Atît de comodă iubirea întinsă pe şezlong
potopită de Soare cu-n moale nimb
de efemeride în jurul sînilor
carne pe carne cum aurul pe strălucirea sa
dar n-o poţi chema nici ea nu te cheamă
doar ştii că există
că-i palpită inima asemenea ţie
că-i o ţesătură din fire de sînge şi nestemate
străină-n splendida-i lene fierbinte
atît ţi-e dat să ştii că există
în vecii vecilor.
Articulaţia trestiei
Articulaţia trestiei vastă cît o piaţă publică
în gîtlejul păsărilor un sunet de cioburi de faianţă
craniul tău încheiat cu nasturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu