lumina zilelor pe care nu le-am trăit până la capăt
stai lângă mine în acest oraş din care au plecat cu toţii
cumpără-mi mandarine 3 cărţi şi o rochie de mătase cu fluturi
spune-mi despre tine multe nimicuri şi râzi
într-un târziu ne vom plimba cu tramvaiul până la ultima staţie
şi înapoi
vom fi mai nostalgici decât trenurile din Gara de Est
din carnea tânără a poeţilor care am fost odată
vor înflori în duminici fără nume şi rost
adânci gropi comune
acolo îşi vor dormi somnul de veci toate cuvintele noastre
şi peste toate acestea
lumina zilelor pe care nu le-am trăit până la capăt
din nerăbdare sau nebăgare de seamă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu