teodor dume, vă recomand: captaţia (ioan barb)

Barb Ioan

captaţia

Colecţia: Poezii de dragoste

îmi amintesc

a fost o zi obişnuită
mă uitam cum îşi frunzărea umbra
privirile în urma ta
îmi revenea sentimentul acela din copilărie
întâia seară a vacanţei de iarnă
aşteptam cu nerăbdare prima zăpadă
adormeam cu această dorinţă
prin fereastră plutea iarna
ca o regină în alaiul de fulgi albi
se aşterneau peste tot
acopereau lumina firavă
a becului din colţul casei
ştiam că visez dar nu m-aş mai fi trezit niciodată

în ziua aceea
nu doream să mă îndepărtez de tine
îmi era teamă să nu îmi rănesc gândurile
rătăcite în întuneric
pierdute într-o altă iarnă
ar fi putut creşte între noi un copac
troienit cu cerul din ochii tăi
visam că te cuprind cu braţele răsărite
din oglinda aburită a sufletului meu mort