(şi ce dacă veţi zice
privindu-mă dinlăuntrul cerului)
nici noapte şi nici zi ci doar
o voce ce răzbate dincolo fereastra
sub care îmi încerc singura emoţie
ce mi-a mai rămas
cât despre ceilalţi oameni
habar nu am
privesc pe un geam aburit
când întorc privirea tăcerile
se transformă în frică
iau o îmbucătură de aer şi respir
rostesc Tatăl nostru dar
Dumnezeu pare să fie plecat
în jurul meu nimeni
ca şi când aş fi o perdea
între noapte şi zi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu