BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME


(cel ce ocoleşte suferinţa moare încet

pentru că nimeni şi nimic nu poate

înlocui atingerea < teodor dume>)

sâmbătă, 20 decembrie 2014

în interiorul unei clipe de Teodor Dume

în interiorul unei clipe de Teodor Dume: toate luminile s-au stins/îmi acopăr liniştea cu noapte/clopotele nu mai bat/mă sting încet ca un asfinţit/şi mă gândesc la tine/mamă

în interiorul unei clipe de Teodor Dume

în interiorul unei clipe de Teodor Dume: toate luminile s-au stins/îmi acopăr liniştea cu noapte/clopotele nu mai bat/mă sting încet ca un asfinţit/şi mă gândesc la tine/mamă

Teodor Dume

Teodor Dume: Iubirea e o stare sentimentală superioară oricărui gest.

Teodor Dume

Teodor Dume: Omul devine liber şi fericit doar prin faptele lui.

joi, 18 decembrie 2014

Teodor Dume: răscruce. între singurătate şi ultima haltă


îmi pun capul pe palme şi aştept
ca şi cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme

din când în când deschid ochii şi-mi
rostogolesc privirea de la un colţ la altul
e mult întuneric şi nicio speranţă
de care
să-mi atârn ultima clipă

nici nu ştiu dască e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
şi muşcă necondiţionat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidenţă sau nu
între cele două spaţii
văd un alb nesfârşit
nu sunt disperat ci doar
am o senzaţie ciudată

ştiu că mi-am depăşit maturitatea şi că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de muşeţel
însă ştiu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă şi
ceaţa care va tăia respiraţia numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine

joi, 11 decembrie 2014

Teodor Dume

Teodor Dume: Rugăciunea a fost şi este o durere îndreptată înspre Dumnezeu.

Teodor Dume

Teodor Dume: Rugăciunea a fost şi este o durere îndreptată înspre Dumnezeu.

Teodor Dume, revista de cultură 13 PLUS (pagina 32)

http://www.scribd.com/doc/249779667/13-PLUS



32
gest pentru atunci...
mi
-
e dor de o toamnă lungă
în care voi intra ca lumina
 peste întuneric şi
când va fi să plec
cu o foame de apă
mi
-
aş dezosa durerea
 pe o stâncă umedă
şi
-
n inima ei
aş scrijeli
ultimul bilet
să nu
-
l citeşti
gestul tău ar putea fi ultima victimă
numele morţii, ana
nici nu ştiu dacă m
-
a iubit
mi
-
a spus doar că nimic
nu mai contează şi că singurătatea
o scrijeleşte pe suflet
apoi a plecat…
mi
-
aş fi dorit
înainte să
-
i strig numele
să vorbesc cu Dumnezeu şi poate
împreună să împletim lumina
în şuviţe subţiri
să pot intra în întuneric
ca într 
-
un templu
apoi
să revin pe laviţa de lângă poartă să
vorbim despre dimineţi nesfârşite
şi despre lucrurile rămase neterminate
dar Dumnezeu a aţipit
mi
-
am dat seama că rugăciunea
ajută doar atunci când
te reîntorci în tine
şi suferi
ştiu că nu mai am timp să
îmblânzesc moartea pitită sub scări
însă ştiu că
-
n fiecare zi
din durerea mea se va naşte o altă viaţă
pe aici n
-
a mai trecut nimeni
sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătăţile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristeţe
curge înspăimântător 
ca o clepsidră
cu vieţi
 picură ultimul fir 
timpul exersează
 prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
 printre coastele strivite
de singurătate
 picură liniştea
nu mai e nimeni
mă agăţ de culoarea cerului
aerul s
-
a rarefiat
timpul sinucigaş de cuvinte
îneacă umbrele
din trupul dezbrăcat
 porneşte un nou început
urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere
tălpile miros a iarbă
între cele două respiraţii
se joacă un copil
Teodor DUME

miercuri, 5 noiembrie 2014

Teodor Dume

Teodor Dume: Prizonier în propria-mi dragoste mi-am minţit sufletul şi încet cu încetul dragostea m-a ambandonat datorită a două atitudini: comunicarea şi teama de mine.

Teodor Dume

Teodor Dume: Prizonier în propria-mi dragoste mi-am minţit sufletul şi încet cu încetul dragostea m-a ambandonat datorită a două atitudini: comunicarea şi teama de mine.

Teodor Dume

Teodor Dume: Fericirea cumpărată de bani e ca un vis, te eliberează de ceea ce nu poţi să fii.

duminică, 26 octombrie 2014

din umbrele unui alt anotimp: autor Teodor Dume


curăţ pământul de frunze
îl pipăi ca pe o rană apoi
măsor distanţa dintre mine şi umbră
şi-ncet cobor înlăuntru
în jur nimeni
parcă
a dispărut şi orizontul
cu fiecare zi
mă afund tot mai mult
îmi iau şi singurătatea cu mine
pentru atunci când lacrima
îmi va sculpta în piatră
liniştea
dintre ceea ce am fost şi sunt

un alt anotimp

vineri, 17 octombrie 2014

ultima pagină, nescrisă: autor Teodor Dume


mi-e dor de mirosul busuiocului prins
în grinda din casa bunicii
şi de ploaia care vindeca dealurile triste
sub care tata
îşi etala sudoarea

mi-e dor de oameni şi de mine
de copilul care impresiona alergând
desculţ
după fluturi

ştiu c-am plecat din mine
în clipa în care
miriştea înjenunchea
în faţa dimineţii
ca o tăcere

mi-e dor şi de tine, doamne!
ca de-o respiraţie
în faţa morţii

duminică, 5 octombrie 2014

nu toţi oamenii locuiesc în Dumnezeu, autor Teodor Dume,




Doamne!

toate degetele lumii arată înspre tine
de parcă ai fi singurul vinovat
pentru neputinţa noastră şi 
a lucrurilor din jur
până şi povestea cu "a fost o dată"
îmbracă minciuna
adevărul e camuflat în cuvânt

însă nimeni nu ştie
cum arată lumina fără tine

marți, 16 septembrie 2014

joi, 11 septembrie 2014

E târziu şi e toamnă, ana de Teodor Dume

E târziu şi e toamnă, ana de Teodor Dume: în serile când toţi Dumnezeii/merg la culcare mi-aş dori/să rămân în mine/într-o lume numai a mea/să devin Dumnezeul tuturor iubirilor să/fac schimb de iluzii/şi-n cele din urmă să te cuceresc/ca pe o corabie în derivă/şi totuşi.../a plouat destul...

vineri, 22 august 2014

Teodor Dume, umor şi divergenţe...politice



Presaliberă.net a distribuit un link.
2 ore · 
Fragmente din jurnalul lui Ahmet al Abdullah al Sallam(nicio legatura de rudenie...
PRESALIBERA.NET

Teodor Dume, Antologia PARADIGME VIRTUALE, ed.Pim-Iaşi, 2014

o bucurie de suflet apariţia antologiei PARADIGME VIRTUALE, coordonată de domnul Relu Coţofana, creatorul site-ului Confluenţe lirice.
Prefaţa; Ottilia Ardeleanu. Editura PIM, (Iaşi), 2014

Teodor Dume, pagina 123
Veronica Pavel Lerner, pagina 193, în interiorul cărora sunt publicate şi traduse în franceză câteva texte de Teodor Dume

joi, 21 august 2014

Ottilia Ardeleanu, referinţe la textele lui Teodor Dume din Antologia Paradigme virtuale, (P. 11 - 13) ED.PIM, 2014

Pe Teodor Dume îl caracterizează poezia unei nemărginite suferinţe. Stilul confesiv, petrecerea timpului în singurătate alături de cuvânt - prietenul său de-o viaţă-,accentuarea stărilor de abordare într-o existenţă aflată permenent pe finiş, împletirea elementelor care marchează începutul şi sfârşitul, iată ce-l fac pe Teodor Dume să fie un altfel de poet. Tema specifică demersului său literar  este cea a vieţii şi a morţii, nedespărţite, şi unite prin cuvântul acestuia. Este poetul pentru care iubita şi părinţii vor fi imortalizaţi în cuvânt. Acest cuvânt  al însigurării. Îl iubeşte pe Dumnezeu, Cel pe care îl ignoră uneori, după cum lasă de înţeles într-una dintre poeziile sale. Iubeşte oamenii şi mărturiseşte că "într-o zi cineva o să umple golul acesta şi o să mă bucur pentru că oamenii intră în amintirea celuilalt lăsând o poveste..."

miercuri, 20 august 2014

vineri, 15 august 2014

în clipa dintre mine şi Dumnezeu, autor: Teodor Dume

poate mai am nevoie de puţin crez
aşa cum pasărea de înalt
să-mi trec numele
dintr-un cuvânt
într-altul şi
din când în când să
las semne pentru atunci când
fiul meu 
îşi va aduce aminte de mine

şi-n cele din urmă
mai am nevoie de o ultimă rugă
sub care să mă retrag
ca o inimă bolnavă

duminică, 10 august 2014

Viaţa dă înapoi câteceva, autor Teodor Dume




între mine şi Ea un punct
o linie continuă şi iarăşi un punct
de pe marginea liniilor infinite
doar o privire şi un semn de rămas bun

nevoia de dragoste pătrunde prin
fereastra deschisă a cerului
pare un fleac
un genunchi aşezat pe
muchia uscată a lutului
cere îndurare

liniştea străpunge aşteptarea
iar eu
mă pierd mă pierd mă pierd...

Teodor Dume

Teodor Dume: Într-o relaţie neînţeleasă chiar dacă intenţiile sunt bune, efectele pot fi dezastruoase.

joi, 7 august 2014

Teodor Dume, vă recomand:MIOARA BĂLUŢĂ: În cădere voi râde (apariţie carte)


- Aici am oprit timpul -
în vârful unui munte de apă -
în cădere voi râde ~

Băluţă, Mioara
În cădere voi râde / Mioara Băluţă. - Timişoara :
Eurostampa, 2014
ISBN 978-606-569-797-3
821.135.1-1

Apariţia unei noi cărţi înseamnă un izvor tămăduitor pentru minte, inimă şi suflet.
Iată că Mioara Băluţă a avut curajul de a se alătura celor care iubesc şi ştiu să iubească Frumuseţea Cuvântului.
Mioara Băluţă, prin notiţele de suflet, pătrunde în oaza de linişte a cuvântului înnobilând şi reciclând fiecare stare şi secvenţă a momentului. Autoarea deschide o poartă spre realitatea interioară a lucrurilor evocând o lume în care durerea se pliază pe dragoste, dorinţă şi împinire. Dar eliberarea de suferinţă vine prin poezie, prin expresia inconfundabilă a sufletului.
Aşadar, poezia pentru Mioara Băluţă este mult mai mult decât o notiţă transpusă într-o formă literară, ea este o împlinire şi o dorinţă.


"Poemele mele vorbesc despre viaţă si tot ceea ce ţine de ea. Un critic mi-a spus că scriu prea patetic, un altul că poemele sunt prea triste, însă încrederea în mine mi-au dat-o cititorii, chiar dacă astăzi versurile cu rimă te poziţionează ca fiind demodat.
Am apreciat întotdeauna cuvântul frumos, cuvântul care îmbogăţeşte şi luminează, care vibrează în suflet ca un diapazon, după ce ai terminat de citit un text.
(...)
Poezia este modul meu de relaxare, sau cum îmi place mie să spun, modul prin care îmi eliberez lupii din cuşcă… Am convingerea că pot transmite prin vers o stare cu totul specială, fără să agresez sau să lezez gândirea celui care citeşte." (Mioara Băluţă)


“orcine oricând…"

oare ce au vrut să spună cuvintele acestea

cu botul cald și inima la vedere

seamănă cu mine urcă
se rotesc devin arbori
de ce mă privesc

în corpul acesta
nu mai locuiește nimeni
iarba a crescut
orice pasăre poate veni
oricând să-și lase puful puii

viața își ține icoana iubirii
pe piept
moartea și-a mai rupt o unghie…” (Mioara Băluţă)

cu bucurie felicit autoarea şi-i doresc mult succes!

sâmbătă, 2 august 2014

Chipuri, lui teodor dume , autor djamal mahmoud (pag.98,din volumul Pe muchiile cerului, ed. Brumar - Timişoara, 2010)


Chipuri
lui teodor dume


se aşază oglinda în faţa mea 
un mormânt în care 
mi se suprapun chipurile ostenite
înfrigurat 
cobor din trupul alb şi rece
îmi iau o haină groasă 
ţesută de bunica din partea mamei
i ind egipteancă se pricepea la făcut 
veşminte calde
înnod şireturile şi urc treptele 
una câte una 
mă aşez la o masă rotundă 
unde se juca lumea de plictiseală 
bila rostogolindu-se 
se opreşte la numărul ales la întâmplare 
cad mort de bucurie 
sună ceasul
mă ridic şi mă privesc
cu ochii abia deschişi  în oglindă...


duminică, 27 iulie 2014

sâmbătă, 26 iulie 2014

Teodor Dume

Teodor Dume: Frica este o stare lăuntrică ce defineşte incapacitatea de a fi tu însuţi.

între două posibilităţi de Teodor Dume

între două posibilităţi de Teodor Dume: există întotdeauna o altă posibilitate/cea a luminii împletită în jurul trupului/sau cea a umbrei suprapuse perfect/pe ceea ce sunt în momentul/în care/singurătatea din interior/se dislocă şi oscilează/între propriile limite/totul este parte din m...

miercuri, 16 iulie 2014

Scrisoare către nicăieri de Teodor Dume

Scrisoare către nicăieri de Teodor Dume: ... mă voi întoarce la tine/odată cu cerul/ţinut de mână/te voi săruta/în albastrul de pe el/să mă aştepţi la margine/lângă nuc/sub amintirile tatei ascunse/în amărăciunea din coajă/unde jucam moara cu Mitru/cheamă-l de nu o fi plecat/să înlăture ...

duminică, 13 iulie 2014

azi moartea e o poartă închisă, autor Teodor Dume


nu se mai moare ca-n alte dăţi când
pleoapa însângerată până la lacrimi
acoperea ultima tăcere şi
tristeţile fără capăt
vibrau lăuntric
iar lumea
desena cu ceară un Dumnezeu

nu, nu se mai moare ca-n alte dăţi
şi nici durerea nu se mai plimbă
din om în om
căutând o nişă
criza ne-a afectat şi sentimentul
azi moartea e o poartă închisă
coridorul acela alb e-n renovare şi
nimeni nu ne mai promite când şi cum...

de aceea daţi-mi voie să mă mut
în fiecare din voi
să mă rog să înjur şi
din când în când să iubesc

uite, cât de greu e să mori!

Teodor Dume

Teodor Dume: Nimic nu este adevărat din ceea ce spun politicienii într-o campanie electorală, ei încearcă doar să recopere un sentiment de sinceritate pe care nu-l au şi poate nu l-au avut niciodată.

Teodor Dume

Teodor Dume: Atât timp cât eşti imun la iubire bătăile inimii tale oscilează între singurătate şi frică.

sâmbătă, 12 iulie 2014

în ultima tăcere, autor Teodor Dume




ar fi trebuit să mai trec pe la tine
la ceasul când ploile tropăie
de-asupra lutului încins
să-mi obişnuiesc umbra să tacă atunci
când cerul îşi îmbracă haina de vânt
şi-n ultima tăcere 
să-mi fac un loc
iar din singurătate
un prieten

pentru atunci...

ar fi trebuit să mai trec pe la tine
dar sunt prea puţin învăţat cu toate astea 
şi uite nici n-am apucat să 
mă împrietenesc cu moartea
şi asta pentru că 
umbra s-a retras din tine
ca un nor
şi ai plecat şi ai plecat
şi ai plecat...

duminică, 6 iulie 2014

marți, 1 iulie 2014

directiva lui Ceauşescu apicată în 2014 de către primarul de Oradea, invocând Legea 185/2013

Legea 185/2013, privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate este greşit interpretată de către cei care sunt puşi să o aplice. DAR stupoare. Funcţionarii primăriei Oradea cât şi poliţia locală, motivează acţiunea lor prin o hotărâre de consiliu municipal şi nicidecum prin legea 185 .
Iată despre ce este vorba: pe geamurile şi uşile unităţilor comerciale, în marea lor parte, pe lângă orarul de funcţionare,  găsim acţipilduri sau autocolante cu tot felul de desene ale unor produse sau un autocolant cu însemnul de identificare al unităţii, gen ABC, BAR, etc. Aceste autocolante nu intră sub incidenţa legii pentru că ele nu produc publicitate şi  nici reclamă ci mai degrabă identifică activitatea unităţii. Conform art. 19, aliniatul II.,se specifică,"autorizaţia de construire nu este necesară în cazul firmelor inscripţionate pe vitrinele şi uşile de acces, în condiţiile prezentei legi. deci, art. 4, cu referire la autorizare, NU SE APLICĂ. Totuşi funcţionarii primăriei fac un abuz din necunoaşterea şi interpretarea legii.
Iată în detaliu:
- mi-a fost foarte greu să înţeleg ca după 25 de ani când Ceauşescu," cel mai iubit fiu al poporului", înaintea unui Congres în care a zis "să nu ne mai ascundem pe după perdea" şi ca urmare "lingăii şi autoştiutorii" de atunci, ajunşi în teritorii au dat ordin ca toate perdelele de la localurile publice să fie date jos. La Oradea, cele mai bune restaurante arătau ca nişte Cavouri.
Iată că după 25 de ani, primarul de Oradea a dat "ordin" ca toate înscrisurile de pe geamurile unităţilor şi spaţiilor comerciale să fie răzuite jos, inclusiv însemnele autocolantelor lipite pe geamurile interioare sau exterioare ale magazinelor care identificau unitatea. şi aici mă refer la autocolantele de identificare:ABC, BAR, COFETĂRIE,LEGUME FRUCTE, etc.
- zilele trecute am fost martor la o întâmplare petrecută în Oradea, pe str. Republicii, când două "fufe", spun "fufe" pentru că prezentarea lor fizică lăsa de bănuit, s-au prezentat ca fiind din partea primăriei ORADEA.
Au dialogat cu un vânzător care a scos în evidenţă faptul că magazinul său nu are materiale de publicitate şi de reclamă lipite pe geam ci doar un autocolant de identificare a unităţii pe care scria ABC. 
Cele două "reprezentante" ale primăriei şi-au luat "rolul" în serios şi au început să ridice vocea la acel vânzător motivând că lor nu le pasă. Este ORDINUL primarului şi gata...Şi o altă motivaţie ABERANTĂ venită tot de la "reprezentantele" primăriei a fost elaborată pe loc. "cereţi pentru acest colant cu abc, dacă doriţi să rămână, aprobare de la arhitectul care a construit clădirea., în caz contrar vă amendăm"
În momentul acela mi-am depăşit limitele normale ale individului cu bun simţ şi mi-a venit să strig în gura mare că voi renunţa la calitatea mea de cetăţean al oraşului Oradea, dat fiind faptul că în anul 2014 mai avem oameni angajaţi la stat pe care noi îi hrănim şi le dăm salarii dar care nu pot avea nici cel puţin calitatea de îmgrijitori ai wc-urilor publice.
- domnule primar, Bolojoan. Ori noi cetăţenii şi micii intreprinzători suntem "reduşi" din pct. de vedere al intelectului ori "reprezentanţii" pe care îi trimiteţi în teritoriu , şi vă reprezintă, nu ştiu ce înseamnă reclame, publicitate şi nici nu ştiu să facă diferenţa între ele şi  însemnele unui spaţiu cu o anumită destinaţie.
dar dacă tot este aşa, adică dacă aţi hotărât să fie date jos însemnele de identificare ale unui spaţiu pe care scrie ABC sau orice altt însemn de identificare, atunci fiţi sigur că aveţi o mare problemă.
Noi suntem cei care vă susţinem prin taxe şi impozite şi ar fi aberant să ne ţineţi de "FRAIERI" sau ca pe nişte sluji analfabete.
- dorim o explicaţie cât de urgent şi cât de acceptabilă din partea unui primar pe care noi l-am ales ca să ne reprezinte.
- mai dorim să vă instruiţi funcţionarii şi aşa zişii "reprezentanţi din partea primăriei", pentru că astfel ne înjosim ca neam, ca şi contribuabili dar şi ca instituţie.
* vă invit să vedeţi cât de "golaşe" şi "urâte" sunt geamurile unităţilor comerciale, acolo unde deja "reprezentanţii" primăriei şi-au lăsat aerele de birocraţi.

pentru edificarea cunoştinţelor şi modului în care d-voastră şi oamenii d-voastră interpretaţi litera scrisă, vă rog să ne răspundeţi punctual:
- autocolantele de identificare a unităţii, autocolante lipite pe geamul unităţii  şi nu pe sector public, trebuiesc date jos sau nu? şi care ar fi motivaţia, în cazul în care ne veţi răspunde cu DA răspicat.


cu mult respect unii dintre cei care au votat pentru binele oraşului Oradea

ps:
domnule primar!
* o lege nu poate fi respectată dacă nici "reprezentanţii" domniei voastre nu o înţeleg. şi aici fac referire la cunoaşterea şi interpretarea legii 185/2013, privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate.
* unde sunt juriştii primăriei?
* de ce domnule primar poliţia locală prin agenţii săi încalcă demnitatea cetăţenilor dar şi principiile de bază ale profesiei?. CUM se explică faptul că un agent din cadrul poliţiei locale întocmeşte un proces verbal, cauza fiind acel colant, de unul singur fără a fi semnat de cel încriminat deşi la acea oră reprezentanţii unităţii erau la locul de muncă? la rubrica "martori" agentul specifică  " trecătorii refuză să semneze". 
şi încă ceva.
* ce ve-ţi face dacă mulţi dintre patronii micilor sau marelor afaceri vă vor da în judecată?
* veţi plăti daunele şi cheltuielile de judecată tot din banii noştri?

Teodor Dume

Teodor Dume: Viaţa este sacră şi nu poate fi sfârşită împotriva voinţei lui Dumnezeu.

Teodor Dume

Teodor Dume: O şcoală în care nu se învaţă este un centru de recreere a minţii şi un orfelinat pentru suflet.

duminică, 29 iunie 2014

singurătatea, autor Teodor Dume



mi-a numărat până şi bulele
din flaconul cu apă minerală şi cele
câteva înţepături de ţânţari de pe braţ
şi-n cele din urmă
a coborât 
în mine
ca o muşiţă
în paharul cu vodcă a unui beţiv

apoi am suferit împreună

din rana adâncită în mlaştina neagră
nu va răsări nimic 
nici măcar nimicul cicatrizat 
pe respiraţia dintre ceea
ce am fost şi sunt

(imaginea: jurnal-spiritual.blogspot)

Teodor Dume

Teodor Dume: Nepăsarea face parte din viaţa oamenilor incapabili de a se recunoaşte în ceea ce sunt.

sâmbătă, 28 iunie 2014

Teodor Dume

Teodor Dume: Dacă încerci să te vezi pe tine aşa cum eşti cu adevărat te vei debarasa de iluzia minciunii.

azi-noapte am vorbit cu Dumnezeu, un bătrân cu ochii sticlaţi şi barbă albă, autor Teodor Dume


Aţipisem ceva mai devreme ca-nalte dăţi. Noaptea era cu lună plină, dar luna stingheră şi leneşă îmi apăsa greu privirea rătăcită undeva pe turla din lemn a bisericii din sat.
     Mi-aduc bine aminte cum în adolescenţă luna îmi urmărea năzbâtiile erotice create sub acoperişul cerului. Motivaţia gestului meu de a mă confesa într-un spaţiu eliberat de complexe poate a incomodat sau iritat forţele nevăzute ale binelui. Ei, bine, între aceste extreme oscilează întâmplări şi fapte, uneori enigmatice, pe care decenţa mă opreşte să le relatez, în detaliu, aici şi acum.
      Nimic nu mă tulbură mai mult decât gândul c-am îmbătrânit, iar sub crengile copacului unde-mi etalam adolescenţa, părăsit şi el de păsările cerului, se odihneşte o singurătate. Nu ştiu dacă prin mine se mai plimbă adolescentul de atunci, dar ştiu că-n puţinul rămas locuieşte cineva a cărui dimensiune nu o cunosc. Dincolo de toate acestea şi cu gândul că-n mine se plimbă un Dumnezeu, sau chiar un intrus,  am adormit.
Se făcea că sub acel copac, o salcie răsărită din nicăieri, îşi ducea veacul un bătrân morocănos. Aveam sentimentul că acel bătrân locuieşte în mine iar eu, prin el, voi continua să exist. În oraşul din mine, cu un singur locuitor şi o singură biserică, clopotele nu se trag niciodată.
      Dimineaţa, la amiază şi seara bucăţi de suflet se desprind din mine ca nişte imagini de pe un perete scorojit. Nu sunt trist pentru că mi-am revăzut locul în care am fost cu adevărat fericit, iar Dumnezeul din mine, adică acel "cineva", îmi vorbeşte, îmi aminteşte de mine şi mă duce în lumea copilăriei mele pe care nu am trădat-o niciodată.
     - Ei, vezi? îmi zicea într-o dimineaţă. Tu eşti urma şi lumina a ceea ce ai fost cândva. Niciodată să nu-ţi fie frică de umbra copacului din tine dar nici de întunericul  de afară. Întunericul, asemeni oamenilor, ascunde o taină pe care nicio cheie a minţii nu o poate deschide.
      În momentul acela trăiam o senzaţie nedefinită. Parcă mă aflam într-o înfundătură, iar aerul îmi părea puţin.
Se trase mai aproape de mine apoi îşi aprinse o ţigară. Pufăi îndelung, apoi, ca şi cum privirile lui şi ale mele ar fi ajuns la un compromis, conştient de ceea ce va urma, îşi plimbă degetele prin barbă şi sub repezeala cuvintelor căută o scuză: orice lucru este îngăduit.
Mirosul îmi excită nările destul de sensibile la fiecare scăpărare de fum. Traumatizat de posibila întrebare pe care urma să i-o pun, mi-am ridicat privirea şi obligat de realitatea momentului l-am întrebat:
      - Dacă păcatul săvârşit nu este iertat de Dumnezeu şi Dumnezeu s-ar supăra pe mine pentru fiecare faptă rea săvârşită, aş merge în iad?
       Înfierbântat şi oarecum surprins de întrebarea mea, Dumnezeul din mine, cu degetele sale osoase dar calde, îmi acoperi ochii.
      -Vezi, acum priveşti printre degetele mele ca printre nişte gratii şi vezi doar o parte din ceea ce ai vrea să vezi. Nu Dumnezeu te opreşte să vezi ceea ce tu ai vrea să vezi. Între tine şi Dumnezeu nu există nicio diferenţă. Singura ar putea fi că tu nu vei putea fi niciodată egalul său. Diferenţa o fac oamenii. Dumnezeu nu face reguli.Dumnezeu nu impune. Dumnezeu nu judecă şi nici nu pedepseşte. Dumnezeu, prin bunătatea sa, apropie şi nu desparte. Dumnezeu crează doar posibilitatea ca tu să alegi între ceea ce vrei sau ceea ce nu vrei. Oamenii au creat legi şi pedepse. Oamenii au creat frica faţă de Dumnezeu dar şi faţă de semenii lor, îndepărtându-i...
     - Bine, bine, zic, motivat de nesiguranţă şi de neînţelegerea celor auzite, dar dacă Dumnezeu nu pedepseşte, atunci cum pătinţii noştri şi biserica definesc frica şi păcatul?
      - Frica de Dumnezeu înseamnă îndepărtarea de Dumnezeu.Deci, nu există frică.  Frica trebuie să o defineşti ca pe o stare care apropie, adică să-ţi fie frică să nu pierzi o iubire, să nu pierzi ceva drag şi nicidecum să o consideri ca urmare a unei pedepse, pentru că nu poţi spune: "mi-e frică de Dumnezeu, mi-e frică  de tata ca de un câine rău". Unii spun că "mi-e frică să păcătuiesc pentru că merg în iad". Uite, crezi ori ba, nu există iad. Îţi spuneam că există doar posibilitatea ca tu să-ţi alegi calea. Există posibilitatea , fără frica de ceva, ca tu singur să alegi ceea ce vrei să faci.
     - Şi totuşi cum rămâne cu "Frica de Dumnezeu" pe care ne-o invocă biserica?
     - Aha, biserca. Biserica este casa lui Dumnezeu, deşi el este pretutindeni. Dumnezeu locuieşte în fiecare din noi. Biserică nu înseamnă doar o clădire ca orişicare. Biserica este o locaţie din fiecare fiinţă sau lucru. Biserica, mai pe scurt, este parte din oameni, iar religia este o invenţie a oamenilor răzvrătiţi care sunt incompatibili cu dorinţa de a se recunoaşte ceea ce sunt şi incapabili de a-şi alege calea. Religia desparte oameni, incriminează dorinţi, căsătorii, pune stavilă hrănirii trupului invocând păcatul.
     - Adică, cum? 
     -Uite, spuneam că religia desparte oamenii, incriminează dorinţi. În unele comunităţi, din anumite state ale lumii,  este interzis (de către oameni, în numele lui Dumnezeu) căsătorii între două persoane de acelaşi sex sau de etnii şi credinţe diferite, iar în altele totul este permis. Deci, reţine! Dumnezeu crează posibilităţi ca aceştia să aleagă. Nicio religie nu poate impune calea înspre Dumnezeu. Alegerea aparţine fiecăruia. Dumnezeu nu emite pretenţii. Dumnezeu nu emite legi. Dumnezeu este mediatorul a ceea ce numim Univers, un echilibru între a fi sau a nu fi.
     - Şi atunci de ce biserica, oricare dintre religii, părinţi, vorbesc despre păcat şi despre pedeapsa lui Dumnezeu?
     - Dumnezeu nu pedepseşte. Pedepsele le-au inventat religiile şi oamenii. Uneori pentru a opri o violenţă, o faptă considerată urâtă, oamenii folosesc violenţa. 
     - Deci, Dumnezeu nu judecă şi nici nu pedepseşte?
     - Aşa este. Creştinii sunt cei care s-au "botezat in moartea lui Hristos", Cel care a murit pentru şi in locul nostru, Dumnezeu este consecvent cu Sine şi nu-i mai pedepseşte. Dat fiind că nu-i judecă, nu are nici cum să-i pedepsească. Şi nu-i judecă, dat fiind că "Tatal nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului" (Ioan 5, 22). 
     - Dar Fiul judecă lumea in viaţa pâmân­teasca?                
     - Nicidecum. "Căci nu a trimis Dumnezeu pe Fiul Lui în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să se măntuiască prin El" (Ioan 3, 17). 
     - Bine, bine. Refuz să cred că tu eşti Dumnezeul cel adevărat, unic şi autoputernic. Încercările repetatede amă distrage de la credinţa şi dragostea faţă de Dumnezeu îmi confirmă că tu eşti un impostor creat pentru a intra în sufletul meu.
     - Fiule, cred că eşti inconştient de greutatea şi gravitatea vorbelor tale care vin din necunoaşterea a ceea ce este omul. Omul este creaţia lui Dumnezeu. Omul este măsura tuturor. "Omul  este fiinţa cea mai tainică şi mai nepătrunsă din toate lumile cunoscute găndirii omeneşti."
Omul este minte, trup şi suflet. Observ că tu eşti o victimă neputincioasă care nu poate decât să accepte ceea ce i se spune. Tu nu alegi să fii ceea ce eşti sau ceea ce crezi că poţi să fii. 
      -Să înţeleg că istoria existenţei lui Dumnezeu prin care judeca şi pedepsea, chiar până la a patra generaţie,  este o falsă teorie inventată de religii?. Să înţeleg că istoria este momentul realităţii de atunci şi nu se pliază pe viaţa şi trăirile noastre prezente?
    - Da, necunoaşterea înseamnă regres. Misiunea lui Dumnezeu este aceea de a călători prin oameni, aşa cum o face acum prin tine, să declanşeze dragostea şi iubirea care  apropie şi uneşte.
Şi încă ceva; "Păcatul" săvârşit de tine nu există.

      Aerul era rece dar prietenos şi iertător. Simţeam primele frisoane ale fricii şi nedumeririi. Deşi Dumnezeul meu îmi spuse că "frica îndepărtează şi nu apropie" m-am simţit stingher în propriul meu trup.
Brusc mi-am adus aminte de mine. Împăcat cu sufletul că nu am păcătuit, mi-am aprins o ţigară.

     Sub răchita adolescenţei mele agoniza o taină


(va urma)

joi, 26 iunie 2014

Teodor Dume

Teodor Dume: Vorbeşte blând cu dragoste şi respect astfel încât fiecare vorbă să fie o alinare iar dragostea să fie darul cu care intri în viaţa altuia.

marți, 24 iunie 2014

sâmbătă, 21 iunie 2014

femeia - cod, autor Teodor Dume


nu-mi pasă
chiar nu-mi pasă cât durează o amintire
nu-mi pasă nici cât durează o rază
lumina ei se descompune în urmele de
deasupra lutului dar asta
e o altă poveste
în care alerg spre nicăieri
mă opresc doar atât cât
să-l rog pe Dumnezeu
să-mi asculte inima
în urmă rămâi doar tu femeia - cod
colţul tău e un univers parţial întunecat
iar lumea o arteră pe care se circulă în paralel
ca într-un oraş aglomerat...

nu mi-am dorit niciodată atâtea lucruri
într-un singur loc în care
nu ne-am fi putut îmbrăţişa
ca doi oameni

chiar dacă aş fi murit de două ori aş fi ales
calea înspre tine deşi nici nu ştiu
cât contează o moarte
sau poate
aş fi fost mai frumos şi mai bogat
cu un Dumnezeu dar la ce bun dacă
Dumnezeu m-ar fi creat
din moartea altuia

ştiu că nu mai sunt cel ce am fost
sunt doar o metaforă care îmbracă o stare
iar identitatea mea e un drum imaginar
semnalizat intermitent

oricum nu mai contează...

tu eşti femeia - cod
deşi dormi cu fiecare în pat
nu ţipi nu urăşti şi nici nu iubeşti
ci doar mergi pe o linie continuă

Teodor Dume

Teodor Dume: Înainte să fii fericit trebuie să suferi şi numai atunci îţi vei înţelege semenii.

marți, 17 iunie 2014

Ca o linişte de Teodor Dume

Ca o linişte de Teodor Dume: o viaţă pleacă alta vine însă/puţini sunt cei care ştiu /că între cele două respiraţii/sunt două lumi şi/un singur loc din care /se pleacă/ca o linişte/chiar şi Dumnezeu se află în derută

sâmbătă, 14 iunie 2014

un zero absolut sau cât mai aproape de faţa cerului, autor Teodor Dume

mă aflu la intersecţia acelor de ceasornic
în mine a mai rămas puţină lumină
doar atât cât să scriu
ultimul bilet
absent pentru o clipă
respir haotic
nu mă mai recunosc şi nici nu-mi pasă
strig la cineva pe care nu l-am întâlnit niciodată

nu mai am timp să aştept
mă delimitez de ceea ce am fost şi
o identitate din care o să ies...

dar ce mai contează!

nimeni nu pleacă definitiv din acelaşi loc
e dor un ritual care-i ţine pe oameni
mai aproape de Dumnezeu

luni, 9 iunie 2014

Teodor Dume, membru fondator WARM - Asociaţia Mass - media Românilor în lume, (sediul în Londra/UK)

Teodor Dume,
membru fondator al WARM - Asociaţia Mass - media Românilor în lume, cu sediul în Londra/UK




Paun Octavian ţi-a trimis un mesaj în Confluențe lirice

Subiect: Distinse domnule coleg Teo

------------
Distinse domnule coleg,prieten TEO,(Teodor Dume)


*  30 ianuarie 2014, la Londra avut loc consfătuirea directorilor de televiziuni, radiouri și presă scrisă și online ale românilor din diaspora. Cu această ocazie, s-a hotărât înfiintarea Asociației Mass-media a Românilor din Lume, WARM, cu sediul la Londra. Președinte al Asociației a fost ales dl. Octavian Păun, director al Radio Metafora (Seatle, SUA).

distinse coleg, prieten teo (Teodor Dume),
 aşa cum te-am anunţat incepând din 30.01.2014 te rog sa te consideri membru fondator al WARM -Asociaţia Mass-media a Romanilor in Lume cu sediul in Londra/UK.
Iţi trimit şi sigla WARM pe care poţi să o postezi in Blog-ul tau.

Cu respect