Pe fereastră privind, (Gheorghe GRIGURCU)
Pe fereastră privind calm ochii mari ai crivăţului
bătrîna slujnică maghiară a plecat
fără să-nchidă ziua cum o uşă
(a rămas o supărătoare interstiţie între miercuri şi joi)
singurătatea e stînjenită cum o mobilă veche
de propriul său luciu împrospătat.
O puşcă (Gheorghe Grigurcu)
Îngropată la temelia casei o puşcă
aidoma unui mort protector
ţeava ei de os omenesc
limba ei roşie de foc omenesc
aidoma unei inimi
glontele-i mort.
Peştii cîntă
Peştii cîntă
peştii peste care trece
arcuşul rîului
peştii cîntă
peştii a căror
proverbială tăcere
se satură de sine.
Semn de carte (Gheorghe Grigurcu)
Nu au centru nici ploaia nici vântul nici cerul
nu au margini nici ploaia nici vântul nici cerul
amestecându-le cu tandreţe aşa cum face Domnul
cu toate cele ce fiinţează
cu tandreţea crudă-a înţelepciunii.
Viitorul (Gheorghe Grigurcu)
Precum un obiect
viitorul
aspru la pipăit
ori numai
privindu-te încruntat
în timp ce lumina
explodează-n jurul nostru
lumina asta îndatoritoare
care ne-ajută să-l uităm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu