BINE AŢI VENIT PE BLOGUL lui TEODOR DUME


(cel ce ocoleşte suferinţa moare încet

pentru că nimeni şi nimic nu poate

înlocui atingerea < teodor dume>)

luni, 31 decembrie 2012

TEODOR DUME, LA MULŢI ANI, PRIETENI DRAGI!


                                           DRAGII MEI PRIETENI DE AICI ŞI DIN ÎNTREAGA LUME,

VĂ DORESC ÎN NOUL AN MULTĂ SĂNĂTATE, BUCURII ŞI ÎMPLINIRI ALĂTURI DE CEI DRAGI!

                                                                   LA MULŢI AN
I!




duminică, 30 decembrie 2012

Cristina Ştefan: Moartea, un fluture alb, autor Teodor Dume

Moartea, un fluture alb, autor Teodor Dume

Citind volumul în pregătire pentru tipar, Moartea, un fluture alb, autor Teodor Dume, mi-am reconsiderat convingerea că poetul e doar inspirat de Thanatos, viziunea simplistă a morţii sau de oximoronicul arhetip Viaţă- Moarte. Mi-am recăpătat înţelegerea versului său, în pondere negru, e adevărat, dar am adăugat sensuri noi de interpretare. Unul ar fi că biografia reală, polarizată între copilărie şi pierderea părinţilor, exercită asupra versului său o presiune imaginativă aparte, fondată pe realităţi trăite şi captată acum ca spaţialitate şi ereditate conştientizată.
“în locul în care bunica mea creştea linişti”, “locul din care nu fug niciodată, copilăria”, “printre lumânări stinse”, “puţinul din adolescentul din mine a rămas acolo”,”tată, de ce m-am născut?”- sunt doar câteva titluri în sensul enunţat.

Al doilea argument de adăugat ar fi că discursul ondulează nonfictivul existenţial spre blajinul accent al solitudinii asumate.

(noaptea ca un ghemotoc de ziare vechi
sau cealaltă jumătate de viaţă ce trece prin mine )

“am ochii mari poate sunt sensibil
sau poate am devenit
prea complex
nu ştiu
înăuntrul meu e strâmt
nimeni nu intră nimeni nu iese
e o lume numai a mea
cu reguli stricte
numai că nu-mi dau seama cine
a trecut ultima oară prin mine”

Poezia lui Teodor Dume nu are nevoie de o decodare, este un "aide-memoire" pentru repetabila stare de târziu, fragmentele vieţii amintite în reverii sau meditaţii au resemnarea acceptării declinului până unde Thanatos devine familiar, devine adevăr, ca un drum fix al poeziei-destin.

(moartea, un fluture alb)

“undeva în copilul din mine
zbura un fluture alb
lăsând o dâră
un fel de drum
pe care
oamenii plecau...”





Cristina Ştefan
29 dec 2012


****
Pe Teodor Dume nu mi-l pot închipui decât pe fundalul oraşului său, care timp de peste trei decenii a fost şi al meu, Oradea.(...)
Copilăria, frageda tinereţe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o altă traiectorie geografică, câtă vreme le regăsesc în stihurile, cu o sufletească determinare mai presus de toate, ale autorului cărţii de faţă. Prin pana sa, ele se obiectează, devin un miraj interogativ, ce mă supune, în calitate de cititor, unui text de identificare. (...)
Geometria unei stări lirice se precizează treptat. Adâncindu-se, poetul Teodor Dume, alege o singură cale. Risipa e prevenită atât sub aspectul structural cât şi cel al selecţiei. În plan organizatoric al valorilor, poate fi, pe durata a câtorva versuri, egalul poeziei mari.
E de remarcat câtă emoţie ţâşneşte din versurile acestui meşteşug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur şi cu sine, cu pictura naivă.
Voluntar ori involuntar (n-are importanţă decât efectul), sufletul scriitorului se descrie pe sine, se surprinde în note, nu de puţine ori, acute, care ne obligă să ne oprim şi să subliniem.
Poezia lui Teodor Dume contaminează şi imobilizează suflete. El, Teodor Dume, se produce şi se descompune pe sine. De fapt e un sacrificiu adus poeziei. 

Deci, ceea ce Teodor Dume surprinde în cele mai bune dintre stihurile sale e un straniu rafinament provenit parcă dintr-o viaţă interioară consumată.(...)
Pe Teodor Dume îl văd ca pe unul dintre cei mai mari scriitori ai momentului şi nu pot fi contrazis pentru că scriitura domniei sale are capacitate asociativă şi vine să confirme o simplitate de un straniu rafinament, aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii,  precum şi în prefaţa volumului "Strigăt din copilărie". Mesajul, deseori individualizat, sfredeleşte , pătrunde în profunzime apoi acaparează. Opţiunea sa cercetează şi descoperă acea lume interioară martoră a realităţii.Indiscutabil suflet de poet, Teodor Dume, deţine în formula fiinţei sale însetate de limbaj metaforic propriul său viitor.
Îi doresc din inimă lui Teodor Dume, nu atât necesarul progres tehnic şi livresc, care îi e totuşi mai la îndemână, cât stăruinţa în trăirea genuină de azi, care, vai, e mai greu de păstrat.

cu prietenie,
dr. Gheorge Grigurcu,


                                                                  


****

Autor al unor volume precum Adevărul din cuvintre şi Strigăt din copilărie (prefaţate de dr. Gheorghe GRIGURCU)Teodor Dume dialoghează cu vârstele existenţei, el având ca reper major chiar pe tatăl, la care se raportează toate trăirile lui: "mă agăţ de culoarea cerului / aerul s-a rarefiat / timpul sinucigaş de cuvinte / îneacă umbrele / din trupul dezbrăcat / porneşte un nou început / urmele adâncite pe margini / vorbersc de o trecere / tălpile miros a iarbă / între cele două respiraţii / se joacă un copil" (între două respiraţii)


conf. univ.dr. ANCA SÎRGHIE





***************



A vorbi despre  scriitorul Teodor Dume şi a prefaţa cuvintele, spuse deja de către alţii, e greu, dar îmi revine sarcina, ca dovadă de probitate morală şi intelectuală, şi o voi face.
Teodor Dume, îşi câştigă identitatea prin profunzimea cuvintelor ce transmit fiorul spre senzaţii care duc la împlinire  şi cultivă iubirea (dar şi singurătatea) ca pe o sămânţă ce va rodi, şi va aduce mântuirea, în singurătatea deplină a sufletului.(...)
Frumuseţea din cuvântul său vine din trăire, din adâncul sufletului transmiţând o reală forţă emotivă, sentimentală supusă numai cenzurii din interiorul lui. Sensibilitatea cu care este înzestrat relevă o fineţe surprinzătoare. Iată de ce valoarea lui stă în simplitate, trăire, emoţie şi candoare. Autorul rămas în chipul adolescentului se scaldă într-o baie de iluzii care îi sporeşte , prin cuvânt, valoarea şi frumuseţea.Făcând o paralelă între primele sale cărţi ("Adevărul din cuvinte"  şi   "Strigăt din copilărie") şi scrierile de după, nu pot să nu observ o trecere din adolescentul de ieri,  în cea a singurătăţii mistuitoare.  Frumuseţea cuvântului său simplu se naşte din el, din fizicul lui "blajin şi subţirel" care interiorizând până şi lacrima, alături de lumină, aleargă molatic după acel capital care formează întregul. (...)
Da, avem nevoie de sfială, emoţie, (de durere, uneori) şi singurătate. Cine posedă aceste trei elemente din dimensiunile vieţii lui Teodor Dume, există cu adevărat. Eroare sau afecţiune (de data aceasta) veţi spune, în mod bănuitor şi răutăcios, dar "citind" relaţia afectivă dintre scriitorul Teodor Dume şi "marele" Grigurcu, întinsă pe zeci de pagini în scrisorile de legătură dintre aceştia (şi mă bucur că mi s-a dat şansa de a le citi, fiind, poate, singurul), am simţit un fior care în taină m-a legat de scrierile lui Teodor Dume, care mi-au amintit de copilărie, adolescenţă şi de viaţă. Am simţit acea adolescenţă perpetuă despre care criticul Gheorghe Grigurcu, în prefaţa cărţilor, şi în scrisorile adresate lui Teodor Dume, vorbea mereu.Am simţit acea "fibră sensibilă care ne leagă prin naştere, vieţuire, trăire, de loc şi de frageda tinereţe dizolvate în aerul orădean."
Teodor Dume, e poetul iubirii dar şi al singurătăţii. Iată două elemente esplosive în imensitatea simplă a cuvintelor. Teodor Dume este poetul aducerii aminte, trăieşte din el prin copilărie şi părinţi.  Teodor Dume "recurge instinctiv la amintire, ca la o instanţă supremă", spune acelaşi Gheorghe Grigurcu.(...)
Nu pot să nu-i mulţumesc lui Teodor Dume, pentru că a fost unul dintre primii zece fondatori (din 132), în 1990, a gazetei "Ţara Crişurilor".  El, scriitorul  Teodor Dume, prin gestul său profund, mărimimos, a contribuit la salvarea "frumosului din cuvânt" şi onoarei cuvântului scris.

mulţumesc, Teodor Dume, suflet de mare OM,
Cu prietenie,
Stelian Vasilescu
(adică, Stelică)







*****
Teodor Dume, (ce nume de rezonanţă poetică!
Pentru toţi cei care au publicat, mirajul slovei tipărite se trăieşte de fiecare dată cu o nouă şi miraculoasă înfiorare. Bucuria este imensă atunci când cuvântul se adună între coperţile unei cărţi.
Iată, Teodor Dume, se bucură în trăirea sa, de o împlinire pe măsură. Cărţile domniei sale, noi nouţe, sugestiv intitulate şi-au zborul spre lume, purtând dorinţa legitimă de a deveni un nume. Şi chiar este, Teodor Dume.
Remarcabil la scriitura lui Teodor Dume, este onestitatea cu care convinge. O perfectă unitate între fondul de simţire şi cel de expresie animă fiecare cuvânt. Într-o epocă în care poezia şi-a făcut din sfidarea retoricii şi din coerenţă un stil, Teodor Dume, vine cu o expresie dezarmant de simplă, dar nu mai puţin plauzibilă artistic.Versul său stă sub regimul confesiunii. Sufletul larg deschis către Corola de minuni a lumii, cum ar spune acelaş Blaga, nu vibrează patetic, ci potolit, poetul lăsându-se deliberat să alunece în "liniştea lucrurilor" de multe ori mai elocventă decât "vocea" lor.
O mirare perpetuă în faţa miraculului existenţial, o încercare de substituire cu însăşi obiectul adoraţiei sale, conferă poeziei lui Teodor Dume, aşa cum inspirat spunea, în prefaţa unei cărţi (semnate tot de Teodor Dume ), Gheorghe Grigurcu, "stigmatul unei neconvenţionale purităţi şi al unei exemplare modestii"
Aşadar, scriitura lui Teodor Dume este un adevăr nesofisticat. 
Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citeşti cu sufletul. 
Sunt rugi înălţate înspre cer întru binecuvântarea fiecărei zile.
Prin simplitatea cuvintelor ele rodesc şi înmuguresc în suflet.
Într-un cuvânt fluidizează şi vitalizează existenţa "dintre cele două respiraţii": Viaţa şi Moartea

                                                               ( Viorel HORJ, scriitor)




L-am  “întâlnit”  (între ghilimele, pentru că nu ne-am văzut niciodată) pe poetul Teodor Dume acum câţiva ani pe o reţea literară online din România. Si, de la prima poezie citită,  am fost impresionată de forţa cu care versurile poetului transmit emotiile. Am rămas, de atunci, o fidelă cititoare si admiratoare a poeziilor lui. Lucrăm împreună pe o altă reţea online şi, cand poetul mi-a solicitat ajutorul în selectarea poeziilor pentru acest volum, am primit propunerea cu entuziasm.
Selecţia de 90 de poezii din volum este făcută din cele scrise în anii 2009-2012. Am împărţit poeziile selectate în ediţia de faţă în trei secţiuni:  “de la părinţi…”, “prin Dumnezeu…”, “…spre mine”,  poetul plimbându-ne în permanenţă prin universal său indisolubil legat de părinţi şi bunici, de credinţa în Dumnezeu şi de aplecarea lui spre trăirile lui interioare.
Nu odată am “intrat” în poeziile lui Teodor Dume ca în nişte tablouri. În fragmentul din poezia “un fel de solstiţiu. în lumea cu multe lucruri”, cuvintele din versuri devin imagini: “lăsând într-o parte / lucrurile prin care nu /am trecut niciodată/ şi-n cealaltă / patul /măsuţa de scris /(cu o lumânare în sertar)/veioza/ bloc notess-ul”. Ele mi-au adus în faţă celebrul tablou de Van Gogh în e pictat patul lui si mi-au amintit si de unele “naturile moarte” ale lui Theodor Pallady.  Prezentarea tatălui în cămaşa albă de duminică din poezia “lumânări stinse” (dimineaţa l-am găsit îmbrăcat / în cămaşa lui albă pe care o purta /duminica la biserică în cele / câteva ore de slujbă) m-a dus cu gândul la un tablou de Cezanne reprezentând portretul unui bărbat cu cămasa albă. 
Autorul se întoarce cu mare tandreţe în anii copilăriei, poeziile din prima secţiune o  dovedesc din plin. În poezia “ciresii albi”, de exemplu, gândurile lui se îndreaptă spre bunica: “mi-e greu foarte greu /să înţeleg de ce bunica mea /îşi cârpea spăcelu sâmbăta / cu acul de opinci şi acela / împrumutat de la vecina /de peste drum cand /în şifonierul din camera mare
atârna încă unul nou-nouţ/”
             Credinţa şi speranţa în Dumnezeu, prezentă în poezia lui Teodor Dume în sectiunea a doua a cărţii, sunt locul spre care se îndreaptă nedumeririle şi tristeţile autorului. Poezia “mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte” le ilustrează: “toamna /din când în cand / decupez o gaură în cer şi /mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte /până când prin inima mea /vor mai trece odată toate anotimpurile”.
Cea mai amplă sectiune este, desigur, cea de a treia, în care autorul îsi explorează neputinţa şi resemnarea în faţa vieţii şi a morţii.  Poeziile sunt forma în care autorul îşi exprimă în modul cel mai natural intensitatea trăirilor. Comunicarea cu cititorul e directă, uneori ajung doar două trei cuvinte pentru ca poetul să etaleze o mare gamă de sentimente. Totul e deja spus în titlul poeziei: “aşteptarea, o execuţie lentă”.  Metaforele se derulează în imagini “în dimineaţa asta o să las lumea /să se caţere pe mine ca iedera pe ziduri” (poate doar astăzi), sau “ne naştem în fiecare zi /cu teamă ca atunci /când aşezăm flori parfumate /sub icoane care plâng...” (sensuri).
Poeziile lui Teodor Dume, uneori cu accente filosofice, alteori rugăciuni adresate divinităţii, sunt un univers în care cititorul de orice vârstă îşi va recunoaşte trăiri, întrebări, speranţe, aşteptări şi deznădejdi.
Volumul de poezii “Moartea, un future alb” trebuie păstrat pe noptieră, citit şi recitit.


                                                                        Veronica Pavel Lerner   



     Versurile din volumul „Moartea, un fluture alb” par a fi tributare unei formule poetice mai vechi, venind din lirica ardeleană a anilor '70. Tematic, ele nu diferă prea mult de acelea din volumele poetice anterioare ale autorului, adică familia, timpul, copilăria, moartea, singurătatea, amintirea, iubirea, dialogul cu Dumnezeu, confruntarea cu sine rămân şi aici obsesiile sale creatoare, ceea ce îmi întăreşte impresia că Teodor Dume este un poet monocord, cu o voce oarecum singulară în diversitatea de stiluri actuale.  Inspirată este alegerea titlurilor fiecăruia dintre cele trei cicluri poetice: „dinspre părinţi...”, „... prin Dumnezeu...”, „... spre  mine”, fiindcă astfel este bine evidenţiată acea filiaţie a fiinţei şi conştiinţa că unitatea acesteia nu e posibilă fără credinţă şi fără iubire faţă de cei care ţi-au dat viaţă.  Poetul este elegiac, dar fără dominanţa unor tonuri sfâşietoare; are simplitate în expresie, fără să renunţe la simbolistică şi metaforizare; are patos, când mai moderat, când mai accentuat, dar strigătul i se opreşte, de multe ori, într-o împăcare senină cu destinul, deşi nu lipsesc nici notele răzvrătirii.
     În mai tot ceea ce scrie Teodor Dume, fie că vorbeşte despre părinţi, despre bunici, despre iubire sau despre Dumnezeu, firul care uneşte totul este memoria, împletită cu presimţirea sfârşitului. Iată un exemplu din poezia „aşteptarea, o execuţie lentă”: „totul pare să fie pregătit/ nu protestez încă/ trăiesc/ printre oameni/ locaţia îmi prieşte/ femeile îmi fac cu mâna/ din când în când/ joc şah/ negrul câştigă mereu// e o chestie de timp// (moartea -/ singura monedă de schimb/ între mine şi Dumnezeu...)”.

Gheorghe Paşa
***
Am citit şi recitit textul "Moartea, un fluture alb",  şi sunt gata să afirm că, în viziunea mea, acesta este un mod de a face poezie credibilă, prin faptul că nu marşează prea mult pe stilul căutat, vag obscur, supra/încărcat de simboluri retorizante, fabricate printr-un fel de metodă de extracţie suprarealistă. Discursul simplu, neînzorzonat, transmiţînd mesajul direct, fără interpunerile unor noi niveluri de criptare care să limiteze complet libertatea naraţiunii. Simplitate care, evident, este cu mult mai greu de obţinut decât facilul joc de-a v-aţi ascunsele, după o perdea de simboluri, adesea digerabile pentru lector.
Ici şi colo, distingem mici inserţii din recuzita expresionistă.
ex:

"ascultă, mi-a zis
aşează-ţi capul pe pernă şi
priveşte fluturele acela alb
care mănâncă lumina din lampă"

sau:

"abia atunci am văzut păsările negre
ciugulind din marginea soarelui..."

şi chiar foarte accentuat:

"o femeie întindea o cămaşă
pe gard
ceva mai încolo două ciori
strângeau între aripi depărtarea"

Suficient ca să accentueze decorul contrastant dintre o dimineaţă de primăvară, desigur agitată, vitală vs. clipa morţii tatălui, consumată într-o stare de tensiune sufletească profundă, exprimată, foarte sugestiv, în strofa doi, după ce poema debutează cu două versuri seci şi dure, care anunţă implacabilul:

"vine din umbră şi muşcă
din marginea urmelor"

Undeva, mai jos, iarăşi un contrast strident între atmosfera lugubră a morţii şi acea linişte care nu pare a rezona deloc cu circumstanţele descrierii ei (liniştea ca o cremă... hidratantă!), - de parcă însăşi moartea şi-ar recosmetiza ridurile, odată cu acest nou exerciţiu de competenţă!

"acum îmi dau seama cum arăta
la ora în care liniştea lui
ca o cremă hidratantă
se întindea înspre ochi..."

Metafora fluturelui alb, pare destul de transparentă, sugerînd o dublă trimitere: a/ tema plecării definitiva pe

"o dâră
un fel de drum
pe care
oamenii plecau..."

şi
b/ cea al amînării ei, prin trezirea dureroasă a copilului în "aerul călduţ" al dimineţii ca într-un giulgiu sufocant, ca într-o plasă de păianjen în care "fluturele alb", rămas, se zbate disperat în încercarea de a marca "drumul" drumul tatălui către "nesfîrşirea morţii", către "marginea umbrelor".
De remarcat dimeniunea umană a textului - aspect pe care-l am în vedere la orice scriere.
Asemenea, transmiterea directă, nemijlocită a mesajului, prin cuvinte simple şi imagini penetrante, deşi textul pare complet demetaforizat, mizîndu-se doar pe efectul pur retoric al cuvintelor.
În fine, partea reflexivă, foarte densă, nu ar fi ultimul lucru posibil a fi scos în evidenţă din acest text bun.

Ioan Peia, scriitor

joi, 27 decembrie 2012

teodor dume, vă recomand: citate despre suflet (autor Ionuţ Caragea)


Citate despre suflet

*
Sufletul – orga de lumini a trupului.
*
Cîteodată sufletele oamenilor se iubesc dincolo de dorinţele minţii şi ale cărnii. Atunci apare inexplicabilul iubirii şi tragedia destinului.
*
Sufletul omului nu are acoperiş durabil, trupul său este un strigăt la fereastra liniştitei absenţe, o bătaie de inimă la poarta infinităţii, o siluetă diformă la marginea apelor tulburi.
*
Nu este suficient să-mi intri în templul sufletului, fără să te rogi la icoanele părinţilor mei.
*
Sufletul meu îşi schimbă cămaşa de la o moarte la alta, scheletul rămîne acelaşi vestigiu al unei vieţi mult prea scurte.
*
Sufletul nostru venetic cerşeşte în haosul cărnii.
*
În acest univers datoria oamenilor este să-şi caute sufletul pereche, dar nu prin uzura relaţiilor ci prin revelaţia creaţiei artistice, singura care îi poate face compatibili cu cel mai înalt grad de înţelegere şi comunicare.
*
Cine îşi va mai aduce aminte de ultima suflare? Doar sufletul... ca pe un etern adio.
*
Sufletul – chipul nevăzut al lui Dumnezeu.
*
Sufletul se oglindeşte în fîntîna propriilor noastre lacrimi.
*
Dacă trupul meu este casa sufletului, sufletul este azilul singurătăţii.
*
Sufletul este etern. Cînd omul moare, însufleţeşte nimicnicia.
*
Sufletul – firul invizibil dintre oameni şi stele.
*
Sufletele dansează hora nemuririi.
*
Sufletul – rîndaşul umbrei, al pămîntului şi constructorul de vise.
*
Cînd ţi se taie respiraţia, dă-i şi celui de lîngă tine o porţie de suflet.
*
Sufletului nu îi este somn niciodată. De aceea zburdă prin vise şi ne învaţă nemurirea.
*
Sufletele visătoare sînt mereu bîntuite de amprente...
*
Sufletele noastre încearcă să ne spună că se plimbă singure pe alei şi se ţin de mînă.
*
Şi vine clipa neaşteptată cînd sufletul este atît de singur încît nu mai ştie pe ce lume se află.
*
Sufletul – cîrpa curată cu care ne ştergem în fiecare dimineaţă pantofii.
*
Sufletul – darul cel mai de preţ de care ne putem bucura o viaţă întreagă, singurul pe care îl putem împărţi fără să-l micşorăm şi fără să-l pierdem.
*
Dacă vrei ca maşina corpului tău să funcţioneze perfect, încearcă să o ungi cu suflet.
*
Sufletul nu se poate vindeca, aşa cum nici nu se poate îmbolnăvi. Dar se poate salva.
*
Urc spre sufletul tău ca printr-un turn fără cer...
*
Sufletele pierdute – florile în oceanele de furtuni.
*
Sufletul este scris cu cerneală simpatică pe pagina Căii Lactee.
*
Sufletul – şarpele de aer care trăieşte în grotele plămînilor.
*
Sufletele împart trupuri pentru cultivarea dragostei şi a bunului simţ.
*
Sufletul călătoreşte între lumile cuvîntului pe aerul aripii lipsă.
*
Sufletul meu este un aisberg în derivă, cu treisferturi de dragoste aflate în inimă şi un sfert de tristeţe strînsă în jurul ochilor.
*
Sufletul meu urcă precum un paing, să-şi coasă pînza la colţul Lunii.
*
Sîngele curge-n vene degeaba, sufletul meu e o pală de vînt.
*

luni, 24 decembrie 2012

teodor dume: o singură dorinţă de Crăciun


O SINGURĂ DORINŢĂ DE CRĂCIUN

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara
îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

sunt bestial şi arogant nu ţin cont de nimic
uit şi ultimul detaliu dar am senzaţia
că viaţa începe din mine...

uneori nu înţeleg multe lucruri
înnoptez în umbră
şi totuşi
îmi doresc să redevin copil
doar atât cât
să mă pot ridica în picioare
şi să o strig pe mama

teodor dume: Crăciun fericit, prieteni dragi!


Prietenii mei dragi, sărbători fericite vă doresc vouă, familiilor voastre şi tuturor românilor de pretutindeni!

duminică, 23 decembrie 2012

teodor dume, vă recomand: Coloana infinită (autor Ionuţ Caragea)


Coloana infinită

acceptă-mi mângâierea, renunţă la-ntrebarea
ce te frământă-ntruna: noi ne vom potrivi?
acordă-mi doar o şansă şi vei simţi schimbarea:
o nouă aventură în fiecare zi.

nu vreau să-ţi fie teamă, nu vreau să mai fii tristă,
mai este loc de-un zâmbet, durerea a trecut,
priveşte înainte, speranţă mai există,
pot spune că idila abia a început.

promit, ne vom atinge şi vom clădi iubirea,
coloană infinită cu palmele pe cer
şi vom culege stele să le simţim zvâcnirea
când inimile noastre nu vor avea reper.

teodor dume, vă recomand: vine vremea să te dezlipeşti de oameni ( autor Răducu Cezara)



vine vremea sa te dezlipesti de oameni

se ia fiecare in parte
se decupeaza orice urma de copilarie
se insaminteaza in urma
care ti-a traversat inima

faci ordine cu liniste
ramine in loc un gust nestiut
ca un vin care tace

vine vrea sa te dezlipesti de oameni
sa ii muti in cealalta parte a gindului
sa poti sa ii iubesti

CLUB TEO DUME, CURSURI DE INIŢIERE, PREGĂTIRE ŞI TEHNICO APLICATIVE org. în baza informării MINISTERULUI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI nr. 39864/27 oct.1994

CLUB TEO DUME: 
CURSURI DE INIŢIERE, PREGĂTIRE ŞI TEHNICO APLICATIVE, org. în baza informării MINISTERULUI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI Direcţia Generală Strategia şi Dezvoltarea Învăţământului Serviciul Sinteze Statistică şi Prognoză, nr.39864/ 27 oct.1994, pentru Club teo dume, cu dosarele (depuse la Ministerul Învăţământului) nr:
- 39855
- 39856
- 39857
- 39858
- 39859
- 39860
- 39861
- 39862
- 39863
- 39864

pentru următoarele specialităţi:

- FORMARE COMERCIANŢI - MERCEOLOGIE
- FINANŢE CONTABILE
- SECRETARIAT PROTOCOL- BIROTICĂ
- ÎNGRIJITOR ADMINISTRATIV (curăţenie, îngrijire spaţii)
- fochişti
- asistenţi manageri
- asistenţi marketing
- ELECTRICIAN ÎNTREÂINERE
- DEPANATORRADIO-TV, ELECTRICE ŞI ELECTRONICE
- PAZNICI- SECURITATE PRIVATĂ
- IGIENĂ ALIMENTARĂ
- CONDUCĂTORI AUTO
- CONDUCĂTORI SCUTERE, 
- INTERPREŢI INSTRUCTORI
- INSTRUCTORI DANS POPULAR 
- INSTRUCTORI DANS DE SOCIETATE
- ÎNGRIJITORI BĂTRÂNI 
- ASISTENŢI SOCIALI
- COAFURĂ FRIZERIE
- MANICHIURĂ PEDICHIURĂ
- COSMETICĂ
- ELECTROMECANIC AUTO
- TINICHIGERIE VOPSITORIE AUTO
- INSPECTOR RESURSE UMANE
- FORMARE OPERATOR CALCULATOR
- CONTABILITATE
- CROITORIE
- ZIDARI-ZUGRAVI-FAIANŢARI
- RESTAURATORI ÎN PIATRĂ
- INSTALATORI APĂ CANAL- TERMOFICARE ŞI GAZ
- STICLĂRIE CERAMICĂ
- TEHNICA ŞI ARTA SERVIRII (OSPĂTARI-BARMANI)
-  LUCRĂTOR COMERCIAL (VÂNZĂTORI, AGENŢI COMERCIALI)
- BUCĂTAR
- MĂCELAR TRANŞATOR
- COFETAR PATISER
- BRUTARI
- SOBARI-HORNARI (COŞERIT)
- LB. ROMÂNĂ
- LB. FRANCEZĂ
- LB.ENGLEZĂ




MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
          Director general adjunct
                 Ion Vasilescu



NOTĂ:
cursurile nu se substituie celor org. în baza legii 129/2000 sau altor prevederi legale



CLUB TEO DUME: CURSURI AUTORIZATE de Ministerul Învăţământului

CLUB TEO DUME, ORADEA: CURSURI AUTORIZATE DE MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI 
AVIZE DE FUNCŢIONARE, 1101/1994, 1073/1994, PRIN ORDINUL MIN.ÎNV. 4321/1993, ORDINUL MIN.ÎNV. 4951/1993 ŞI LEGEA 31/1990


- CONTABILITATE
- LB. ROMÂNĂ
- LB. ENGLEZĂ
- LB. FRANCEZĂ
- CROITORIE
- CONF. ÎMBRĂCĂMINTE
- CONF. ÎNCĂLŢĂMINTE
- dosare MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI:
- LUCRĂTOR ÎN COMERŢ
- OSPĂTAR-BARMAN-BUCĂTAR
-MERCEOLOG
-ÎNGRIJITOR BĂTRÂNI
-MECANIC AUTO
TINICHIGIU-VOPSITOR AUTO
-TINICHIGIU INDUSTRIAL
- ZIDAR-ZUGRAV
-ZIDAR-FAIANŢAR
-ELECTRICIAN ÎNTREŢINERE
-LĂCĂTUŞ MECANIC
-ELECTROMECANIC
-NECANIC VULCANIZATOR
-DEPANATOR RTV,AP.ELECTRICE,ELECTRONICE ŞI DE UZ CASNIC
-ETC.


TOŢI LECTORII DE SPECIALITATE CARE PREDAU LA CLUB TEO DUME DIN ORADEA SUNT AVIZAŢI DE CĂTRE MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ŞI POSEDĂ AVIZE DE FUNCŢIONARE

notă;
cursurile nu se substituie celor org. în baza legii 129/2000



din cadrul MINISTERULUI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
                               semnează:
                    Director General Adjunct,
                         ION VASILESCU,



pt. conformitate cu originalul
teodor dume,
director club teo dume


CLUB TEO DUME SRL, ORADEA: LECTORI ACREDITAŢI DE MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PENTRU A PREDA LA CURSURILE ORGANIZATE DE CLUB TEO DUME, ORADEA

CLUB TEO DUME S.R.L ORADEA
LECTORI ACREDITAŢI PENTRU A DESFĂŞURA SERVICII DE ÎNVĂŢĂMÂNT PE BAZA LIBEREI INIŢIATIVE ÎN CADRUL SC. CLUB TEO DUME S.R.L ORADEA

MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
AVIZEAZĂ SOLICITAREA DLOR :
- FIRMĂ:SC.CLUB TEO DUME S.R.L,DOSAR ÎNREGISTRAT LA MINISTERUL ÎNVĂŢÎMÂNTULUI
CU NR: 29894/13.04.1994 ŞI 39855, 39894, 39856, 39857, 39859, 39860, 39861, 39862, 39863 şi 73028
- DUME TEODOR, dosar înregistrat la ministerul învăţământului cu nr.73030/13.04.1994
- MOŞ CORNELIŢA,dosar înregistrat la ministerul învăţământului cu nr.73033/13.04.1994
- MARCHIŞ DANIEL,dosar înregistrat la ministerul învăţământului, nr.73031/13.04.1994
- POPESCU MIRCEA,dosar înregistrat la ministerul învăşământului, nr.73027/13.04.1994
- KOVACS GYULA, dosar înregistra la ministerul învăşământului cu nr.73029/13.04.1994
- BABIN DUMITRU,dosar înregistrat la ministerul învăţământului cu nr.73028/13.04.1994
- CĂPĂŢÂNĂ MOGDOLNA,dosar înregistratla ministerul învăţământului nr.73032/13.04.1994
- CURILĂ MĂRIOARA, dosar înregistrat la ministerul învăţământului,nr.73034/13.04.1994
- MUREŞAN ADRIANA, dosar înregistrat la ministerul învăţământului nr.73026/13.04.1994
- SERAC CONSTANTIN,dosar înregistrat la ministerul învăţământului
nr. 73034/13.04.1994

de a desfăşura servicii de învăţământ pe baza liberei iniţiative, în cadrul Societăţii Comerciale "CLUB TEO DUME" s.r.l Oradea

Director General Adjunct,
Ion Vasilescu,



sâmbătă, 22 decembrie 2012

teodor dume: doar oamenii buni mor în decembrie




tata a murit într-o noapte de joi spre vineri

aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece şi negru
se prăvălea ca un bulgăre lumina
adâncind disperarea 

undeva s-a produs o greşeală

copilul din mine nu înţelegea de ce 
toţi oamenii îmbrăcaţi în negru şoşoteau şi 
de ce atâta relaţie între noi şi vecini

mama avea ochii sticlaţi şi
mirosea a pâine proaspătă
mă ţinea strâns cât mai aproape de piept
să mai fim împreună doar pentru o vreme

dincolo de toate acestea
chiar şi Dumnezeu clipea îngăduitor

poate sunt vinovat în ideea că
n-am ştiut să aprind o lumânare pentru tata 
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig
ca atunci când îmi doream să fiu bărbat
şi îi imitam toate mişcările 
însă am învăţat cu timpul 
că acel ritual 
e jumătatea care rămâne aici


aşa am ajuns să iubesc mai mult şi să înţeleg 
că e singurul drum pe care păşesc cu frică

mi-e teamă acum 
respiraţia îmi abureşte vederea
bântui printre imagini
undeva la margine cade o stea
îmi aduce aminte de copilărie
de serile târzii în care număram
stelele în cădere şi inima îmi bătea
ca aripa unui fluture

nici nu ştiu dacă totul e adevăr sau minciună

dar ştiu că dincolo de clipa aceasta
mă aşteaptă tata

şi e decembrie

am glezne de sticlă realitatea 
muşcă din mine sufăr dar nu spun nimic
nici nu vorbesc despre tata
mă las în mine şi aştept

e decembrie

şi oricum anotimpurile se repetă

joi, 20 decembrie 2012

teodor dume: nod dublu


legătura cu mama o am de când
tata i-a cusut cicatricea
cu nepăsare şi atunci
am înţeles că trebuie
să mă deplasez
în direcţia în care
teama se îndepărtează
în fiecare zi cu o lacrimă

despre asta nu o să vorbesc
decât în spatele luminii
ce arde o singură dată

către dimineaţă...

suficient cât îmi trebuie
să întorc oglinda şi să mă
privesc pe toate părţile

miercuri, 19 decembrie 2012

teodor dume: clipa în care am vrut să o strig pe mama


mama n-a murit 
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte 
şi o mlaştină invizibilă
din care
încerca să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am ămpreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

marți, 18 decembrie 2012

teodor dume, menţiune la concursul de poezie prin colbul vremii, 2012


Mențiune – „Templu” de Teodor Dume

TEMPLU
corpul meu e un templu în care întru
dimineaţa la amiază şi seara
pentru dezvelirea sufletului
această golire e un ritual şi
îl practic în spaţiul în care
doar iubirea coboară
odată cu lacrima lui Dumnezeu
nici nu-mi pasă de celelalte lucruri
atâta timp cât primesc binecuvântarea
fie şi pentru câteva clipe
încetez să mai fiu ce am fost
durerea se transformă în linişte
îmi împreunez palmele
să pot vorbi cu Dumnezeu apoi
mă plimb prin universul din mine
pentru că 
fiecare bătaie de inimă e o poartă 
prin care trece viaţa înspre o altă viaţă
în momentul de faţă
sunt o secvenţă sau orice altă mişcare
prin care trec dintr-un anotimp într-altul
spre un loc unde oamenii pleacă mereu...

Rezultatele Concursului de poezie „Prin colbul vremii”, ediția a II-a, decembrie 2012 – „Alb hoinar”

Premiul I – „Peregrinaj în alb și  „Alb hoinar, libertatea” – Melania Briciu
Premiul al II-lea – „Fulgi de spirit” și „Pasărea mit” – Gerra Orivera
Premiul al III-lea – „E-atâta iarnă” – Veronica Pavel Lerner
Mențiune – „Templu” – Teodor Dume
Mențiune – „Lacrima toamnei” – Getty Voinea
Nr.
ctr.
Poezia
Vasilisia Lazăr
Gina Zaharia
Any Drăgoianu
Violeta Ion
Membri
Total
01
Ne prea eternă
4
4
6
5
5,15
4,83
02
Zid sfânt
6
4
5
6
4,90
5,18
03
Departe… în cuv..
9
9
4
9
6,50
7,50
04
În calendare
8
8
4
8
5,70
6,74
05
O frunză purtată..
7
6
4
6
6,15
5,83
06
Ego
8
8
9
7
6,50
7,70
07
Lacrima toamnei
9
8
9
7
7,46
8,10
08
De unde vin?
5
4
4
6
5,84
4,86
09
Loc de atins cu…
7
3
4
9
6,08
5,81
10
Alb hoinar
5
6
6
6
6,60
5,92
11
De ce nu-mi ești
5
7
4
6
6,70
5,74
12
Colindător al…
4
7
5
4
5,61
5,12
13
Teamă de stele
5
7
4
6
5,70
5,54
14
Piciorul iubirii
5
5
4
7
5,53
5,30
15
Mă simt atras…
4
5
4
6
5,15
4,83
16
Unduiri de alb
6
9
4
6
7,00
6,05
17
Clipa în care
8
6
4
9
7,61
6,92
18
Templu
8
9
7
9
7,50
8,10
19
O mireasmă de…
3
5
3
2
4,61
3,52
20
În curte la bunici
4
4
3
5
5,30
4,26
21
Timpul
6
7
4
8
6,15
6,23
22
E-atâta iarnă
8
10
7
8
8,00
8,20
23
Alb hoinar, liber..
9
10
9
9
8,20
9,04
24
Peregrinaj în alb
10
10
10
10
8,50
9,70
25
Fulgi de spirit
9
9
8
10
8,00
8,80
26
Pasărea mit
9
8
9
9
8,20
8,64

Rugăm câștigătorii să trimită adresele în mesaj privat la unul dintre fondatori (Vasilisia Lazăr sau Ion Lazăr da Coza), pentru a putea primi cărțile.