforisme, citate, gânduri-sentimente)










 






























 


Cuvânt înainte


Cunoscut mai ales pentru frumuseţea sfâşietoare a poemelor sale autobiografice şi profund spirituale, Teodor Dume, aflat la etapa sedimentării ideatice şi filozofice, încearcă şi reuşeşte cu minuţiozitate să persifleze vaguitatea şi să-şi cristalizeze gândurile în volumul „Vitralii pe un interior scorojit”. Nimic riscant, nimic superfluu; evoluţia scrierii sale este firească şi pune în valoare înţelepciunea maturităţii creatoare. De altfel, Teodor Dume este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori de aforisme ai momentului, o dovadă în acest sens fiind includerea sa în Antologia aforismului românesc contemporan, o lucrare de referinţă realizată de Asociaţia Culturală Citatepedia. Pot afirma că, împodobindu-mi casa sufletului cu bijuteriile sale lirice, nu am aflat toate răspunsurile la întrebările cele mai complexe ale vieţii, dar am fost provocat să caut mai departe drumul care duce către fericire, adevăr şi absolut.


 (Ionuţ Caragea)
 







Această carte apare în aprilie 2016.
Deci, este în zodia"berbec".

Teodor Dume – “berbec",
 născut la 04 aprilie
(dată care îmi confirmă împlinirea a 60 de ani)

La rândul meu, dedic această carte altor doi "berbeci":
Dr. Gheorghe Grigurcu, cu ocazia împlinirii a 80 de ani în această lună,
 (născut la 16 aprilie);
Ionuţ Caragea, (născut la 12 aprilie)













1.
cel ce ocoleşte suferinţa
moare încet pentru că nimeni şi nimic
nu poate ocoli atingerea



2.
a iubi înseamnă a trăi
înăuntrul celuilat



3.
nimic mai trist decât timpul oprit
între mâinile unui copil



4.
iubirea, două respiraţii între care
se joacă un copil







5.
gelozia e un fel de ură împachetată frumos
sau o zbatere de fluture prins
între geamuri



6.
iubirea nu poate să existe fără golul
care intermediază atingerea



7.
iubirea e gestul din lăuntrul formei
topindu-se încet până când unul se pierde în celălalt



8.
cel mai frumos lucru inventat de Dumnezeu este iubirea,-
existenţa supremă fără de care
omul s-ar sufoca în propria superficialitate




9.
timpul dintre iubire şi om
se măsoară în fericirea celuilalt.



10.
iubeşte chiar şi atunci când suferi
pentru că
în tine trăieşte o lume



11.
între EL şi EA, singurul spaţiu în care
poate surâde un copil


12.
gesturile sunt lucruri simple
fără de care
nu ar exista iubirea







13.
când iubeşti în interior
se produce o mişcare, o diversitate de lucruri şi atunci
lumea e perfectă.



14.
sufletul,- cicatricea existenţei noastre



15.
nici chiar moartea nu doare
mai tare decât dorinţa
de a iubi
sau a fi iubit
dar să nu uităm că şi iubirea
e o moarte lentă pe care Dumnezeu
o acceptă ca jertfă pentru oameni








16.
omul e o clepsidră prin care
se scurge viaţa în culori
şi din ele toate anotimpurile



17.
singurul mod de a privi
unul în celălalt
e să reinventezi fericirea
din care poate să respire
un copil



18.
femeia,
sub privirile lui Dumnezeu,
naşte oameni
şi cu toate acestea ea
suferă de iubire...







19.
fără începuturi rostul cuvântului
se pierde la marginea lumii
unde infinitul e o rază
sub care se ascunde Dumnezeu



20.
corpul tău e un templu în care
intri în fiecare dimineaţă
la amiază şi seara
pentru dezvelirea sufletului
liniştea coboară odată
cu lacrima lui Dumnezeu
întru purificare



21.
moartea, -
singura monedă de schimb
între mine şi Dumnezeu






22.
durerea e povara celui care o poartă
ca pe o amintire...



23.
nimic nu poate fi perfect
într-o lume
mereu în mişcare



24.
sexul e rădăcina binelui
fără de care răul ar recidiva...



25.
iubirea este singura modalitate
de a privi în oameni
iar ura tăişul suferinţei






26.
iubirea e sacrificiul suprem al umanităţii
iar ura scânteia care o aprinde



27.
ura este otrava sufletului
iar iubirea antidotul



28.
sexul din dragoste
e semnul prosperităţii de mâine



29.
sexul îi apropie pe oameni
dar nu le schimbă atitudinea








30.
în dragoste e nevoie de încredere
dar nu se insistă prea mult
pentru că viciază personalitatea



31.
lăcomia poate ruina tot ceea ce
ai construit o viaţă



32.
la urma urmei orice suferinţă
e o clipă dintr-un infinit
ori o iubire în care oamenii
se retrag ca într-un templu



33.
sexul fără iubire seamănă cu un preinfarct
în care toate amintirile se contopesc şi
devin ultime adevăruri...




34.
cea mai eficientă dragoste este tăcerea
şi atunci inima va vorbi pentru tine



35.
iubirea este singura cale
prin care inima îţi vorbeşte
despre celălalt



36.
o iubire amăgitoare
poate sufoca o viaţă
iar suferinţa te omoară încet



37.
nu urca mai multe trepte deodată că s-ar putea să cobori de-a buşilea






38.
când fericirea se împarte la doi
e semn de belşug (în dragoste)



39.
cine se hrăneşte cu iubirea celuilalt
devine o singură fiinţă



40.
neputinţa de a iubi produce
cicatricea din interior
însă nu este absolută



41.
cine nu este vrednic de iubire
îngenunchează în faţa suferinţei
şi moare încet...






42.
cel ce nu iubeşte îndeajuns se afundă în întunericul lăuntric până la sufocare



43.
moartea e o punte înspre o altă viaţă



44.
grupul stimulează sentimentul
de înfrângere a fricii dar nu o şi elimină



45.
între noapte şi zi doar eu, -
ascunzătoarea perfectă a morţii


46.
iubirea e puterea de a ne aminti
de durerea celorlalţi




47.
iubirea e singura stare a lucrurilor
pentru care
şi Dumnezeu a plâns



48.
cel care urcă un deal
şi-i măsoară vârful cu privirea
nu va ajunge la capăt niciodată



49.
între viaţă şi moarte
se derulează o poveste
în care durerea atingerii
poate fi
ură
iubire
sau trădare







50.
între liniştea lucrurilor
şi aburii ploii
stă mărturia a tot ceea
ce nu poţi să atingi
şi totuşi în intimitatea lor
toate lucrurile respiră...



51.
sunt un om prins între două vârtejuri
să nu le cauţi sensul
tainele acestora
rămân doar semne
pe urmele timpului



53.
omul nu-l minte niciodată pe Dumnezeu,
el doar oscilează
între a fi sau a nu fi...






54.
deasupra tuturor lucrurilor
există un timp, parte din mine
aşa că tot ce construim rămâne o faptă



55.
singurul lucru la care mă reîntorc
după ce ating toate liniştile
este Dumnezeu



56.
iubirea neînţeleasă
se sufocă în propria respiraţie
precum planta ce creşte între ziduri



57.
renunţă la ceea ce nu poţi obţine
pentru că
senzaţia eşecului este răvăşitoare




58.
fiule,
cineva îţi va spune că am trecut pe aici
şi poate într-o bună zi va întreba de mine
tu să-l rogi pe Dumnezeu
să ţină timpul în loc
şi eu te voi privi din tăişul unei lacrimi



59.
nu datorez nimănui nimic şi
nici nu ştiu dacă
ziua de la capătul săptămânii
e duminică sau luni şi că
ar fi existat fără Dumnezeu
ştiu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care moartea este doar una


în tot acest timp mă eliberez de mine
şi vi-l dăruiesc...





60.
de la o vreme mă privesc ca
pe un lucru uitat în podul casei
ţin ochii deschişi cât să încapă
Dumnezeu,
discreţia,
sentimentele şi iubirea a tot
ce nu am cunoscut îndeajuns



61.
aş putea să dispar pur şi simplu
dar las gândurile să pulseze în
lumina interioară a suferinţei
şi asta pentru că
supremaţia
a tot ceea ce iubim
este IUBIREA



62.
nu există iubire fără atingeri
ci doar înţelesuri nerostite




63.
(se dedică criticului dr. Gheorghe Grigurcu,
la împlinirea vârstei de 80 de ani
< aprilie 2016>şi-n amintirea clipelor petrecute împreună la Oradea)

dimineaţa la amiază şi seara
cobor în mine să caut lucruri şi întâmplări
despre care nu o să vorbesc niciodată
din când în când privesc înafară ca
ca şi când
aş cerşi puţin aer
văd un cer acoperit cu linişti
nici măcar o zbatere sau
un zbor de pasăre
doar zidurile ce încă respiră din mine
fac suma tuturor întâmplărilor



64.
dragostea e doar un gest
prin care trece liniştea
înspre libertatea
de a iubi şi a fi iubit




65.
în fiecare bătaie a inimii
e un strigăt
un crez
dar şi o uitare...



66.
asemenea unei frumuseţi orbitoare
orizontul se descompune în culori
doar o umbră rămâne constantă
chiar dacă EA este ispita
tuturor întâmplărilor



67.
nicio piatră nu se scufundă
până-n adânc
singura posibilitate
ar fi
sunetul ei






68.
când eram mic aveam impresia
că oamenii mari nu mor niciodată
şi că bătrâneţea e doar un loc
din care dezertează ingerii



69.
a ştii să iubeşti înseamnă
să respiri din frumuseţea celorlalte lucruri



70.
nu ştiu dacă amprentele
tatălui meu
sunt puncte pe
o linie continuă sau
un timp între mine şi Dumnezeu

în orice situaţie sunt un duplicat
şi mă delimitez de identitatea celuilalt






71.
aleile pustii poartă amprenta urmelor a ceea ce am fost



72.
amintirile sunt chipuri ascunse în suflet



73.
când treci printre oameni şi
nimeni nu te strigă pe numele mic
înseamnă că mori încet
însă nu uita că
şi amintirile mor odată cu tine



74.
singurătatea ca şi gest
este singura măsură a prieteniei






75.
depărtarea, -
ea însăşi o fereastră a
sunetelor spre nesfârşit



76.
corpul meu e un templu în care intru
dimineaţa la amiază şi seara
pentru dezvelirea sufletului
când îmi împreunez palmele
ca să pot vorbi cu Dumnezeu
durerea mi se transformă în linişti
apoi mă plimb prin universul din mine
pentru că fiecare bătaie de inimă
e o poartă prin care
trece viaţă înspre o altă viaţă



77.
conştiinţa este un privilegiu al moralităţii interioare,
cu sau fără norme şi principii, te reprezintă




78.
gândul e puterea a tot ceea
ce nu poţi face



79.
a fi OM înseamnă să ai suflet de floare



80.
nu-ţi transforma viaţa în corvoadă ci
învaţă să fii tu însuţi



81.
iubirea nu are sex, religie şi nici etnie



82.
curiozitatea îţi umple goliciunea interioară
chiar dacă ea vine din faptele altora




83.
viaţa e singura ta proprietate
şi nu poate fi arendată



84.
tot ce se spune despre iubire
e o iluzie scrijelită pe cuvânt
în mijlocul căreia oscilez
însă adevărata semnificaţie
o găseşti înlăuntrul fiinţei



85.
dureros e să iubeşti pe cineva şi
să nu ai niciodată curajul de a-i spune


86.
când eşti sămânţă
te descompui în primăvară
şi devii spaţiu dăruind tuturor
semnele luminii




87.
prieten îţi este acela care-şi
încredinţează sufletul ca pe o taină
şi nu se abate din drum niciodată



88.
umblă printre ridurile meu un Dumnezeu
fără să-i pese de anotimpuri
îmi numără duminicile din an
de parcă mâine
ar fi ultima zi în care
se mai moare
îmi privesc copilul ca pe o
prelungire a nopţii
şi aştept...
între noi:
trecutul,
o noapte şi celălalt eu



89.
viaţa e un drum cu sens unic




90.
dragostea este lumina din interiorul fiinţei
şi nu este definitivă
ea poate fi stinsă de ură şi invidie



91.
viaţa ca şi moartea sunt
două elemente care
produc aceleaşi senzaţii



92.
dragostea se hrăneşte din trupul celuilalt
precum moartea cu viaţă



93.
în dragoste cuvintele tac,
e singura dată când femeia
se supune de bunăvoie bărbatului





94.
dragostea e închipuirea plăcerii
moment în care minciuna devine adevăr



95.
e o nebunie să aspiri la dragostea
pe care ştii că nu o vei obţine niciodată



96.
sexul e partea din tine care te poate ţine
prizonier în închipuirea altuia
atât timp cât nu-i facilitezi atingerea



97.
uitarea e partea din tine care nu doare niciodată







98.
dragostea este forţa care ne apropie, -
adică un Dumnezeu nevăzut



99.
dragostea este agentul secret al trupului care
poate neutraliza sau activa:
ura, iubirea, gelozia, adevărul sau minciuna



100.
moartea este clipa în care îl vedem pe Dumnezeu
aşa cum ni-l-am închipuit



101.
frumuseţea este umbra aceea ce nu putem defini






102.
răutatea maturizează singurătatea dar nu şi oamenii



103.
niciodată nu vom simţi
bucuria atingerii
atâta vreme cât
vom aştepta tăcuţi
în umbra celorlalţi



104.
copilul meu nu se va vedea în faptele mele dacă îmi va astupa urma



105.
viaţa e singura stare pe care o poţi folosi o singură dată





106.
sexul e o slăbiciune a minţii
care poate schimba fapte şi oameni



107.
sexul e arta de a şti să-ţi consolidezi căsnicia



107.
sexul este cea mai profundă formă (stare)
care te poate elibera de stres



108.
sexul e singura bijuterie umană pe care o poţi cumpăra
şi care generează curiozitatea
însă nu şi împlinirea






109.
singurătatea e o stare a liniştii lăuntrice
care nu acceptă iubirea



110.
singurătatea este o boală lăuntrică,
perfidă care te face să nu-ţi aminteşti de tine



111.
gestul dăruirii (chiar şi a unui cadou) e motivaţia neputinţei
de a rosti cuvintele...



112.
distanţa dintre tine şi Dumnezeu se măsoară în rugăciuni







113.
fiecare plecare e o reîntoarcere în umbra celorlalţi



114.
orice suferinţă are frumuseţea ei izvorâtă din dragoste, iubire, gelozie sau ură



115.
într-un război cu tine vei triumfa
doar dacă ştii
cum să-ţi alungi urâţenia



116.
căderile tale interioare te pot ridica dacă ştii
cum să mergi pe urmele luminii







117.
între mine şi celelalte lucruri
sunt câteva rupturi
moment în care
Dumnezeu suflă-n lumânare



118.
dovada nefericirii e însuşi chipul tău


119.
viaţa e o afacere între Dumnezeu şi Iuda



120.
e noapte între ani
un păianjen se caţără pe întunericul din mine strâng între palme lacrimi şi ultimul sărut apoi îl strig pe Dumnezeu
dincolo şi dincoace de mine respiră o altă lume





121.
moartea, o zbatere de fluture devorat
de dangătul straniu
al unui clopot



122.
sentimentele sunt doar gesturile unui om viu
care umblă şi vorbeşte cu nemărginirea



123.
iubirea e o lume în care
durerea se descompune în fericirea celuilalt



124.
moartea este măsura echilibrului în univers








125.
vârsta este o cifră iar bătrâneţea suma tuturor întâmplărilor din copilărie, adolescenţă şi tinereţe



126.
moartea este eliberarea omului de toate dorinţele



127.
moartea nu este o pedeapsă ci mai de grabă o amnistie



128.
frumuseţea e o stare pe care nimeni nu o poate reda







129.
frumuseţea e arma secretă a fiecărei femei



130.
iubirea este un chin
prin care respiră orice fiinţă
înaintea morţii
dar să nu uităm că şi
moartea respiră prin noi



131.
între iubire şi nebunie e un singur pas; curajul



132.
iubirea falsă este dată de capacitatea de a şti răspunsul
întrebărilor despre tine





133.
poetul este singurul care trăieşte în lumea altora



134.
când iedera se înalţă înspre cer, pământul zâmbeşte



135.
iubirea este măsura cu care Dumnezeu a făcut omul



136.
viaţa e un dar sacru, numai dăruindu-te
vei şti că ai trăit cu adevărat








137.
cel care-şi primeşte prietenul în sufletul său va fi de două ori mai bogat



138.
violul e o dragoste viciată în care unii îşi ascund neputinţa



139.
timpul tău este distanţa dintre viaţă şi moarte



140.
într-o viaţă de om singura datorie pe care o laşi pe pământ este adevărul








141.
sufletul este chipul din lăuntrul nostru


142.
gândul este cel mai rapid mijloc de comunicare între oameni



143.
invidia este produsul succesului celorlalţi şi starea neputinţei tale



144.
atunci când urci un deal nu ai cum şti pe care parte o să cobori



145.
când vrei să fii fericit coboară în tine şi nu cere nimic pentru că vei avea de toate




146.
viaţa e ca iedera toamna, urcă până la un punct apoi cade pe spate



147.
învaţă să suferi pentru că dincolo de suferinţă vei găsi fericirea



148.
niciodată să nu fluieri după o femeie pentru că te va lua de prost



149.
dacă vrei să cucereşti o femeie oferă-i zâmbetul, o floare, încrederea
şi-n cele din urmă toată dragostea







150.
să nu îţi pară rău niciodată când pierzi pentru că numai pierzând
vei putea câştiga



151.
iubesc comunismul pentru că fiecare completează, ce şi cum poate, din avuţia comună, deci totul rămâne poporului
iubesc şi democraţia pentru că se fură en-gros, oficial şi planificat din sărăcia celor mulţi, în acest caz nu aplaudă nimeni pentru că în mâna stângă se ţine găleata electorală plină cu promisiuni iar în dreapta 50 de lei şi un cupon de pensie



152.
ieşi din umbra semenilor tăi şi fii tu însuţi, numai aşa îţi vei putea recăpăta demnitatea






153.
când fiinţa îşi pierde umbra înlăuntrul ei are loc o invazie şi atunci
sufletul evadează într-un alt timp



154.
poezia este lacrima sufletului



155.
viaţa este o izbândă iar moartea un progres



156.
rugăciunea e cea mai scurtă cale înspre Dumnezeu,
un drum cât o privire şi nimic mai mult...








157.
umbra este partea care tace, motivându-şi astfel existenţa



158.
sunt iubirea lui Dumnezeu şi ura morţii, dar mă bucur de acest privilegiu,- o taină a lucrurilor



159.
sunt o proprietate de care mă bucur clipă de clipă deşi nu-mi aparţine



160.
fericirea este doar o iluzie prin care treci dintr-o clipă într-alta







161.
iubirea este vocea neauzită a inimii şi este suverană



162.
poţi acorda mintea printr-o logică fină şi multe exerciţii



163.
anturajul te poate ajuta să-ţi dai seama cine eşti şi să te poţi defini pe tine însuţi



164.
moartea face parte din viaţa noastră de zi cu zi








165.
fericirea este o stare pe care ţi-o clădeşti singur



166.
viaţa şi moartea sunt fenomene de care depinzi, le poţi controla dar nu le poţi învinge



167.
bunătatea trebuie să contamineze răul



168.
adevăratul erou este acela care nu trăieşte nicio clipă pentru sine








169.
o piatră rostogolită nu va ajunge niciodată la ţintă



170.
o rugăciune e ca şi o clipă trăită lângă Dumnezeu



171.
apropierea de Dumnezeu e o stare prin care te dezvinovăţeşti de o faptă sau păcat, de fapt, o recunoaştere a destabilizării a ceea ce unii consideră normalitate



172.
sufletul este cel mai frumos şi de preţ tezaur al vieţii






173.
iubirea are un cod care poate fi descifrat doar cu inima



174.
în copilărie trăim partea bună a lucrurilor iar la maturitate ne ferim de realitatea lor



175.
adevărul se află în natură
iar înţelepciunea în oameni



176.
naivitatea te face un copil,
un copil care suferă








177.
credinţa este singurul tău aliat care te ajută să trăieşti în siguranţă



178.
moartea este prietenul din umbră care te scoate din viaţă



179.
moda vine din nevoia de a imita chiar dacă nu ţi-o asumi



180.
a fi independent înseamnă a trăi momentele întâmplărilor tale şi să nu mimezi greşelile altora







181.
politica este o invertire, o atracţie anormală faţă de minciună
 şi ar trebui pedepsită prin vot



182.
unii oameni se tem să viseze pentru că
nu acceptă
realitatea a ceea ce sunt



183.
dragostea este o slăbiciune care poate provoca cele mai ascunse răni



184.
întâi de toate descoperă în tine
drumul care duce înspre fericire
 trebuie doar să vrei





185.
omul este istoria a ceea ce lasă în urmă



186.
viaţa este un război interminabil



187.
trecutul este o rană care sângerează ori de câte ori privim în noi



188.
recunoștinţa este un gest care dispare repede



189.
onoarea şi demitatea sunt cele mai mari calităţi ale unui prieten adevărat





190.
familia este cea mai sigură şi sacră instituţie a vieţii



191.
greşelile sunt erori umane pe care natura nu le-a prevăzut



192.
cel care se crede liber îşi înşală propriile simţuri



193.
politicienii ignoră cu bună ştiinţă lumea reală








194.
omul trăieşte într-o lume paralelă datorită propriilor senzaţii



195.
sufletul omului se cunoaşte după gesturi



196.
păcatul este o strategie a religiilor definită de fiecare parte ca pe un adevăr



197.
rugăciunea a fost şi este o durere îndreptată înspre Dumnezeu









198.
moartea este cea mai uşoară parte a lucrurilor



199.
o iubire ascunsă doare mult mai mult decât o rană deschisă



200.
singurătatea te face să te redescoperi pe tine însuţi



201.
durerea şi iubirea sunt părţi ale vieţii care te învaţă cum să învingi moartea








202.
la bătrâneţe revenim la ceea ce ne-am fi dorit să rămânem mereu



203.
nu există durere ci doar neputinţa de a ne suporta



204.
cea mai bună apărare este atacul dar să nu-ţi foloseşti prostia ca armă



205.
în inima ta încape o singură iubire, restul sunt doar chipuri deghizate în îngeri








206.
moartea este scuza tuturor lucrurilor



207.
este mai uşor să promovezi o minciună decât să accepţi un adevăr



208.
omul simplu se apropie de Dumnezeu ori de câte ori îşi ascultă inima



209.
sărăcia şi lipsa de bani sunt două lucruri distincte: sărăcia uneşte iar lipsa de bani desparte








210.
frica este o stare care subjugă orice fiinţă



211.
suferinţa este partea cea mai urâtă a iubirii



212.
când te cobori la nivelul politicienilor începi să nu te mai recunoşti ca om



213.
corpul tău este un templu în care cobori ori de câte ori vrei să-ţi aduci aminte de tine



214.
medicul este un laborator mobil, el nu fumează ci doar experimentează



215.
adevărul devine minciună atunci când este spus de un politician



216.
a fi politician înseamnă a-ţi denatura crezul



217.
unii politicieni se nasc proşti, alţii se contopesc cu prostia



218.
oamenii tebuie să caute răspunsurile despre lume în ei înşişi



219.
adevărul este o firimitură din construcţia omului




220.
iubirea e o iluzie, nimic mai mult, şi totuşi doare...



221.
fiecare urmă apasă o durere care ne permite să privim în trecut



222.
adevărata jertfă înseamnă a-ţi iubi duşmanul



223.
tăcerea este durerea mută a sufletului



224.
sexul pe bani delimitează partea mecanică de cea afectivă




225.
sexul este cea mai perfectă armă a tuturor timpurilor cu care poţi dezarma cel mai înfricoşător inamic



226.
pedeapsă de după moarte nu există pentru că atunci Dumnezeu nu ar mai avea niciun sens



227.
bunătatea te face prada
celor pe care îi ajuţi



228.
iluzia este hrana de moment a omului slab








229.
viaţa nu oferă daruri ci doar posibilitatea de a le avea



230.
moartea este o viaţă împlinită şi nicidecum o temere



231.
furia este starea de moment a neputinţei tale



232.
iubirea este un mijloc de locomoţie complex care se deplasează sub impulsul sentimentelor








233.
când guvernanţii sunt lacomi şi corupţi
 ţara devine săracă
 adâncindu-se, sărăcia va naşte ură, dispreţ şi evaziune, cei puşi pe căpătuială vor invoca trecutul ca pe o pecingine, iar cei săraci se vor complace în situaţia creată de ei înşişi prin vot.



234.
nu judecaţi oamenii, doar faptele lor



235.
nu există nu pot, ci doar incapacitatea de a fi tu însuţi



236.
cei care profită de prostia altora sunt nişte lacomi naivi




237.
la capătul oricărui drum aşteaptă o altă umbră



238.
niciodată să nu te cobori la nivelul celor mai jos decât tine,
ci lasă-i să se ridice ei la nivelul tău


239.
fiecare om are dreptul la mândria sa ca la o nouă şansă



240.
un astfel de frig scrijelind înăuntru
ca un ţipar
sub umbră o tresărire
lipsită de gesturi
(timp)





241.
omul fără prieteni devine propria sa umbră



242.
învaţă să crezi în ceea ce eşti



243.
între dragoste şi gelozie mereu este un EA şi un EL



244.
invidia este un fel de iritare a neputinţei



245.
dacă insişti mereu vei obţine câte ceva, însă niciodată nu vei avea totul





246.
oamenii mor nu neapărat din cauza neputinţei lor ci şi
din cauza neputinţei altora



247.
dacă ştii să ierţi vei face un pas către tine însuţi



248.
cel care ştie să iubească crede în celălalt mult mai mult decât în el însuşi



249.
întotdeauna trebuie să vezi dincolo de ceea ce vrei







250.
dacă îţi ignori greşala înseamnă că îţi ignori propria conştiinţă



251.
frica te face incompatibil cu ceea ce eşti



252.
frumuseţea fără puţină demnitate nu ajută la nimic



253.
doi oameni; unul sărac altul bogat nu pot merge niciodată pe acelaşi drum



254.
nu în tot ce crezi e şi adevărat




255.
între femei şi artă nu e nicio deosebire



257.
nu poţi învinui pe cineva în numele dorinţei tale doar pentru a te răzbuna



258.
orice clipă are valoarea ei, însă puţini ştiu să o preţuiască



259.
cine poate intra în sufletul copilului trăieşte o a doua viaţă









260.
Dumnezeu este al tuturor şi nu poate fi negat decât de neputinţa sufletului



261.
bunicii şi copiii sunt alei ale sufletului



262.
unii oameni se ascund în ei înşişi pentru a-şi masca neputinţa



263.
a şti să deosebeşti lucrurile după întrebuinţarea lor
nu este un atribut al inteligenţei ci o necesitate







264.
iubirea este un pansament care nu întotdeauna închide rana



265.
cuvântul nerostit e temniţa trupului



266.
ordinea lucrurilor impusă de oameni strică echilibrul naturii



267.
credinţa nu se învaţă ca şi tabla înmulţirii, ea trebuie să fie în tine însuţi



268.
singurătatea - locul din propria-ţi rană




269.
cu cât dormi mai mult cu atât ţi se încetineşte timpul şi anii trec degeaba



270.
eu am reuşit să am ceea ce tu nu ai: credinţa



271.
fii calm şi caută în ceea ce alţii au lăsat în urmă



272.
siguranţa şi liniştea noastră interioară ne-o poate da doar credinţa



273.
arta dispare odată cu natura




274.
a te bucura de ceea ce faci nu înseamnă pricepere ci înţelepciune



275.
când tăcerea din tine vorbeşte e semn de înţelepciune



276.
în aparenţă omul tăcut oscilează între prostie şi inteligenţă,
însă depinde cine-l priveşte



277.
păianjenii nu ucid
ei strâng între colţuri timpul
şi-l anesteziază pănă când
mă întorc acasă





278
nu poţi să te adaptezi momentului ci doar realităţii momentului



279.
tăcerea este partea cea mai suspectă
a unui individ,
timp în care mintea caută alternative



280.
o suferinţă de care nu vrei să scapi este iubirea



281.
caută misterul dragostei în plăcerea altora şi
vei găsi curajul de a privi în tine însuţi







282.
a fi fericit înseamnă a te înţelege pe tine însuţi



283.
neînţelesul oferă sensuri pe care omul
le interpretează în favoarea sa
precum soarele satisfăcut
scurtându-şi lumina



























-II-

(micropoeme)

















284.
soare de vară -
doar sub căpiţa de fân
lacrima umbrei



285.
limba de clopot
sprijinită-n păianjen -
sat aproape gol



286.
casa bunicii -
flori uscate în borcan
şi nicio umbră



287.
broasca la pândă -
iazul a amuţit
pentru o clipă




288.
pustietate -
iedera invadează
podul casei



289.
la optzeci de ani -
trestie gânditoare
în prag de seară



290.
înmormântare -
rotiri negre pe cer şi
o lumânare



291.
toamnă târzie -
doar vântu-ngenunchează
pe arătură




292.
foamea de seară -
un covrig şi două nuci
opreşte jocul



293.
hatul lui tata -
douăzeci tone de grâu
într-o căpiţă



294.
iarna devreme -
cuşma bunicului în
capul lui tata



295.
liniştea zilei -
lângă căpiţa de fân
doi îndrăgostiţi




296.
melancolie -
doi porumbei cioc în cioc
şi o privire



297.
toboşar băut -
cu capu-n oala de lut
bate ritmul



298.
din brazdele mici
ciugulesc porumbeii -
vară ploioasă



299.
pustietate -
sub poarta larg deschisă
doarme un câine




300.
seară de toamnă -
doar frunzele rujinii
plutesc pe apă



301.
miros de floare
printre gânduri ascunse -
aniversare



302.
crucea bătrână
doar verdele din iarbă
o mai sărută



303.
streaşina casei -
îndestulată de nori
lăcrimează




304.
vară toridă -
sub mestecenii umbroşi
doar bunicul şi eu



305.
la umbră sub nuc -
bunicul, nepotul şi
un scrânciob bătrân



306.
pustietate -
în poarta deschisă larg
bate viscolul



307.
după ploaie -
un muşuroi de furnici
caută soarele




308.
soare-n amiază -
sub cireşul înflorit
o pălărie



309.
bucuria mamei -
în ocolul casei
zgomot de paşi



310.
seară de iarnă -
zgribulit bunicul
închide poarta



311.
fântână seacă -
peste zidul răsturnat
cumpăna ruptă




312.
rogu-vă, călcaţi încet

asemeni umbrei
mă retrag în mine pentru
a mi se ierta ceea ce am fost
o taină...



313.
dacă eu sunt poarta spre cer
şi Dumnezeu este calea
atunci copilul meu va fi
consistenţa trupului sau
şoapta morţii trupului meu?
(poarta spre cer)



314.
în a şaptea zi când Dumnezeu
deschide albumul cu fotografii
priveşte şi lasă un semn
totul pare să fie perfect




315.
mi-e cald şi plâng insistent
nici nu ştiu dacă mi-am tăiat venele
adio!…



316.
mă aşez în faţa oglinzii şi privesc
între tine şi Dumnezeu
e o singură cale…



317.
sunt exilat într-un loc
unde se umblă pe vârfuri
pe semne se moare…



318.
din ziua de ieri ai rămas doar tu
o poveste stranie şi un trup pierdut
între El şi Ea




319.
pe o pagină din mine
stă scris numele tău
singurul care
hrăneşte o viaţă



320.
te iubesc nu te iubesc
este singurul neadevăr pe care-l rostesc…



321.
ceea ce nu ştii e că moartea
stă la semaforul din intersecţiile urbane
blocat pe roşu doar atunci
când iubeşti



322.
oamenii intră în amintirea celuilalt
lăsând o poveste...




323.
o viaţă pleacă alta vine însă
puţini ştiu că
între cele două respiraţii
sunt două lumi şi un singur loc
din care se pleacă

şi Dumnezeu se află în derută
(ca o linişte)



324.
istoria o scriu oamenii politici
iar fericirea oamenii sinceri şi liberi



325.
cei care nu-şi pot justifica existenţa
mor încet








326.
înţelepciunea este şi o formă prin care
inventariezi greşelile altora



327.
moartea este clipa în care nu-ţi vei mai dori nimic
decât un răgaz pentru a dărui şi pentru
a te recunoaşte pe tine însuţi



328.
caută în tine ceea ce vrei să găseşti în alţii



329.
ceea ce se întâmplă astăzi nu se poate întâmpla mâine
pentru că viaţa se raportează la clipa pe care o trăim





330.
bătrâneţea este momentul momentului împlinit



331.
cel mai important lucru din viaţa mea
 sunt eu şi sentimentele mele
pentru că ele
pot influenţa şi alte suflete



332.
iubirea nu are culoare şi nici formă dar
poate deveni ornament pentru suflet



333.
omul devine liber şi fericit doar prin faptele sale






334.
vorba mamei e ca o rugăciune îndreptată înspre Dumnezeu



335.
fericirea e acelora care ştiu să o aprecieze dar e şi o măsură de curaj
 pentru cei anemici cu ei inşişi



336.
viaţa este o luptă cu tine însuţi
dar şi cu neputinţa
de a fi ceea ce-ţi doreşti să fii



337.
cel care nu ştie să-şi aprecieze mama îşi neaga propria existenţă






338.
oamenii au multă dragoste însă nu şi puterea de a o dărui



339.
dimensiunea vieţii o poate defini doar omul prin ceea ce face



340.
omul sincer va fi mereu incompatibil cu cei din jur



341.
o suferinţă indusă produce efecte fizice dar şi sufleteşti








342.
momentul de profunzime al iubirii eclipsează şi alte simţuri



343.
Dumnezeu se uită la ce ai în suflet şi nu la ce ai pe tine



344.
moartea este tăcere, o umbră fără urmă



345.
nu căuta moartea în oameni şi nici în urmele acelora care au fost,
caut-o mai de grabă în tăcerea lor







346.
sunt un nebun îndrăgostit şi mă plimb prin ziua în care
Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea sa,
acea iubire divină născătoare de moarte



347.
nu mă îndoiesc de ceea ce am fost
ci de ceea se sunt,-
o respiraţie a clipei



348.
iubirea e ceva divin, singurul lucru pentru care merită să suferi, să te bucuri şi să trăieşti



349.
toţi cei care trăiesc în suferinţa poetului
se hrănesc din frumuseţea cuvântului




350.
nu poţi iubi dacă nu ştii ce e iubirea însă
poţi mima iluzia unei iubiri



351.
oare de ce se moare fără ca timpul
să-ţi îngăduie să te cunoşti pe tine însuţi



352.
nu treceţi pasivi unul pe lângă celălalt, ci
strigaţi-vă pe nume, nu numai duminica



353.
greşelile sunt slăbiciuni ale înţelepciunii şi le poţi corecta doar dacă le vei înţelege sensul







354.
fericirea este starea care dă sens sufletului



355.
prin cuvânt, rostuirea frumuseţii,
oamenii se apropie unul de celălalt
căutând dimensiunea sufletului.
acea dimensiune se traduce
 prin accesul direct
în lumea noastră interioară
şi în realitatea de dincolo,
dacă ea există...



356.
să nu pretinzi altuia să fie ceea ce tu
nu poţi fi









357.
titularul iubirii nu poate fi niciodată un bărbat, el poate fi doar un intermediar



358.
lucrurile pe care nu le înţelegi complică existenţa celorlalte



359.
mamele au nume de anotimp, adică de viaţă


360.
cel mai bun argument contra minciunii este adevărul



361.
oare de ce se moare fără ca timpul să-ţi îngăduie să te cunoşti pe tine însuţi?



362.
nimeni nu poate trăi mai multe adevăruri deodată, fiecare se intersectează doar cu propriul său adevăr



363.
cum să fac diferenţa între mine şi un punct care pulsează identic?



364.
timpul mi se scurge în palma lui Dumnezeu ca o rugă...



365.
câteodată mi-e frig şi sunt trist şi atât de singur încât mă aud când îl strig pe Dumnezeu







366.
fii fericit chiar şi cât durează un vis şi vei uita semnificaţia durerii



367.
moartea trăieşte ca o femeie în mijlocul lucrurilor
cu singura deosebire că nu trădează



368.
viaţa nu e un film care se derulează secvenţă cu secvenţă,
ci e o zbatere care alimentează secvenţa



369.
când lupţi cu răul devii rău însă nu şi invers...






370.
munca te scoate din sclavia neputinţei şi
din gândul umil al celorlalţi



371.
caută misterul dragostei în plăcerea altora
şi vei găsi curajul de a privi în tine însuţi



372.
adevărul şi minciuna sunt ca doi fraţi siamezi,
nu o să le găseşti niciodată separat



373.
caută adevărul în spusele mele dar nu ignora nici minciuna







374.
oamenii nu mor ci doar se reîntorc în ceea ce au fost



375.
poate sunt vinovat pentru multe lucruri şi
din lipsa unor gesturi mă mint şi-mi spun; exist



376.
poate sunt vinovat în ideea că n-am ştiut
să aprind o lumânare pentru tata
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig



377.
nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist
ştiu doar că nu-mi aparţin






378.
înăuntrul meu e strâmt, nimeni nu intră, nimeni nu iese
e o lume numai a mea cu reguli stricte
numai că nu-mi dau seama cine
a trecut ultima oară prin mine



379.
există zile în care îţi doreşti să nu mai fii cel care ai fost



380.
să fii într-o zi ceea ce nu ai fost
îţi trebuie timp
mult timp
ca să poţi să priveşti prin oameni
dar să nu te rătăceşti
prin respiraţia lor







381.
omul tăcut îşi coace singurătatea



382.
oamenii cu ochii mici văd lucrurile mari



383.
acceptă-ţi durerea ca parte din tine şi te vei bucura pe deplin de ceea ce eşti



384.
adevărul este mai sofisticat decât minciuna



385.
nu poţi cere judecătorului să mintă dar poţi să-i sugerezi





386.
nici chiar moartea nu poate stinge frumuseţea unor lucruri doar prin atingere pentru că nimeni nu poate respira din întunecimea celuilalt



387.
voi muri între clipele din căderea liberă frunzei toamna şi voi deveni neputinţa de a mai fi ceea ce am fost



388.
fiul meu -
singura poartă deschisă spre altă naştere



389.
încearcă să vezi ceea ce alţii nu vor să vadă






390.
omul bun clădeşte mândria celuilalt, iar omul rău se clădeşte pe mândria celui bun



391.
bătrâneţea este ca şi apa care a netezit pietrele lăsate de izbelişte pe fundul unui râu



392.
frica te face să uiţi de tine însuţi



393.
şi răul este bun câteodată, te învaţă să preţuieşti binele








394.
noaptea este singurul loc în care îţi poţi depozita grijile



395.
daţi-mi un motiv care să mă facă fidel doar unei singure iubiri



396.
închipuirea este o stare de vis care îţi confirmă neputinţa



397.
pe omul nemulţumit şi acaparator îl satisface şi ceea ce nu există








398.
a pune răul în faţă nu înseamnă a fi grijuliu, ci frică şi neîncredere



399.
prin cuvânt, rostuirea frumuseţii, oamenii se apropie unul de celălalt căutându-şi dimensiunea sufletului, acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară şi în realitatea de dincolo, dacă ea există



400.
durerea este singura parte a vieţii
care te învaţă cum să învingi moartea



401.
nu ucideţi pentru că nimeni şi nimic
nu vă poate motiva gestul




402.
diferenţele dintre oameni sunt abuzuri ale naturii



403.
libertatea de-a fi tu însuţi,
fără prejudecăţi şi privilegii,
ţi-o dă Dumnezeu
însă contează măsura în care o înţelegi



404.
din slăbiciunile mele îmi fac ziduri
iar din cele ale părinţilor mei
îmi croiesc căi de atac...



405.
cei care nu ştiu să ierte şi să iubească
nu-şi înţeleg sufletul





406.
preţul şi valoarea sunt două lucruri distincte: preţul este partea comercială a conştiinţei iar valoarea este partea de cunoaştere a sinelui



407.
între ură, dispreţ şi invidie e doar prostia, singura dovadă împotriva neputinţei



408.
nu poţi defini ceea ce nu simţi



409.
la Dumnezeu poţi ajunge doar prin oameni








410.
invidia este o formă care te ţine mereu în stres



411.
iubirea înfrumuseţează sufletul, însă nu poţi iubi cu adevărat ceea ce nu atingi



412.
valoarea nu este un act de cunoaştere ci mai degrabă o expresie a inteligenţei



413.
omul sincer devine sclavul propriei mărturisiri, adică un om slab








414.
prefăcătoria este o componentă a neputinţei tale care te protejează de tine însuţi



415.
cel care crează invidia este superficial cu el însuşi

416.
eşti înţelept dacă ştii să taci şi inteligent dacă ştii când să taci



417.
iubirea e un modelator de suflete iar dragostea doar un gest...



418.
iubirea este timpul din bătăile inimii iar dragostea doar clipa care le accelerează




419.
sexul este o plăcere convenită între părţi şi este perfect când există un interes comun



420.
sexul nu este doar cea mai intimă parte a fiinţei ci şi cea mai sinceră clipă din viaţă



421.
doar cei puternici uită de moarte zâmbind...



422.
pentru a stimula plăcerea celuilalt, în sex, cel mai important lucru, alături de imaginaţie, este sincronizarea








423.
nu există învins sau învingător ci doar o clipă favorabilă sau nefavorabilă uneia dintre părţi



424.
oamenii mor pentru a face loc altora, însă puţin ştiu că ei trăiesc prin faptele lor



425.
să iubeşti pe cineva e ca şi cum ţi-ai construi o fântână de lumină în inimă



426.
eşti fericit atunci când condiţia umană îţi permite şi asta nu ţine de înţelepciune şi nici de inteligenţă






427.
memoria este un bun pe care, cu timpul, îl pierzi deşi nu intră în posesia altcuiva



428.
intimitatea este partea de întuneric a lucrurilor pe care ţi-o accepţi ca regulă a ceea ce eşti



429.
lumina este populată cu umbre chiar dacă nu se văd



430.
ambiţia este un atribut al întrecerii dintre binele şi răul din tine







431.
cu cât suferi mai mult cu atât eşti mai bun însă relaţia dintre suferinţă şi bunătate se întreţine prin sacrificii



432.
omul, indiferent de religie, orientare sexuală sau politică, are doar două opţiuni: a fi rău sau a fi bun



433.
mărturisirea adevărului eliberează sufletul iar mărturia mincinoasă îl încorsetează



434.
prietenia de grup declanşează invidia







435.
prostia este o evadare din limitele normalului dar şi din tine însuţi



436.
în faţa iubirii îngenunchezi umil, însă poţi deveni sclavul ei dacă nu ştii momentul în care să te ridici



437.
dragostea este un transfer de sentimente oscilatoare



438.
un amănunt, fără de care nu poţi fi şi de care uiţi mereu, este moartea







439.
cel care nu vrea să facă nimic îşi exersează dorinţa prin somn



440.
lenea e ca şi un aluat, există şi creşte la căldură şi întuneric



441.
construieşte-ţi viaţa cu (şi pe) propriile-ţi forţe pentru că fiecare clipă apropie sfârşitul



442.
un lucru ieftin nu poate fi bun, ci doar util pentru moment








443.
să nu imiţi niciodată ceea ce nu poţi fi pentru că nimicul acela va respira din tine



444.
doar cel care nu se recunoaşte pe sine nu-şi vede chipul în fapte



445.
cu cât te plângi de nimicuri cu atât mai mult vei înceta să-ţi aminteşti de tine












 




























 






* O inspirată reflexitate


Fără nici o îndoială, aforismele lui Teodor Dume, sunt un rezultat al împletirii reflexivităţii ideatice coroborate cu o notă poetică care primeşte la rândul ei o diversitate de colorituri, nuanţând o substanţă certă şi originală a unei realităţi a afirmaţiilor definitorii, care confirmă o balanţă a intensităţilor unor trăiri, mai mult sau mai puţin ,însărcinate cu un nou născut care se numeşte Speranţă, cum ar fi atunci: „când iubeşti în interior se produce o mişcare, o diversitate de lucruri şi atunci lumea e perfectă” sau „fără începuturi rostul cuvântului se pierde la marginea lumii unde infinitul e o rază sub care se ascunde Dumnezeu”. Divinitatea e rostuită la Teodor Dume în ipostaza salvatoare care dă sens existenţei, prin iubirea şi ura ce devine o osie care învârte roata întregului eşafodaj al lumii prin care ne ducem zilele: „iubirea este singura modalitate de a privi în oameni iar ura tăişul suferinţei”.
Luate în ansamblu, aforismele lui Teodor Dume, par a fi mai degrabă versetele unei biblii existenţiale, asezonată cu un realism tulburător de o inspirată reflexivitate în armonie relaţională cu efectele şi cauzele lor.

(*Sorin Cerin,
filosof, autor de aforisme, eseist, poet şi romancier)



*Citindu-l pe Teodor Dume mi-am reamintit de atingerea evanescentă a poeziei. Intim şi melancolic, resemnat şi robust, sensibil şi lucid. O suită de expresii foarte izbutite şi de o mare sugestivitate fac deliciul cititorului dezvăluind un univers liric ce se smulge simplului subiectivism şi universalizează trăirea poetică a autorului.

(*Călin Sămărghițan,
scriitor)



*”dacă eu sunt poarta spre cer
şi Dumnezeu este calea
atunci copilul meu va fi
consistenţa trupului sau
şoapta morţii trupului meu?”
(poarta spre cer, de Teodor Dume)
…foarte bun, un fel de concentrat liric, scris la tensiune înaltă şi lipsit de concesii. Chiar dacă felul ăsta de scriitură e greu de digerat (mă refer la "încifrarea" versurilor şi la efortul de analiză cerut de fiecare dintre enunţurile lirice în parte) cred că, în cazul unor texte de o asemenea calitate, lectura merită efortul.
(*Adrian Suciu,
scriitor)




* poezia lui Teodor Dume devine la fel de clară precum Ideea de Dumnezeu:
"în a şaptea zi când Dumnezeu
deschide albumul cu fotografii
priveşte şi lasă un semn
totul pare să fie perfect"

(*Nicolae Popa,
 scriitor, Republica Moldova)

* Poetul Teodor Dume deschide ochii mari, face un inventar insolit a minunilor lumii, creează o "corolă de minuni" proprie, utilizând tehnici apropiate de poezia asiatică
sunt mici poeme - rugi - şoapte line înspre cosmos unde se află hieroglifele eternitaţii care îl aşteapta, în şirul străbunilor deveniţi praf stelar.
Magia poeziei calmează angoase, cheamă clapele melancoliei, pentru ca treptele să fie cât mai line, când va veni clipa, în fond "mioritică" de contopire cu cerul.
Acest exerciţiu cere o concentrare, o meditaţie si o disciplină de creaţie apreciabile.

(*Nache Mamier Angela,
scriitor, Franţa)



*când simplitatea expresiei, naturaleţea transmiterii fac sinusoide existenţiale, este poezie.
mulţumesc, Teodor Dume!

(*Cristina Ştefan,
Lira21)



* Poezia dumiană este una a stărilor. Starea de singurătate, starea de aşteptare, starea de visare, starea metafizică, starea de meditaţie, starea de nedeterminare, de nedumerire, de aflare pe o margine sau alta a sinelui, a lucrurilor apropiate ori îndepărtate. Citind de la un capăt la celălalt, rămâi cu impresia că poetul Teodor Dume este în continuă stare de meditaţie. El îşi pune întrebări despre viaţă, fie din postura de copil, fie din cea a tatălui său, fie chiar din postura de tată la rândul său.
De fapt, grupajele sale poetice din versuri scurte care se dezlănţuie pe verticală, ca un plânset, uneori sintr-un singur cuvânt, sunt idei emise în baza unor inepuizabile meditaţii asupra rostului vieţii, asupra propriului rost.

(*Ottilia Ardeleanu)