BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME

Oare de ce se moare
fără ca timpul să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
(teodor dume)

12/05/2013

teodor dume, vă recomand: fără de noimă, poezie de atila racz


fără de noimă

poemul naște poeme un vârtej venit din suflet călcând moartea
doar anii rămân mereu și mereu în tristețe nici un cuvânt nu ne întinerește mâna ce scrie inima zbătându-se de neputință

ființa de carne mirosul din camera unui bătrân ce încercă să-și pună sub pernă florea de liliac bucurându-te

dar nu aici este poezia nu prin umilință nu prin filosofie nici cu o umbră de femeie nu nici cu mâinile frânte nici când mai curat decât fulgul te așezi în rostire
dacă te areți altfel decât ești nu nu este poezie

respiri între cuvinte încerci să le ucizi să le porți în tine să le simți mirosul să te deșerți cu iubire
dar oricât ai încerca nu poți să-ți uiți tatăl înmiresmat de măslinul crescut sub pernă doar ca să nu simți și să te crezi tânăr doar să nu-i adulmeci plecarea

cauți mereu singur din ce în ce mai singur până când toate iubirile ies din tine și-ți spun că totul se sfârșete

ai mâncat bucata de pâine ce ți-a fost hărăzită te-ai scăldat în noapte trebuie și-ți speli mâinile murdare

dar viața nu poți s-o începi mereu și mereu de la capăt mereu singur

ehei să-i spui tatălui oprește oprește în dumnezeul ei clipa mă lasă măcar o secundă să cred că sunt că exist că pot spune că știu să-mi rostesc amărăciunea și că cineva mă ascultă ca o mamă chiar dacă murim chiar dacă fără de noimă...

Niciun comentariu: