umblă printre ridurile mele
un Dumnezeu
fără să-i pese de anotimpuri
îmi numără duminicile din an
de parcă mâine
ar fi ultima zi în care
se mai moare
nu mai înţeleg nimic
îmi privesc copilul ca pe o
prelungire a nopţii
şi aştept...
între noi
trecutul o noapte şi Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu