BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

02/12/2013

Veronica Pavel Lerner: traducerea poeziei " azil într-o cicatrice" de Teodor Dume


 asile dans une blessure


mêmes signaux mêmes distances

entre nos âmes c’est nuit
beaucoup de nuit
quelqu’un gratte une larme
dans le tiroir
des lignes inachevées
et un crayon

j’essaye décoder ma douleur

un souvenir respire entre deux silences
toute histoire commence avec 
il était une fois…

je sais

une araignée
est accroché sur la bordure de la nuit
et bientôt l’horizon rentrera
dans un autre temps



azil într-o cicatrice 


aceleaşi semne aceleaşi distanţe

între sufletele noastre e noapte
multă noapte
cineva scrijeleşte o lacrimă
într-un sertar
câteva rânduri neterminate
şi un pix

încerc să-mi decodez durerea

între două linişti respiră o amintire
orice poveste începe cu
a fost odată...

ştiu

pe margine de noapte stă agăţat
un păianjen
curând depărtarea va intra
într-un alt anotimp


Un comentariu:

teodor dume spunea...

VERONICA,
MI-AI FĂCUT O DEOSEBITĂ SURPRIZĂ PREIN TRADUCEREA TEXTULUI MEU.
NICI NU ŞTIU CUM SĂ-ŢI MULŢUMESC, DAR SĂ ŞTII CĂ ÎN INIMA ŞI SUFLETUL MEU ŢI-AM REZERVAT O CĂMĂRUŢĂ ÎN CARE VEI LOCUI VEŞNIC.

MULŢUMIRI DE SUFLET,
teodor dume,

Oradea, 02 dec. 2013