cerul a îngenuncheat în fântâna
de la casa bunicilor
liniştea se încolăceşte peste
chipul uitat sub icoană
îmi pipăi obrajii
de jur împrejur
nicio dorinţă
doar iedera
urcată
peste streşini
sărută cerul
confuz îmi privesc bătrâneţea
ca pe o amintire
şi plâng...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu