BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME


(cel ce ocoleşte suferinţa moare încet

pentru că nimeni şi nimic nu poate

înlocui atingerea < teodor dume>)

duminică, 23 iunie 2013

teodor dume: tată, lasă-mă să-mi construiesc pe lacrima ta o altă viaţă


uneori sunt un plimbăreţ printre amintiri
porţionez durerea şi o pun
în straturi mici de timp
şi asta pentru că
ne stingem unul într-altul
ca doi îndrăgostiţi
alteori ies din mine şi
mă dedic indiferenţei
de parcă aş fi singurul care
acceptă cu atâta uşurinţă moartea
să se scurgă ca o smoală printre pietre

şi e atâta noapte încât
îmi acoperă aşternutul
în care aştept de o vreme
haotic îmi pipăie coapsele
cu mâinile caut înţelesuri nerostite
tresar ca un strigăt şi regret clipa
în care nu am putut vorbi cu tata

ploua şi era frig...

ideea e că acea taină
îmi sufocă întrebarea
cine sunt şi unde mă duc...

ştiu că nu a mai fost vreme nici
să aprind lumânarea de care încă
mai atârna o umbră
dar lasă-mă tată să-mi scriu tăcerea aici
să construiesc pe lacrima ta o altă viaţă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu