stau între VIAŢĂ şi MOARTE
şi nu sunt hotărât
pe cine să aleg
afară plouă mărunt
pământul înghite fiecare strop
cuibărindu-mă între gânduri aidoma
pruncului între braţele mamei
aştept imaginaţia să-mi dea forma
prin care să ies ca o prezenţă
înainte de toate vreau să fiu
sămânţa ce-mi poartă zvâcnirea
în propriul pământ
când eşti sămânţă
te descompui în primăvară şi
devii spaţiu
dăruind tuturor semnele luminii
şi nu sunt hotărât
pe cine să aleg
afară plouă mărunt
pământul înghite fiecare strop
cuibărindu-mă între gânduri aidoma
pruncului între braţele mamei
aştept imaginaţia să-mi dea forma
prin care să ies ca o prezenţă
înainte de toate vreau să fiu
sămânţa ce-mi poartă zvâcnirea
în propriul pământ
când eşti sămânţă
te descompui în primăvară şi
devii spaţiu
dăruind tuturor semnele luminii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu