BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME


(cel ce ocoleşte suferinţa moare încet

pentru că nimeni şi nimic nu poate

înlocui atingerea < teodor dume>)

sâmbătă, 16 martie 2013

teodort dume, vă recomand: semnul copilăriei, de atila racz


semnul copilariei (Ilva Mare) 


copilaria mea nu se poate întrupa
oricât o să cauți
n-ai să gășesti bucata de pământ
bucata de fereastră prin care mă uitam
prin lume
nu ai să vezi
smârcurile casa din bârne a hingherului
mirosul de fum încolțit de sub ceaun
ochii mari ai cailor din clocotul apei
cum țiganul savura noaptea de sub rochia pirandei
sorbind narghileaua
zilele prinse-n amurg la fel peștilor din năvoadul
de aer
mâinile ascultătoare decojind pielea
de pe câinii nimănui

părinții
cine știe pe unde mâingâie pietrele
râul ce se scurge din nori și strigă
printre răchiți plângătoare
uneori îi văd înviind peretele negru
în ochiul meu orb îmbătrânesc
prin copilaria ce se ștergea în grădină
de mine

întrupare și despletire într-o clipă
cum foșnetul cenușii arse în palme

ieșim să ne jucăm cu vântul cu
ploi rătăcite pe streșini pe trotuarul
din care cu părul șiroind încă alergi

între oameni și îngeri trebuie
încercăm schimbarea
dar îngerii n-au nici schelet nici carne
nici moarte uneori sunt gândul că o să plutim
că ne vom întoarce în aripi
eu îți voi lua umărul tu-mi vei lua cuvântul
eu îți voi lua mijlocul tu cuvântul
eu îți voi lua jumătatea în care o să mă
îmbrac pentru o vreme tu cuvântul

ce vrei să schimb

oamenii uneori trec prin oameni cum
urma
prin iubire iubirile caută locul comun
nu mai putem decât să așteptăm închipuirile
să ne prefacem în doi la fel cum în jurul tău
ar crește rochia sângerie a pleoapelor împreunate
iar în timp te-ai dezbrăca de genunchi
de coapse de sâni devenind iarăși cuvântul
pe care doar am crezut că l-am trăit

încă ești lângă mine
te simt
încă nu mă lăsa singur cuvântului
pe care doar am crezut că l-am trăit

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu